Victoriile din Turul Franței și Turul Italiei au venit ca o consecință firească pentru Alberto Contador în 2007 și 2008. La momentul acela, spaniolul era în prim-planul unei lumi ciclistice tumefiate de demonii dopajului. Înaintea Vueltei din 2008, prea puțini se îndoiau că Alberto Contador va pierde marea victorie.

Un ipotetic succes l-ar fi aruncat în cărțile de istorie pe tânărul Alberto. La doar 25 de ani, ar fi devenit cel mai tânăr om din istorie care se impune în toate cele trei mari tururi. De altfel, înaintea sa, doar patru oameni mai reușiseră o asemenea izbândă.

Avea Alberto Contador să aibă ocazia de a-și trece numele în ilustra galerie selectă formată din Jacques Anquetil, Felice Gimondi, Eddy Merckx și Bernard Hinault? Deja un nume de referință în ciclismul mondial, Contador pornea în cursa din 2008 din postura de principal favorit. Ca de fiecare dată, marele său rival era Alejandro Valverde.

Debutul întrecerii a coincis cu primul contratimp. Granada era localitatea de start a Vueltei. Liquigas a tras primul glonț, iar Filippo Pozzato era primul deținător al tricoului auriu. Alejandro Valverde a fost imediat băgat în priză, iar după a doua zi de concurs și o victorie imperială, El Imbatido era în fruntea plutonului la general.

Alberto Contador nu s-a remarcat mai deloc în prima parte a turului. Mai mult, El Pistolero a fost umbrit de Levi Leipheimer și de Egoi Martinez. Dăm scenariul pe repede înainte și ajungem în etapa a 13-a. O zi dificilă pentru rutierii implicați în pluton, iar finalul devastator de pe Alto de El Angliru.

În cea mai dificilă dintre zilele de concurs, plutonul s-a rarefiat atât de tare, încât, pe Alto de El Angliru, doar Contador și Valverde mai duceau un ritm cât de cât firesc. Ceilalți fuseseră lăsați de mult la vatră, iar Egoi Martinez era asigurat de faptul că nu va mai fi purtătorul tricoului auriu începând cu ziua următoare.

Într-o acțiune ofensivă devastatoare și simțind că momentul este de partea sa, Alberto Contador a forțat nota și l-a atacat pe Alejandro Valverde. Metru cu metru, Contador se apropia din ce în ce mai mult în de marele vis. Victoria în Vuelta.

Ultimii metri au fost infernali. Fără excepție, rutierii au gâfâit serios să ajungă pe culmile de pe El Angliru. Alberto Contador a sosit primul și a izbucnit într-o fiesta de tip sud american. El Pistolero își trecea în palmaresul său victoria pe cea mai dificilă cățărare a lumii ciclistice. Valverde a sosit al doilea și a mai recuperat câteva poziții la general după o primă parte catastrofală în Vuelta.

Din momentul acela, Alberto Contador și-a amanetat tricoul auriu. Cu siguranță, băiatul de aur al ciclismului spaniol și internațional avea momentul de partea sa. După Angliru, visul lui Alberto devenea din ce în ce mai viabil. A doua zi, după un alt efort supraomenesc, Contador s-a impus și în cele din urmă, pe 21 septembrie 2008, Alberto Contador devenea cel mai tânăr om din istorie care își asigura tripla istorică, Giro-Le Tour-Vuelta.

Dacă cineva ar fi pariat în mai 2004 pe o revenire a lui Contador după problema de sănătate, ar fi putut fi diagnosticat cu o problemă psihică. Totuși, psihicul de netăgăduit al pistolarului și-a spus cuvântul și după o lungă, dar palpitantă revenire pe firmamentul ciclismului, Alberto Contador a atins culmile cele mai înalte ale sportului cu două pedale la doar 25 de ani. Nimeni înaintea lui nu a fost capabil de o asemenea performanță. Foarte probabil, nici în viitor, nimeni nu va mai reuși așa ceva. Și dacă o vor face, vor avea farmecul lui Contador?

LĂSAȚI UN MESAJ