Cu o pleiadă consistentă de superstaruri la start, ediția din acest a Turului Spaniei se anunță una incendiară. Fără a avea reclama publicitară la fel de bine creionată precum a celorlalte două mari tururi, dar cu un traseu de zece ori mai spectaculos decât cel din Turul Franței, Vuelta are același mare favorit ca Marea Buclă. Chris Froome.

Dacă ne e permis să aruncăm un scurt arc înapoi în timp, ajungem în 1978. Pe atunci, un anume Bernard Hinault, câștiga și Vuelta și Le Tour. Ce-i drept, ordinea de atunci era ușor diferită, căci Vuelta se suprapunea cu Giro, iar Turul Franței era climaxul competițional al celor trei mari tururi.

Magia lui Hinault nu a mai fost repetată de atunci, iar cel mai aproape, a fost în repetate ocazii, Chris Froome. De altfel, dacă memoria nu ne lasă, Vuelta este locul în care Froomey și-a redefinit cariera pentru eternitate în 2011. Probabil, dacă echipa Sky nu și-ar fi urmărit propriile interese, Froome ar fi fost primul învingător britanic într-un mare tur.

Deși la momentul scrierii acestui editorial, cetățeanul Froome nu are la activ Vuelta, el pornește ca principal favorit în acest an. Surprinzător? Deloc. Fără Quintana, Valverde, Dumoulin sau Porte la orizont, singurii săi rivali de temut rămân cei din Turul Franței și anume Rigo Uran, Romain Bardet și șubrezitul Alberto Contador. La aceștia se mai adaugă un Kruisjwijk sau Nibali, doar ultimul fiind oarecum capabil să îl detroneze pe regele celor de la Team Sky.

Nici traseul nu este împotriva lui Froome, chiar dacă cățărările din ultima săptămână l-ar putea pune în dificultate. Până la urmă, Vuelta a devenit cel mai puritan dintre marile tururi și a rămas oarecum ancorat în canonul old school al ciclismului. Cu Angliru și Machuchos în ultimele cinci zile, dar și cu două probe de contratimp, dintre care una cu un contratimp clasic de 42 de kilometri, Froome pare a fi pe hârtie principalul nume de urmărit.

Istoria ne-a arătat deseori că cicliștii britanici nu s-au descurcat tocmai rău în Vuelta. Mai mult, Sean Kelly, care nu e britanic, ci irlandez, s-a impus în 1988. Alte vremuri, altă Vuelta. În vremurile noastre, o victorie a unui sprinter într-un mare tur ar fi de domeniul SF-ului. Nici Robert Millar sau Bradley Wiggins nu s-au descurcat rău în Spania, dar, nimeni nu a fost atât de aproape de glorie precum Chris Froome.

Trei locuri doi la finele Vueltei fac din Froomey un aparent etern secondant. Cobo Acebo, Contador și Quintana au fost cei care i-au năruit visul de a deveni primul britanic care cucerește Madridul. Cu Cobo Acebo de mult retras, cu Quintana absent și cu un Contador care se gândește mai degrabă la retragere, misiunea lui Froome pare mult mai facilă.

Fără îndoială, dacă în onoarea lui Chris Froome se va intona God Save the Queen la Madrid, el își va face loc din nou în paginile de istorie ale ciclismului și va deveni primul britanic care se impune într-un alt tur decât Turul Franței. E drept, ar fi o experiență de neuitat pentru cel mai abil și constant ciclist al vremurilor noastre. Până la urmă, nu e Mikel Landa la orizont să-l deranjeze din drumul către glorie, dar cine știe, poate îl vor deranja alți nebuni romantici de tip Uran sau Contador.

LĂSAȚI UN MESAJ