Dupa primele 5 zile ale expeditiei ciclistii au parcurs deja aproape 1000 de kilometri. Desi au avut de infruntat in aceste zile o vreme insuportabila ei au reusit sa tina si un jurnal de calatorie care merita citit.

Ziua 1, sambata 21 iulie

Bacau – Miercurea Ciuc – Odorheiu Secuiesc (193 km)

A dat Dumnezeu si a venit si “ziua cea mare”. Dupa o noapte in care aproape nu am inchis nici un ochi, fiecare din noi facand ultimele ajustari ale bicicletelor si completand sau renuntand la cate ceva din bagaj, ne intalnim cu totii in fata sediului Consiliului Judetean pentru plecarea oficiala. Suntem singuri, minutele trec, incepe sa se adune lumea – in principal cunoscuti, prieteni, familie, presa locala. Ne cuprind pe fiecare din noi emotii care se amplifica odata cu cresterea numarului celor prezenti. Suntem in centrul atentiei, toti ochii sunt atintiti asupra noastra si nu suntem obisnuiti cu asta. Fotografii, filmari, strangeri de mana, urari de bine si sanatate…Dam fiecare cate un scurt interviu pentru televiziune. Apare si presedintele Consiliului Judetean, domnul Dragos Benea care ne scrie emotionat cateva randuri in albumul judetului pe care il avem cu noi si in care incercam sa strangem de prin locurile de pe unde vom merge, semnaturi, stampile si cateva randuri oficiale.prietenii nostri ciclisti au venit sa ne insoteasca o parte din drum. Cativa dintre ei sunt chiar din Moinesti. Urmeaza fotografii pentru presa, imbratisari si luari de ramas bun cu familia, prietenii. Costica este poate cel mai emotionat. Se imbratiseaza cu lacrimi in ochi cu sotia lui, cu care s-a casatorit in urma cu mai putin de o saptamana. Vine apoi momentul in care plecam, suntem un mic pluton de vreo 15 ciclisti. Pornim. E ora 10.00, iar temperatura e deja peste 35 grade Celsius. Intentionam sa ajungem astazi pana la Baile Homorod (175 km). Primii 50 km ai traseului au fost destul de obisnuiti. Rulam in pluton si parca nu realizam inca ce ne asteapta. Ne oprim in Comanesti sa mancam ceva, apoi ne despartim si de insotitorii nostri, care fac cale intoarsa. Mai avem in jur de 80 km pana in Miercurea Ciuc. Am ramas singuri, doar noi patru cu bicicletele si rucsacii nostri. Nu fortam prea tare, temperatura sare de 40 grade si parca fierbem. Avem noroc cu cativa nori care acopera din cand in cand soarele. Urcam pasul Ghimes care, in ciuda faptului ca are aproape 1200 m altitudine, temperatura e caniculara. Ajungem si in Miercurea Ciuc. Cateva poze si „pe cai”. E destul de tarziu si mai avem un pas de trecut pana la destinatie. Spre seara temperaturile devin mai normale si incepem sa mergem mai cu spor. Trecem pasul Vlahita (990 m) iar la ora 21 ajungem in Baile Homorod, unde, supriza, nu gasim cazare. Hotaram sa mai mergem vreo 20 km pana in Odorheiu Secuiesc. Ajungem pe la ora 22 si suntem foarte obositi, dar avem noroc si gasim destul de repede cazare la o pensiune. Nu mai avem chef de nimic. Mancam ceva, facem un dus si ne culcam. Maine avem o zi grea si e important sa ne odihnim.

