Urc in masina de la Timisoara si pornesc spre Resita. 110 km trec repede atunci cand ai masina buna si cand asculti Nightwish la maxim. Debarc la iesirea din Resita, directia Anina si pun “armasarul pe directie”. Soseaua este perfecta. Nu am mai vazut asa ceva in Romania.

 

Pe cei 30 de km pana in Anina nu ma depasesc mai mult de 40 de masini iar peisajul este superb.

Intalnesc si ceva ciclisti din Resita dar ei merg la plimbare, eu am drum lung de facut asa ca alimentez “locomotiva” cu pedale sanatoase.

Anina e un oras mort. Pentru cei care nu stiu o sa va spun povestea acestei localitati care a devenit oras.

Balamucul a inceput in ’83, cand a inceput constructia efectiva a centralei la ordinele “Conducatorului iubit”. Pentru a-i face loc o padure intreaga a fost rasa, scurt, in doar cateva saptamani. Dupa aia a inceput turnatul betoanelor. Pe santier, botezat al „tineretului”, erau, la un moment dat, 4000 de oameni. Salariile constructorilor ajungeau si la 11.000 de lei pe luna, dar nu prea aveai ce sa faci cu banii. Se lucra in regim de „12 ore non stop”, de luni pana duminica. Aia care aveau noroc, prindeau o dupa-amiaza libera pe luna. Planul, indiferent de costuri, era legea suprema. In zona, ca sa nu le intarzie, militia n-avea curajul sa opreasca camioanele pe care scria „Anina”. Tot puhoiul acesta de lume traia intr-un orasel „de santier”, care avea cantine, magazine, dispensar, gradinite si chiar cinematografe. Macelariile erau pline cu salam ieftin si in plus montorii primeau gratuit si 4-5 kg de carne de porc pe luna. Pe la clubul santierului au trecut fel de fel de vedete, de la Angela Similea la Mirabela. O parte din personalul de la centrala a fost cazat chiar in Anina. Pentru ei a fost construit un cartier nou, botezat „Orasul nou”. Dar cele cateva zeci de blocuri „o fost aruncate cu furca pe islaz”, in varful dealului. Sase din ele n-au fost niciodata terminate si arata ca niste cladiri bombardate din Bosnia. Celelalte au fost predate fara canalizare, asa ca rahatul se aduna la subsol, de unde-l aduna primaria cu vidanja. In 1984, energeticienii au realizat „primul paralel”, adica au cuplat la sistemul energetic primul grup din cele trei proiectate. Practic, in timp ce se continua constructia celorlalte grupuri, centrala a inceput sa mearga. Sistul bituminos, un carbune cu putere calorica mica, era adus din cariera din apropiere si ars „cu suport de gaz metan”. Gazul are povestea lui. Initial, sistul trebuia ars cu ajutorul pacurii, dar la aceasta solutie s-a renuntat repede. In doar patru luni s-a construit o conducta de gaz de la Resita la termocentrala. La Anina, gazul n-a ajuns nici pana in ziua de azi, caci atunci nu s-a considerat necesar si dupa ’89 n-au mai fost bani. Foamea de energie de atunci era asa de mare incat primul secretar de judet avea in birou un indicator care ii arata cata energie varsa termocentrala in sistem. O cadere de 5 MW era o tragedie, care se lasa cu sanctiuni. De aia, cateodata, Anina mergea doar prin arderea gazului metan, ca sa arate ca nu sta.

Cand venea in vizita “Nea Nicu” se aducea cate un tren cu carbine de calitate ca sa vada tovarasul cum da randament termocentrala. Dar, in 1988, sefii centralei au ajuns sa-si toarne cenusa in cap, la propriu. Daca arzi un kg de sist obtii caldura, dar si 0,7 kg de cenusa. Aceasta cantitate imensa de cenusa era eliminata cu ajutorul unor electrofiltre care, in acel an, s-au stricat de tot. Cum bani pentru reparatii nu s-au mai gasit niciodata, iar consumul de energie in Romania a scazut dramatic, termocentrala s-a transformat intr-o combinatie dintr-o magazie si muzeu. Mana de oameni care au mai ramas aici se ocupa, din cand in cand, cu demontatul unor utilaje care sunt trimise, pe post de piese de schimb, la alte termocentrale.

anina

 

 

Au strigat cativa dupa mine sa le dau lor hainele de pe mine (cred ca ar fi mers cu tricoul meu Discovery la discoteca orasului). Ar fi aratat bine cu lumina de la neoane.

paralela 45

Dupa ce am trecut de acest loc “incarcat de istorie” am indreptat roata spre paralela 45.

