‘Put your money where your mouth is’ spune vorbitorul de limbă engleză, adică, în traducere liberă pentru ‘experții’ în ciclism formați și înțepeniți în fața televizoarelor sau a Facebook-ului, urcă-te în avion, tren sau mașină, și urmărește o cursă de ciclism pe viu, fie că e vorba de Turul Sibiului, al Franței sau La Tropicale Amissa Bongo.

Cum Turul Franței îl bifasem deja, am hotărât anul acesta să dau o fugă până în patria ciclismului pentru a asista la cele două clasice cu adevărat ale Ardenilor, Fleche Wallonne și Liege-Bastogne-Liege.

Nu sunt un mare fan al condusului așa că am apelat la un amestec de autocare, trenuri și avioane pentru a ajunge la Liege și pentru a mă întoarce în țară. Recunosc din capul locului că cea mai comodă alegere și cea care te scutește de nenumărate planificări și multiple schimbări e cea a zborului până într-un oraș apropiat de locul disputării cursei și închirierea unei mașini acolo.

Este probabil redundant să mai spun că în Belgia, Germania și Franța rețeaua feroviară este foarte bine pusă la punct, însă prețurile sunt măricele la trenurile ce leagă direct marile orașe. Există și varianta mai ieftină de a opta pentru trenuri regionale, dar pe care va trebui sa le schimbi de 3-4 ori, așa cum e cazul pe ruta Koln-Liege, de exemplu. Opțiunile în ceea ce privește autocarele sunt destul de restrânse, cel puțin pentru zona în care am mers eu, dar probabil acest lucru se datorează faptului că toată lumea are mașină personală în aceste țări, iar dacă nu are sau alege să nu o folosească, se deplasează cu trenul sau avionul.

În cele din urmă, după ce am vizitat gări și autogări de pe toată lățimea Europei, iată-mă ajuns pe malul superbului Meuse, cu o nouă călătorie ce mă aștepta peste o zi, către Huy, locul în care se încheie Fleche Wallonne.

Jumătate de oră de mers cu trenul din Liege și ești în micuțul orășel Huy, fix în cea mai glorioasă zi din an a acestuia. Un periplu pe străzile înguste, prin mirosul de cartofi prăjiți cu maioneză și printre belgienii deja încălziți de berea vândută la tot colțul, m-a dus până pe Mur de Huy, dealul aflat la doar 128m altitudine, dar care produce atâta durere cicliștilor.

Odată ajuns la poalele zidului, o dilemă mai mare decât cea existențială se naște: care e locul cel mai bun din care poți vedea cursa? La poale? Nu prea are sens pentru că cicliștii intră în plină viteză în deal și nu îi vei vedea mai mult de 10 secunde. Pe porțiunea cea mai abruptă de pe cățărare? E o variantă bună să îi vezi și pe cei mari cum suferă pe bicicletă, iar viteza va fi mai mică, însă nu te aștepta să vezi plutonul mai mult de 1 minut pe toată lungimea sa. La final? Acolo se înghesuie toată lumea, e greu să prinzi un loc dacă nu ești printre primii. Un alt avantaj al acestei poziții îl reprezintă faptul că ești aproape de locul în care se desfășoară ceremonia de premiere, undeva la 100m după linia de sosire. Pont: dacă vrei să vezi premierea, ocupă un loc pe partea opusă cabinei comentatorilor, altfel va trebui să aștepți până trece și ultimul ciclist până vei fi lăsat de jandarmerie să traversezi.

Cum cu peste 3 ore înainte de finalul cursei masculine, Mur de Huy era deja plin de oameni, nu am avut prea mult timp pentru a răspunde la toate întrebările de mai sus, așa că am speculat momentul în care cineva a plecat să cumpere bere și i-am furat locul în primul rând, undeva la 200m de linia de sosire.

Învățătura e că și ca spectator ai nevoie de experiență, perseverență și un pic de oportunism pentru a prinde un loc bun la o astfel de cursă.

