ciclism.ro: Cu ce impresii ai rămas după ediția din acest an a Turului Sibiului ?

Radu Naum: Acelea ale unei curse care a plonjat în tradiţia profundă a ciclismului, unde nimic nu e jucat dinainte şi nu neapărat cea mai grea etapă stabileşte învingătorul. Bulgarul Mihailov şi echipa CCC au dat clasă şi pentru prima oară de când o văd cursa s-a jucat după o evadare. Apoi faza cea mai tare, pentru mine, a fost atunci atunci când Steele Von Hoff (câştigătorul la sprint al primei etape) a sosit în contratimpul de la Bâlea Lac, şi-a scos camera GoPro de la cască şi a vorbit către ea înainte de a o lua înapoi la vale: „Încep acum coborârea pe cea mai tare şosea din lume. Wow!”. Şi a luat-o din loc. Eram chiar lângă el. M-am simţit ciudat de bine şi de rău în acelaşi timp. N-am auzit niciodată la noi un astfel de entuziasm. Sigur, e faza de marketing a celor de la „Top Gear”, dar ce naiba nu e marketing în lumea asta?! Mai ales că am înţeles de ce unii răzbesc atât de bine în lumea asta. Australianul nu a stat să mediteze dacă Transăgărăşeanul e cel mai tare. A zis că e, şi cu asta, dă-i bătaie!

Parcă în 2016 organizatorii au avut de tras mai mult ca niciodată pentru ca această cursă să rămână în viață. Cum i-ai simțit pe aceștia, mai au puterea și dorința de a continua?

Eu sper că da, dar, sincer, nu ştiu care e realitatea. Şi nici nu sunt foarte optimist. Nici n-ar fi dramă naţională dacă ar dipărea, ar fi doar păcat. Treaba neplăcută e că nu reuşim să construim lucruri pe pământul ăsta. Pare că nu mai stau în picioare nici dacă ne zidim în ele.

Cum vezi conflictul acesta dintre Federație și Eduard Grosu, care a refuzat să meargă la Mondiale în urma neselectării sale pentru Jocurile Olimpice?

Mi se pare ridicol ca într-un sport atât de mic să existe orgolii atât de mari. Părerea mea e că Edi Novak ar trebui să se apuce serios de conducerea federaţiei. El a tot fost într-o incompatibilitate care, a la long ,nu face bine ciclismului. Apoi, Edi Grosu e un tânăr cu reacţii câteodată disproporţionate. E puternic egocentrat – adevărul e că n-am văzut vreun sprinter care să nu fie aşa. Poate că ar trebui să privească un pic mai calm toate astea, chiar dacă în sinea lui n-are nici un dubiu despre dreptatea care îi aparţine. Important e să se impună în durată şi să se clădească bine. Jocuri Olimpice şi Mondiale vor mai fi şi miza nu ar trebui să fie participarea, ci impunerea ei prin iminenţa unui rezultat bun. Ceea ce acum nu se întâmplă cu nimeni.

Trecând și la ciclismul ceva mai mare, cum ți s-a părut Turul Franței din acest an? Mulți spun că Le Tour începe să devină cel mai anost dintre cele trei mari tururi

Tocmai de aceea ediţia 2017 are atâtea lucruri proaspete: parcurgerea tuturor celor 5 masive muntoase ale Franţei, mai puţin contratimp, căţărări devreme. Dar aşa e când o echipă, Sky în cazul ăsta, sufocă întrecerea. Numai că 2017 ar putea fi anul Columbiei: pacea definitivă cu guerilla FARC şi unul de-al lor în galben la Paris. Asta ar face un pic de istorie şi de isterie, nu?

Dominația celor de la Sky ți-a amintit vreun moment de trenul de mare viteză din munți al celor de la US Postal?

Da, normal. În primul an al lui Froome am văzut etapa de la Mont Ventoux alături de Michael Rasmussen. A clătinat din cap amar pe perioada ultimei părţi a căţărării. Între timp, băieţii s-au perfecţionat.  

Ce părere ai despre toată această nebunie a prescripțiilor medicale eliberate uneori tocmai înaintea unor competiții importante? Romain Bardet spunea că este cazul ca aceste boli imaginare să dispară.

E ceea ce ştiam de mult de la Lance Armstrong dar am refuzat să vedem, pentru că orbirea are avantajele ei, te lasă să dormi noaptea, să nu te bântuie toţi demonii. Sportul a devenit mai rău ca politica. Campionii lui trebuie protejaţi mai ceva ca senatorii, ca să nu se dărâme toată şandramaua. E o prostie. E adevărat că azi vedem şi aflăm mai mult ca altădată, Froome îşi publică parametrii de cursă. Ce nu înţelege ciclismul, ca şi clasa politico-clepotmană de la noi, e că după zeci de ani de hoţii trebuie să urmeze alte zeci de sfinţenie pentru ca să-i mai creadă cineva. Şi că le trebuie un fel de DNA. Or reţetele nu sunt deloc o dovadă de bună purtare.

Mulți cicliști s-au plâns la Campionatele Mondiale de la Doha de temperaturile foarte ridicate și lipsa spectatorilor, criticând decizia UCI de a oferi organizarea Mondialelor Qatarului, o țără fără tradiție în ciclism. Tu cum vezi acest fenomen al globalizării ciclismului dictat de factorul financiar?

Păi, ce-ar fi de spus? Dacă merge Cupa Mondială de fotbal în Qatar, cine e ciclismul să zică nu? Occidentul îşi vinde savoir-faire-ul aşa cum românii şi indienii îşi vând talentele IT-istice. Suntem nişte aristocraţi pe punctul de a scăpăta. Arabii sunt noii burghezi ai lumii noastre. Şi cine ştie cum va arăta un nou 1848?

Peter Sagan tocmai și-a apărat titlul mondial, o reușită rară în istoria ciclismului. Crezi că poate fi un Canibal al ciclismului modern? 

Cineva a spus despre el că e nepotul lui Merckx. Sagan mie nu-mi place ca personaj, prea răspunde din vârful limbii în interviuri, pare că îl doare undeva de toţi şi toate. Dar ca rutier e cel despre care Christian Prudhomme, şeful Turului Franţei, tocmai a spus că poate salva ciclismul. E bun rău. E un hippy zevzec care dă gust acestui sport. Nu trebuie să-l iubeşti, nici n-are nevoie de asta. E de ajuns să înţelegi de ce nimic nu va rezista fără astfel de personaje.

2 COMENTARII

  1. Dupa cum ai spus chiar tu, Sagan nu are nevoie de admiratia ta. Are destui alti admiratori. Problema se pune altfel: tu mai ai admiratori? Sau de cind cu DIGI Sport ai cam ramas fara?

LĂSAȚI UN MESAJ