Locul dintre Anina si Bozovici este marcat cu un panou vechi si cu cateva afise.

Frumusetea locurilor eclipseaza orice interventie de prost gust a omului.

 Cascada de la Paralela 45

Stau la marginea muntelui, acolo unde un mic izvor iese din stanca. Ma gandesc ca au si speologii partea lor de frumos. Cred ca este superb sa mergi prin munte, sa gasesti izvoare subterane si sa fi tu singur in mijlocul pamantului.

Mananc putin si ma lansez spre finalul drumului.

 

 

Trec prin Bozovici si dupa 20 de km ajung la destinatie, Eftimie Murgu.

Multor oameni nu le spune nimic acest nume de localitate. De ce am pornit in aceasta aventura de unul singur? Pentru ca auzisem de niste mori vestite, aflate in patrimonial UNESCO. Morile acestea mai functioneaza si astazi, dupa cateva sute de ani. Taranii macina graul acolo unde turistii fac poze la aceste minuni ale tehnicii.

moara eftimie murgu
Drumul e rau, de tara, dar Scott-ul nu ma lasa la greu (cineva spunea ca nu isi cumpara cadru de carbon ca se rupe. Dupa ce am facut cu el in tura asta cred ca al meu nu are moarte).

Ma opresc pe un deal si ma odihnesc putin. Si sufletul se odihneste cand vede natura din jur.O sa revin aici, cu siguranta.

 

peisaj eftimie murgu

E totusi tarziu si am de pedalat 90 de km spre Resita.

Ma opresc la un han pe marginea drumului dar imi este atrasa atentia ca nu am voie sa rezem bicicleta de gardul terasei. Nu spun nimic, incalec si merg mai departe. Daca banii mei nu sunt buni pentru ei atunci poate gasesc pe altcineva care ii vrea.

Gasesc in Bozovici o tanti amabila care ma serveste si mananc in graba. E totusi primavara si la ora 8 se intuneca.

Drumul spre Anina si resita este un contratimp individual. Imi jur in barba ca data viitoare nu mai plec la ora 10 de acasa. Ma trezesc mai devreme.

Ajung obosit la masina si gandul ca mai am de condus 100 km ma doboara.

Conduc si ma gandesc cat de frumos a putut sa fie.

 

Va mai fi o “a doua oara” pe acest traseu. Va mai fi “a doua oara” si cu alti prieteni. De ce nu va fi poate prima oara odata si pentru tine, cel care ai citit aceasta povestire.

by Simen Ovidiu

26 COMENTARII

  1. frumos traseu,……frumos ar fii daca ar fii mai multi…atunci…poate mas incumeta si eu …sa rup asfafaltul 😉

  2. Deci „povestea” care ai impartasit-o e foarte frumoasa! Chiar mi-a placut ce am citit si as face si eu traseul. eu stau in Basov si ma gandeam sa fac Transfagarasanul, alt drum minunat. Apropo ai o bitza faina;)

  3. bravo ,pacat ca ai fost singur pe un traseu sasa frumos si eu lam facut mai demult cu o bicicleta elegant de dama dar nu asta conteaza iti urez in continuare un traseu frumos daca poti sa mergi pe partea Semenic e greu dar se merita inca o data bravo

  4. Ai facut o plimbare placuta, ai avut ce sa vezi, dar din nefericire ai pedalat ‘ en solitaire’ , acelasi lucru pe care il fac si eu de ani de zile. Oricum te felicit si am tot respectul pentru tine.

  5. super traseul, dar daca era vorba de asta…trebuia sa piu bicicleta in plan secund! sa ne minunam si noi de frumusetile zonei! dar asa …vorba prietenilor nostrii: frumoasa bicicleta!