Ziua 2, duminica 22 iulie

Odorheiu Secuiesc – Tg. Mures – Cluj-Napoca (192 km)

Ne trezim dimineata devreme pentru a profita cat mai mult de racoare. Mancam rapid ceva si plecam. Mergem destul de bine pana in Tg. Mures, unde ajungem in jurul orei 12. Facem cateva fotografii la in intrare in oras. Deja dogoreste. Nu putem pedala mai mult de 15-20 km fara a ne opri pentru a ne hidrata. Apa din bidoanele pe care le avem la bicicleta, se incalzeste, iar in 10 min. nu se mai poate bea. Soseaua este foarte buna si inaintam cu 25-30 km/h. Pe drum ne salutam si cu alte grupuri de cicloturisti care vin din sens opus. Pe dealul dinainte de Ludus, termometrul arata 40 grade Celsius. Stam ceva timp la o terasa, la umbra, unde bem cel putin 2 litri de lichid fiecare. Pornim spre Cluj pe soarele dogoritor. Privim cu invidie la o cireada de vaci care se racoreste in raul Mures. Rotile bicicletelor inainteaza pe covorul de asflat incins. Mai glumim intre noi pentru a mai uita de caldura. Ne rugam pentru zile mai racoroase. Pe la ora 17 ajungem in Campia Turzii, orasul meu natal (Sebastian Sascau). Urmeaza Turda, iar apoi dealul Feleacului. Temperatura parca mai scade putin, ajungand pe la 30-32 grade Celsius. Ni se pare chiar racoare. Cateva poze pe varful dealului, iar apoi o coborare periculoasa spre Cluj-Napoca. Un sofer care venea de pe o strada laturalnica a tinut sa ne reaminteasca de faptul ca mai avem inca pana sa devenim europeni, neacordandu-ne prioritate si obligandu-ne la manevre periculoase, la viteza de peste 50 km/h, pentru a evita un accident care se putea incheia foarte rau. Trecem peste acest momet neplacut, iar la ora 20.30 ajungem in Cluj-Napoca, unde ajutati de cativa prieteni ai lui Dan Garleanu, gasim repede cazare. Mancam ceva si speram ca maine va fi o zi mai racoroasa.

Ziua 3, luni 23 iulie 2007

Cluj-Napoca – Oradea – Arad (250 km)

Dupa o noapte in care ne-am odihnit bine, plecam dimineata devreme din Cluj_Napoca cu gandul de a ajunge mai aproape de Arad. De acum a devenit rutina; kilometrii curg, noi inaintam incet si sigur. Pana la ora 11 este destul de bine, temperatura nu trece de 35 grade, dar de la aceasta ora incepe calvarul, se pare ca zilele acestea, canicula este stapana peste tara, iar noi simtim din plin asta pe bicicleta. Avem multi kilometri de parcurs si tragem tare de noi dimineata deoarece la amiaza ritmul de mers este mai lent. Cautam sa nu pierdem timp aiurea; nici macar fotografii nu facem prea multe. Parca fara sa ne dam seama ne apropiem de Arad si realizam ca e posibil sa ajungem pana acolo chiar astazi, chiar daca sunt cam 250 km. E bine ca soarele nu a reusit sa ne reduca din etuziasm. Apar inevitabilele dureri provocate de sa, durerile de umeri, dar reusim incurajandu-ne unul pe altul sa trecem peste ele. Suntem o adevarata echipa, iar Daniel, liderul nostru, ia intotdeauna cele mai bune decizii. De la inceput am fost constienti ca primele etape, si cele mai lungi, vor fi grele si ne-am pregatit psihic pentru asta. Gandul de a pasi cat mai repede spre alte meleaguri ne ajuta sa trecem peste greutati. Ajungem si in Arad, aproape epuizati; gasim dupa vreo doua tentative, un loc in care sa innoptam.

