În ultimele zile, Lance Armstrong a fost subiectul unei dezbateri care a împărțit lumea ciclismului în două tabere.

După cum v-am anunțat la mijlocul săptămânii trecute, un cotidian sportiv din Olanda a demarat o anchetă asupra titlurilor retrase ale lui Lance Armstrong.

Cum grațierea a devenit un subiect popular la începutul acestei luni în România, ne rămâne să ne întrebăm dacă celebrul Lance Armstrong merită să reprimească titlurile retrase ca urmare a dopajului.

La prima vedere, răspunsul categoric e nu. Moral, e inadmisibil ce a făcut Lance Armstrong. Indiferent de precedentul existent deja în ciclism, americanul nu poate fi considerat un etalon moral. Mai ales după ce a mințit fățiș asupra dovezilor incontestabile care atestau dopajul.

Totuși, în încercarea de a părea buni samariteni, putem juca subtil rolul de avocat al diavolului. După cum știm deja, Lance Armstrong nu este primul sportiv depistat pozitiv care a pierdut titlurile cucerite. Floyd Landis sau Alberto Contador ne pot povesti mai multe despre cum poți să pierzi victoriile din marile tururi, fie și atunci când clenbuterolul îți este băgat pe gât.

Dacă Lance Armstrong își va reprimi vreodată cele șapte victorii din Le Tour, nu văd de ce Contador și Landis nu pot emite asemenea pretenții. Nu ar fi ceva imoral? În cazul de față, nicidecum.

Pe lângă asta, să ne reamintim de cazul celebrului Bjarne Riis. Danezul a recunoscut că era dopat până în măduva oaselor atunci când a câștigat Turul Franței, în 1996. Foarte probabil, era unica soluție să ai speranțe realiste ca să-l poți bate pe Indurain.

Cum danezul nu a fost pedepsit, nici Armstrong nu trebuia. Sigur, diferența este fundamentală. Bjarne Riis a recunoscut benevol că s-a dopat, în timp ce Lance Armstrong juca rolul fecioarei neprihănite. Iarăși, dezavantaj mare pentru Johnny Mellow-ul din Texas.

Revenind la ancheta făcută de olandezi, regăsim 12 foști câștigători ai Marii Bucle care au fost de partea lui Lance Armstrong. Printre aceștia, cei mai vocali au fost Joop Zoetemelk, Andy Schleck și Oscar Perreiro Sio, dar ultimii doi sunt câștigători la masa verde, după descalificările lui Contador și Landis.

Recent s-a aflat că guvernul american se va judeca cu Lance Armstrong pentru daunele morale aduse de scandalul dopajului care a pătat imaginea publică a executivului de peste ocean.

Și-atunci, cum rămâne cu Lance? Îl grațiem de orice vină? Va fi istoria destul de indulgentă cu marele trișor dovedit? E greu de spus și cred că e prea devreme ca să putem emite pretenții. Cu toate acestea, trebuie să ne reamintim că Lance a fost un colos al ciclismului, iar performanțele sale au venit într-o epocă în care toți foloseau metodele cele mai avansate de dopaj.

Practic, Armstrong a fost cel mai bun dintre dopații dovediți. Acesta ar putea fi un posibil argument pentru reinstaurarea victoriilor din Le Tour. Peste cincizeci de ani, când lumea va fi și mai insipidă și inodoră ca astăzi, statistica rece și absența unui câștigător pentru șapte ediții consecutive va ridica multe sprâncene.

Momentan, absolvirea vinei lui Lance Armstrong ar fi ceva imoral și de neconceput. Precum afirmau Bradley Wiggins și Chris Froome, excluderea lui Lance trebuie dată ca exemplu pentru viitoarele generații de cicliști. Nu e cam ironic să vorbești de dopaj, când echipa ta colcăie de suspiciuni?

Indiferent dacă Lance își va mai reprimi vreodată victoriile sau nu, măreția sa incontestabilă nu va putea fi ștearsă din mentalul colectiv niciodată. Înainte de a judeca dacă texanul a fost un campion sau doar un alt trișor, trebuie să ne reamintim că Lance e înainte de toate un supraviețuitor.

LĂSAȚI UN MESAJ