Într-o zi de toridă de 18 iulie în 1914, în sudul Italiei, o viitoare a sportului cu două pedale s-a născut. Gino Bartali a fost eroul unei zone a Peninsulei nimicită de lipsuri materiale și de instabilitate economică. Încă din copilărie, micuțul Gino s-a confruntat cu problemele atât de specifice sudului său natal. Spre deosebire de mult mai sofistificatul său rival, Fausto Coppi, Gino Bartali a rămas fidel spiritului locului și a fost cel mai uman dintre campionii ciclismului.

Povestea sa de mare succes începe în anii ’30. Victoriile din Turul Italiei și Turul Franței îi aduc statutul de erou național. Totodată, datorită credinței aproape înspăimântătoare în divinitate, el avea să devină preferatul papei. De altfel, peste ani, atunci când, ateul Coppi îi era marele rival, papa a refuzat să binecuvânteze cursele la care lua Coppi startul.

Cel de-al doilea război mondial a venit în momentul cel mai nepotrivit pentru Gino Bartali. Aflat în apogeul carierei sale, cel mai pios dintre cicliști a fost nevoit să se antreneze continuu în speranța că marea conflagrație se va încheia cât mai devreme. În tot acest context istoric, Gino Bartali și-a scris numele în lista marilor eroi ai umanității. Sub pretextul antrenamentelor, rezistența italiană antifascistă îl folosea pe Bartali pentru a transporta documente false evreilor italieni. Se estimează că zeci de mii de oameni au fost salvat de noblețea gestului piosului Gino.

După război, el a revenit în activitate ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. De această dată, avea în sfârșit un rival pe măsură, chiar în cadrul propriei echipe, în persoana tânărului Fausto Coppi. Mereu respectuos, Gino Bartali l-a acceptat cu oarecare îndoieli. El credea că Faustino nu avea fizicul necesar pentru a face cu adevărat performanță. Nimic mai fals.

Coppi l-a învins deseori, dar nici Bartali nu a stat degeaba. Această mare rivalitate a împărțit Italia în două. La fel precum marea rivalitate geopolitică între sudul agrar și nordul mai secular. Bartali era figura agrară a omului credincios și muncitor din sud, în timp ce, Fausto Coppi reprezinta figura boemă, cosmopolită și mult mai sofisticată specifică celor din nord.

Bartali a fost mereu convins că rivalul său trișa, dar, deși a încercat în nenumărate ocazii să-l scoată inculpat, nu a reușit niciodată. Rivalitatea celor doi s-a încheiat la mijlocul anilor ’50, atunci când, Gino Bartali, epuizat de efortul anilor de pedalat s-a decis să se retragă.

Din nefericire, nici Fausto Coppi nu a mai rezistat și din păcate, în primele zile ale anului 1960, trecea la cele sfinte în urma unei scurte și cumplite maladii tropicale. Gino Bartali a ținut capul de afiș printr-un omagiu demn de personalitatea modestă. De altfel, conform contemporanilor, Bartali era un om deosebit de religios, dar cu un pesimism rar întâlnit.

Peste ani, gesturile nobile făcute de Bartali în timpul celui de-al doilea război mondial au ieșit la suprafață. Lumea a aflat de noblețea gesturilor sale și institutul Yad Vashem l-a onorat cu distincția Drept între popoare, dedicată salvatorilor evreilor din timpul Holocaustul.

După retragerea, Bartali a dus o viață discretă, deși palmaresul și reputația l-ar fi recomandat să fie ceva mai exuberant decât în carieră ciclistică propriu-zisă. Până la moartea sa din mai 2000, el nu s-a dezis niciodată de credința sa covârșitoare în Dumnezeu și a continuat să trăiască în umbră, cu un fel de a fi la fel de modest și conservator ca odinioară.

Viața lui Gino Bartali ar putea fi transpusă fără îndoială pe pânzele oricărui cinematograf din lume. Până la urmă, precum scrie în Talmud, cel ce salvează o viață va sfârși prin a salva întreaga lume de la pieire. Pentru zecile de mii de evrei salvați în timpul Holocaustului, piosul Gino va fi pentru eternitate salvatorul lor. Pentru noi, pasionații de ciclism, Gino Bartali va fi una dintre figurile legendare care au marcat istoria acestui sport. Oricum am lua-o, Gino Bartali va rămâne pentru eternitate un erou. Cel mai pios dintre ei.

1 COMENTARIU

  1. Frumos acest omagiu. Mi-l aduc aminte prin anii 90, când mă uitam la Il Giro de dimineața până seara pe canalele lui berlusconi, și el era printre invitații permanenți care analizau etapele.

LĂSAȚI UN MESAJ