Alături de Neilson Powless, Adrien Costa este unul dintre cele mai promițătoare produse ale ciclismului american când vine vorba de un potențial viitor câștigător al unui mare tur. La numai 18 ani, rutierul fabricii de talente Axeon Hagens Berman a câștigat Turul Bretaniei și s-a bătut de la egal la egal cu băieții mari în Turul Utah, unde a încheiat pe 2 la general, în fața unor nume mult mai experimentate, precum Andrew Talansky, Darwin Atapuma, Chris Horner sau Joe Dombrowski.

ciclism.ro: Spune-ne pentru început cum a fost primul tău sezon la Axeon Hagens Berman și oportunitatea de a pedala ca stagiar pentru Quick-Step

Adrien Costa: A fost incredibil! Nici nu știu de unde să încep. Am învățat atât de multe, atât pe bicicletă, cât și în afara curselor. Pe bicicletă, distanțele din curse și dificultatea acestora sunt atât de diferite față de cele de la juniori. În cursele U23 trebuie să gândești mai mult. Iar când nu ești pe bicicletă, trebuie să știi să gestionezi recuperarea și călătoriile. La juniori mergeam în mai puține curse, care erau și mult mai scurte. Este cu totul altceva la U23.

Cât despre experiența pe care am trăit-o alături de Etixx – Quick-Step, pot spune că a fost fantastică. Timp de 2-3 săptămâni am stat la masă cu tipi precum Daniel Martin sau Tony Martin, cicliștii mari pe care îi vezi la televizor. A fost o experiență plăcută, chiar dacă s-a terminat mai devreme decât ar fi trebuit, din cauza unei accidentări. Am învățat multe.

De ce ai ales să rămâi la Axeon Hagens Berman?

A fost o decizie ușoară să mă întorc la echipă pentru că încă am multe de învățat. Anul trecut am ezitat să merg la Quick-Step ca stagiar pentru că mi se părea prea devreme pentru a mă testa la acel nivel. Nu am simțit că merit încă acest lucru – soigneuri noi, echipament nou și tot ce implică mutarea la o echipă din WorldTour. Nu am avut nici un dubiu că mai am nevoie de un sezon la U23.

Locul doi din Turul Utah, obținut în compania unor rutieri cu experiență mult mai mare, a fost cel mai bun moment în 2016 pentru tine?

A fost unul dintre cele mai bune, într-adevăr, dar am aut un an lung, cu multe suișuri și coborâșuri. Etapa pe care am câștigat-o în Turul Bretaniei a fost aproape ireală. Nu mi-am simțit picioarele deloc în acea zi. S-a desfășurat ca un vis. Simțeam că nu am cum să pierd. Aceea a fost una dintre cele mai bune zile pe bicicletă din viața mea. A fost cu siguranță un moment definitoriu.

Însă, uitându-mă în spate și la momentele dificile, îmi dau seama că și ele au importanța lor pentru că înveți multe din ele. După Turul Bretaniei, aveam deja încheiate cam multe curse, iar după o săptămână, în Flèche Ardennaise, mi-am cam supraapreciat puterile și am atacat cu 80km de linia de sosire, ajungând la final sfârșit. Astfel am învățat cât de important este să fii mai calculat chiar dacă te simți foarte bine.

De asemenea, ai fost la 7-lea în Turul Flandrei U23, ceea ce ne face să ne întrebăm ce tip de rutier ești de fapt?

Sunt mai mult un ciclist croit pentru cursele pe etape. În acest tip de curse aduni mai mulți kilometri în picioare. Cât despre clasarea mea în primii 10 în Turul Flandrei, pot spune că stelele s-au aliniat în favoarea mea în acea zi. Mă simțeam foarte bine, iar adversarii nu prea m-au băgat în seamă.

Ce ai făcut în această iarnă, cum te-ai pregătit pentru noul sezon?

După stagiatura de la Quick-Step, am ajuns acasă epuizat. Fizic eram terminat, îmi târam picioarele după mine, iar căzătura aceea nu m-a ajuta deloc. Toată lumea are nevoie de o pauză pentru a-și reîncărca bateriile, iar în această perioadă am încercat să mă relaxez cât mai mult alături de familia mea. De asemenea, am încercat să duc o viață normală pentru o scurtă perioadă de timp și am fost la ore la Universitatea Oregon State. A fost o perioadă foarte frumoasă, dar a trecut repede.

Care sunt obiectivele personale pentru acest sezon?

Vreau să îmi consolidez rolul de lider și mentor în echipă. Poate sună pretențios, dar vreau să le împărtășesc și colegilor mei ce am învățat pentru a-i ajuta să obțină rezultatele pe care le merită. În plus, îmi doresc să am un calendar complet de curse și să mă întorc în unele dintre ele pentru a-mi îmbunătăți rezultatele reușite anul trecut. Mi-am cumpărat un apartament în Europa, în Nice, cu speranța că voi merge acolo cât mai des, în perioadele dintre curse. De asemenea, vreau să ies cât mai des din bula pe care ciclismul o formează în jurul tău, pentru a avea o viață cât mai normală și pentru a mă putea concentra în totalitate asupra țelurilor mele atunci când voi lua startul într-o competiție.

Cât este de dificil să evoluezi într-o echipă cu atât de mulți tineri talentați dornici de a-și crea un nume în ciclism?

Pentru mine este ceva plăcut. Întorcându-mă anul acesta la echipă și văzându-i pe toți acești tineri în cantonament, am simțit mai multă responsabilitate și nevoia de a le împărtăși din experiența mea, cu toate că nu sunt mult mai tineri decât mine. Am început să realizez de ce această echipă este atât de specială. Cu toate că un ciclist nu petrece mai mult de 3-4 ani aici, echipa se regenerează continuu cu noi talente ce o ajută să obțină rezultate și mai impresionante ca înainte.

Care au fost cicliștii pe care i-ai admirat în copilărie?

Am fost de când mă știu un fan uriaș al ciclismului. Îmi amintesc cum mă uitam la Turul Franței încă de când aveam doar cinci ani. Nu vin dintr-o familie cu o tradiție în acest sport, însă bunicul meu era un ”războinic de weekend al ciclismului” și urmăream împreună Turul Franței la televizor. Am crescut în regiunea California Bay, unde există o puternică comunitate de cicliști. Am început ciclismul pe pistă, în San Jose. Cu toate acestea, am descoperit și ciclismul de șosea destul de repede. Sunt foarte norocos pentru că părinții m-au lăsat să îmi urmez visurile.

I-am admirat pe Bernard Hinault, Greg LeMond și Miguel Indurain. Mi-ar plăcea să aflu cum au ajuns să aibă atât de multe succese și cum au reușit să rămână la un nivel înalt pentru atât de mult timp. Nu cred că rezultatele au fost cele din spatele motivației lor, căci la finalul zilei, rezultate sunt lucruri superficiale.

Care este cel mai mare vis pe care îl ai în ciclism?

Sunt de părere că există multe lucruri mai importante în viață decât ciclismul. Eu îmi propun să rămân cu picioarele pe pământ și să privesc totul per ansamblu. Și asta pentru că oricum e în firea mea să dau 110% în tot ceea ce fac. Vreau să rămân conectat la oameni și vreau să petrec cât mai mult timp posibil în afara sportului. Este foarte ușor să fii prins în tumultoasa lume a ciclismului, însă eu voi încerca întotdeauna să fiu o persoană completă și în viața adevărată, nu doar pe bicicletă.

LĂSAȚI UN MESAJ