Înainte de Marea Buclă, cel mai vârstnic dintre principalii favoriții la victoria la general, Alejandro Valverde, făcuse probabil cel mai bun debut de sezon din întreaga sa carieră. La cei 37 de ani ai săi, El Imbatido arăta la fel de fresh ca în epoca când se duela roată la roată cu legendarul Lance Armstrong.

Din păcate, partea despre Valverde din acest text va fi cu mult mai scurtă față de cât ne-am fi dorit cu toții. Incidentul său din contratimpul inaugural de la Dusseldorf nu ar fi avut loc în condiții meteorologice normale. Neșansa și riscul poate ușor luat de Valverde a condus la o căzătură care l-a scos din cărți și pentru restul sezonului. Din păcate, pe El Bala îl vom mai vedea doar în 2018, sperăm la aceeași formă arătată în clasicele din primăvară.

După scurta, dar cuprinzătoarea prezentare a lui Valverde, ne focalizăm atenția către cel care a fost inițial văzut ca marele favorit la victoria de la Paris. Înainte de Turul Franței din acest an, Richie Porte se afla și el în forma vieții. Chiar dacă ratase in extremis victoria în Criteriul Dauphine în defavoarea lui Jakob Fuglsang, australianul era cotat în continuare ca mare favorit. De altfel, casele de pariuri îl plasau imediat după Froome în ordinea principalilor candidați la victoria finală.

Din păcate, încă după contratimpul de la Dusseldorf, Richie a avut neșansa de a fi în postura vânătorului. Și când vânatul este un anume Chris Froome, toate calculele se dau peste cap. La începutul perioadei muntoase din Turul Franței, Richie avea deja un deficit serios, dar în continuare surmontabil. Totul a fost rezonabil până în etapa regină.

După o cățărare dificilă, Richie Porte a greșit neforțat pe coborâre și s-a izbit de stâncile de pe margine, cu o viteză astronomică, de 72 de kmh. Mulți dintre noi probabil că nu s-ar fi ridicat de la pământ decât cu picioarele înainte. Richie a fost mai norocos. Fractură de pelvis și de claviculă. Chiar dacă abandonul a fost iminent, Porte a scăpat cu bine de o accidentare care putea să-i încheie socotelile cu ciclismului sau mai rău, cu viața.

Marea problemă a lui Richie nu a fost căzătura, ci mai degrabă atitudinea cu care a plecat la drum în etapele montane. El s-a comportat mai degrabă ca un locotenent pentru Froome, cu toate că, se presupune că era liderul unei echipe rivale. Se pare totuși că vechile metehne mor greu, iar după atâția ani în care a fost în umbra lui Froome, Porte nu a reușit să uite acele momente de tristă amintire pentru el.

Din păcate, cu abandonurile lui Valverde și Porte, misiunea lui Froome a devenit ceva mai facilă. Dacă Porte va câștiga vreodată vreun mar tur e dificil de preconizat, cert e că așteptăm cu mare nerăbdare atât revenirea sa în șa, dar mai ales pe cea a lui Valverde. Până la urmă, ar fi păcat ca neînvinsul să nu-și primească revanșa mult râvnită, nu-i așa?

LĂSAȚI UN MESAJ