Ziua 4, marti 24 iulie 2007

Arad – Nadlac – Szeged – Kiskoros (160 km)

Dimineata ne trezim destul de odihniti si entuziasmati; astazi trecem granita. Parcurgem rapid cei 50 km pana la vama de la Nadlac, facem cateva fotografii, spunem fiecare, in fata camerei, cateva cuvinte in care nu ne ascundem emotiile si plecam cuminti spre punctul de control, de data asta pe la cel pentru cetatenii europeni. Nu este deloc aglomerat. Trecem repede de controlul pasapoartelor si starnim admiratia vamesilor romani si maghiari pentru curajul nostru. Gata! Suntem in Ungaria. Vorbim la telefon cu cei de acasa, care ne incurajeaza. O mica problema, pe care Daniel o rezova repede, si la drum spre Szeged. Este foarte cald; termometrul arata 41 grade. Ca peisaj, nu suntem prea impresionati de ceea ce vedem, dar parca soseaua este ceva mai bine intretinuta decat pe la noi. Exista pe langa sosea, o pista ingusta pentru biciclete, dar pe care nu prea putem sa mergem, din cauza ca ar trebui sa pedalam cu viteza foarte mica. Preferam sa mergem pe sosea, chiar daca teoretic nu prea avem voie, pista de bicicleta fiind intrerupta. De fapt aceasta pista este prezenta doar in interiorul localitatilor. Oricum am trecut si pe langa o masina a politiei, dar nu ne-a oprit nimeni. Ajungem si in Szeged, facem cateva fotografii la intrarea in oras si pornim mai departe. Este un orasel frumos, strazile foarte bune, bine gandite pentru o circulatie cat mai fluenta a masinilor, pietonilor si ciclistilor. Am observat ca lumea este foarte disciplinata, iar pe biciclete merg multi oameni de toate varstele. Observam ca lumea pe strada intoarce capul dupa noi, speram admirativ. Suntem mandri. Ajungem dupa 160 km in Kiskoros, unde intram sa ne cazam. Gasim o pensiune convenabila ca pret unde innoptam. Maine speram sa ajungem la Balaton, unul din principalele puncte de atractie ale Ungariei.

Ziua 5, miercuri 25 iulie 2007

Kiskoros – Dunafoldvar – Balaton Alsoor (Balaton Almadi) (150 km)

Plecam hotarati spre Balaton, temperatura este ceva mai normala. Drumul nu ne pune in dificultate si ajungem la Balaton destul de repede. Hotaram sa ramanem peste noapte in statiunea Balaton Alsoor pe malul nordic al lacului, dupa 150 km pe sa. E o statiune micuta dar foarte cocheta. Este adevarat ca vecinii nostri, in ciuda faptului ca nu au un relief ca al nostru, stiu sa profite de orice le ofera tara lor. Lacul Balaton este un exemplu in acest sens, de jur imprejurul lui fiind o adevarata industrie in turism. Este o curatenie exemplara, totul este aranjat si bine gandit. Singurele probleme au fost ca nu am gasit o casa de schimb valutara. Totul arata foarte bine, iar oamenii sunt primitori. Mergem pentru cateva fotografii pe malul lacului unde cative oameni, iubitori ai cicloturismului ne intreaba de unde suntem si unde mergem. Castigam repede admiratia celor de acolo mai ales datorita echipamentului nostru. Dupa cateva tentative de a gasi un loc unde sa dormim, ne salveaza niste politisti cu care a vorbit Dan, ca doar el e reprezentantul politiei in echipa noastra. Facem schimb de pliante de prezentare cu cel care s-a ocupat de cazarea noastra. Preturile nu sunt foarte diferite de cele de la noi. Avem timp sa „verificam” si cat de rece este apa Balatonului. Dupa ce-am mancat o pizza la o terasa, facem o plimbare de revenire si apoi ne culcam asteptand sa vedem ce ne rezerva urmatoarele zile. Temperatura devine normala si asta ne bucura.

Articol publicat de: Cristi Ciutea

1 COMENTARIU

  1. Baieti daca mai faceti drumetii de genu as vrea si eu sa particip,cum incepe sezonul sa stiu daca faceti ceva programari si unde, daca vede cineva comentul meu rog sa imi rasp

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.