O singură cursă și un singur vis îl mai despart pe Tom Boonen de finalul impresionantei sale cariere de ciclist: Paris-Roubaix.

Indubitabil cel mai prolific vânător de clasice Monument de la Sean Kelly încoace, Boonen a refuzat să se retragă anul trecut doar pentru a încerca ceea ce nu a reușit nimeni până acum în ciclism, a 5-a victorie în Infernul Nordului.

Cel supranumit Tornado Tom a fost foarte aproape de a realiza acest lucru chiar sezonul trecut, însă a pierdut în fața unui Mathew Hayman venit în cursă cu umila speranță de a ajunge cu bine pe velodromul din Roubaix. O înfrângere dureroasă și inexplicabilă pentru cineva care privește doar statisticile. Cum poate pierde un ciclist cu șase victorii la sprint în Turul Franței și o experiență uriașă în cursele pe pavate în fața unui tip înghițit din evadare și care venea după o accidentare? Ei bine, acesta este efectul Paris-Roubaix, te seacă de puteri și te transformă într-un ciclist oarecare.

Pe lângă presiunea unui final de carieră de poveste ce ar putea să îi dea acel plus de adrenalină lui Boonen foarte util în lupta cu lupii mai tineri, marele belgian are și atuul unei echipe Quick-Step Floors de excepție, cel puțin pe hârtie. Boonen îi va avea alături pe Niki Terpstra, câștigător în Paris-Roubaix acum trei ani, Zdenek Stybar, locul 2 în 2015, Matteo Trentin sau Yves Lampaert, rutieri ce ar fi lideri la aproape orice altă echipă în cursele pe pavate.

Coincidență sau nu, ultima victorie printr-un atac solitar de amploare îi aparține tot lui Boonen, care îi lăsa într-un nor de praf în 2012 pe Sebastien Turgot, Alessandro Ballan, Juan Antonio Flecha și Niki Terpstra.

De atunci, lupta pentru victorie în Infernul Nordului a fost mult mai strânsă și decisă fie la sprint pe velodromul din Roubaix, fie prin superioritatea numerică a unei echipe, așa cum s-a întâmplat în 2014, când Terpstra îi mai avea în grupul din care a atacat pe Boonen și Stybar.

O cursă deschisă, fără un favorit cert, se anunță și mâine. Greg Van Avermaet și Peter Sagan sunt cotați, la fel ca și în Turul Flandrei, cu primele șanse, însă după cum am văzut în De Ronde, sunt mai mulți rutieri în momentul de față care le pot ține roata. În plus, nici Sagan și nici Van Avermaet nu au avut până acum prestații în Paris-Roubaix la nivelul celor din Turul Flandrei. Cel mai bun rezultat al belgianului este un loc 3 obținut în 2015, în timp ce campionul mondial în exercițiu nu are nici un podium în regina curselor clasice, cea mai bună clasare fiind cea din 2014, de pe locul 6.

Francezii își pun toate speranțele în ieșirea la rampă a lui Arnaud Demare, care a avut o evoluție mediocră până acum în campania de clasice. Ciclistul de 25 de ani a lipsit anul trecut din Paris-Roubaix, însă revine mâine în încercarea de a-și îmbunătăți locul 12 din 2014. O altă opțiune pentru o victorie a gazdelor ar fi tânărul Florian Senechal, fost câștigător al cursei la juniori, care a demonstrat că își păstrează dragostea pentru pavate și când concurează cu cei mari. Francezul are clasări decente în toate cele trei participări alături de Cofidis, într-o cursă în care se știe că experiența este mai importantă uneori decât forma fizică.

John Degenkolb vine după un sezon 2016 dificil și un început de 2017 promițător. Învingătorul din 2015 nu a reușit încă se implice cu adevărat în lupta pentru victorie în clasicele precedente, însă Paris-Roubaix este o șansă foarte bună pentru neamț, mai ales dacă se va ajunge din nou în Roubaix într-un grup mai mare de cicliști.

Într-o situație asemănătoare se află Alexander Kristoff, care a fost între primii cinci atât în Milano-Sanremo, cât și în Turul Flandrei, însă norvegianului parcă îi lipsesc acei câțiva wați în plus necesari pentru a sta alături de cei mai puternici. Spre deosebire de Degenkolb, rutierul echipei Katusha-Alpecin s-a simțit de fiecare dată mai bine în Turul Flandrei decât în Paris-Roubaix, poate în mod paradoxal pentru un sprinter. Kristoff are două clasări în top 10, dar nu a fost niciodată aproape de un podium în Infernul Nordului.

După o victorie senzațională în Milano-Sanremo, cei de la Sky au avut o campanie destul de tăcută în clasicele flamande. Ian Stannard nu a mai părut la același nivel ca în sezoanele în care câștiga Omloop Het Nieuwsblad, dar totul se poate schimba în Paris-Roubaix. Atât Stannard, cât și Luke Rowe, sunt capabili să aducă cea de-a treia victorie pentru Sky într-o clasică Monument, totul va depinde de cât de agresiv se va rula în cursă.

Va reuși Mathew Hayman să își apere titlul? Pare foarte improbabil, dar un alt australian a arătat că are forma fizică pentru a sta lângă cei mai buni. Luke Durbridge a fost aproape de podium în E3 Harelbeke, Dwars door Vlaanderen și a câștigat o etapă în Cele trei zile de la De Panne. Hayman și-a exprimat deja dispoziția de a-și ajuta colegii, precum și intenția de a se retrage în cazul în care va repeta minunea din 2016.

LĂSAȚI UN MESAJ