Unul dintre belgienii lângă care m-am așezat mă întreabă de unde sunt și îmi înșiră apoi toate cuvintele românești învățate de la concetățenii noștri stabiliți acolo. Din motive evidente, nu insist pe acest subiect, însă, din senin, tipul începe să îmi povestească despre ”fetele frumoase din România”  și ”ciclistul român din Turul Croației” (Eduard Grosu tocmai încheiase pe locul 2 cu o zi înainte prima etapă). Da, astfel este construit brandul de țară al României în ochii unui fan belgian de ciclism. Poate că ar trebui să apreciem mai mult sportivii care ne reprezintă afară, zic și eu.

Revenind la cursa în sine, desfășurarea ei o știți deja. Ce vreau să remarc însă e viteza uluitoare pe care acești supraoameni o au pe pante de peste 10%, iar aceasta o percepi mult mai bine de la fața locului. Dacă s-ar fi întâmplat nefericitul eveniment de a clipi în momentul nepotrivit, cred că aș fi ratat sprintul lui Valverde, la fel cum aș fi pierdut ceremonia de premiere dacă mai mulți spectatori avizi nu ar fi creat un culoar printre gardurile de protecție.

Întâlnire protocolară între ciclism.ro și Alejandro Valverde

După finalul cursei, scenariul nu e tocmai unul la care te aștepți într-o țară ca Belgia. Miile de pahare de plastic aruncate pe jos mi-au amintit de celebrele festivaluri ale berii de pe la noi. Astfel am făcut și eu cunoștiință cu celebrii fani olandezi și basci, prezenți la orice cursă de ciclism din lume. Bascii, foarte vocali în timpul cursei, olandezii mai ales după, când în plină euforie etilică, cu greu au reușit să coboare de pe Mur de Huy.

Urma Liege-Bastogne-Liege, cel mai vechi Monument din ciclism. Mult mai accesibil, cu startul în centrul Liege-ului și finalul în Ans, o localitate din zona metropolitană a orașului. De data aceasta mi-am învățat lecția, iar la 6 dimineața eram la start. Da, chiar primul spectator. Am asistat, la vreo 4 grade Celsius, la tot procesul de montare a gardurilor de protecție, panourilor publicitare ș.a.m.d. Perspectiva sosirii cicliștilor în câteva ore în Piața Saint-Lambert mă făcea să văd cu alți ochi rutina dinaintea cursei.

Pe la ora 8 m-am așezat cu o voință de fier chiar în fața scenei, în jurul meu aflându-se maximum 10 oameni. O decizie inspirată, căci peste o oră piața începea să se umple. Rând pe rând, cicliștii au urcat pe scenă pentru a-și da semnătura pe lista de start, ultimul fiind tocmai Alejandro Valverde, câștigătorul din Fleche Wallonne. Nu-mi ascund simpatia pentru acest ciclist, dar chiar și eu am fost surprins de căldura cu care a fost primit de spectatori, mai ales prin prisma a ceea ce se perpetuează prin gurile comentatorilor de la noi, cum că Valverde nu ar fi foarte popular. Nici vorbă. Doar Greg van Avermaet a fost ovaționat la fel de puternic ca Valverde.

Michal Kwiatkowski își ajustează roata față înaintea startului din Liege-Bastogne-Liege

Momentul de tăcere și aplauzele pentru Michele Scarponi au precedat startul fictiv al cursei pe care avea să o câștige același ciclist de la Movistar. În mod categoric, startul cursei este mult mai interesant de văzut pe viu decât finalul, mai ales că în Liege-Bastogne-Liege nu se pedalează prin același loc de mai multe ori ca în Fleche. Pentru a vedea mai multe părți din cursă ai nevoie automat de mașină, dacă nu, te așezi în apropierea liniei de sosire și aștepți cele 10 secunde de glorie.

Cam aceasta a fost experiența mea în Ardeni. Următoarea oprire: Turul Italiei.

LĂSAȚI UN MESAJ