  6. interesanta povestioara ta….ceea ce tu ai vazut prima data si ceea ce ai povestit eu traiesc si vad de mai bine de 20 de ani…intr-adevar,as invita toti cititorii sa vina in aceste locuri…ceea ce ai povestit tu este doar 1% din ceea ce se poate vedea…

  7. eu stau in Anina am si eu o bicicleta asemanatoare ca a ta…am facut si eu acest traseu si nu numai o data…este super si linistitor chiar merita sa faci efortul asta….este de-adreptul calmant…..pacat ca nu ai fost si pe partea cu lacul Buhui si lacul Marghitas dar ptr asta iti trebuia un montanbik ci nu o semicursa…..bravo tie ca ai facut asta…..merci

  8. foarte frumos felul tau de apovesti, cred ca trebuie sa ai un DAR sa stii sa povestesti. As veni si eu cu tine prin astfel de trasee. Si santem vreao 4 baieti in Alba Iulia pasionati de ciclismul de sosea. Asa ca daca mai pleci in astfel de ture prin tara, ne bagam si noi, ca sa nu vezi tu toate frumusetile singur :)) Daca se poate da-mi si o adresa de mail de contact, poate tinem legatura. De exemplu anul aesta ne-am inteles ca mergem cu masina in austria, lasam masina undeva, si plecam pe bicicleta macar vreo 5 zile. Ce zici? Iti surade ideea?

  9. Din pacate anul acesta va fi plin si nu o sa pot face o tura in Austria. Sper sa fac o parte din traseul de cicloturism npu creat pe langa Dunare.
    Ne putem vedea si la intalnirea ciclism.ro sau la alte ture organizate de baietii de pe forum.

    Alba este aproape de Sibiu asa ca nu vad nici un inconvenient major.

    adresa mea este arhicunoscuta:)
    ovidiu.simen(at)ciclism.ro

  10. buna,ma bucur sa aflu k incepe si in RO ciclismul pe sosea sa aibe pasionati.Eu de loc sunt din Oravita si traiesc in Germania,dar cind vin vara in concediu am totdeauna cursiera cu mine si am facut deseori traseul de la Oravita-Anina si pe cel Oravita-Resita si retour(135km)cu multe catarari,extraordinar…eu sunt amator de curse pe sosea,licentiat si am placerea deosebita a acestui sport,anul acesta o sa vin in luna iulie in concediu,daca cineva are interese sa ma contacteze,trimitetimi un eMail pe adresa :crisluk@gmx.de si putem discuta detalii si poate un eventual antrenament impreuna,posibila si cazare la parintii mei,casa e destul de mare si ar fi loc.

    cu stima si respect ptr toti iubitori de sport si bineinteles ai ciclismului,

    va salut,
    Cristi

  11. Ai o poza cu o stanca mai inalta. Aia se numeste Eva. Adam e o stanca mai mica si care nu apare in poza la tine. Felicitari pentru traseu.

  12. Super marfa. mi am cumparat o cursiera din germania Sh Junghertz
    shi nu e zi sa nu fac cu ea cel putzin 20 km. De fapt prin orash nici nu mai scot mashina din garaj, o scot doar cand am ceva de carat.
    Pacat cu drumuriile noastre asha proaste .
    In rest e super.

  13. Am fost si eu la aceste locuri cind eram la facultate.
    Ma pacut foarte mult ce ai scis, si cum. Sunt acum in Londra. Aici totul este mai organizat si mai bogat.
    Totusi, niciodata nu m-am gindit sa incep o noua viata aici. Bun pentru facut bani.
    Locurile ca Anina ma chiama acasa.
    Mult noroc pentru turele urmatoare.

  14. Sunt din Bucuresti. Am facut si eu cateva ture prin tara.Sighet….Suceava-Putna….Constanta….Transfagarasan…Bistrita-Pasul Tihuta…..in concediu de odihna , si in altele din alti ani. Lansez o provocare . Amandoi mergem in CHINA pe bicle. Calculam anotimpul in care plecam ca sa stim in care sa ajungem inapoi , 4 luni dus…4 luni intors. Cautam sponsori…(oameni de afaceri , primarii , ministerul sportului……etc). Nu este nimic inedit. Au mai facut-o si altii..si inca turul lumii pe bicle. Este unul din visurile mele . E greu. E foarte greu. Poate e singura din viata ta asa mare. Gandeste-te. Vorbim.

  15. foarte frumoasa tura,iar despre bicicleta jos palaria…toate bicicletele de ultima generatie sunt facute din carbon,ele sunt doarte rigide,de unde si laudele marilor ciclisti la bicicletele lor:”stiff”.

  16. Am vizitat si eu,cu sotia ,,morile de apa,, de la Eftimie Murgu.Frumoase,interesante,o reala atractie pt.turismul neconventional…dar…cum este ,,traditia,,ihn Caras-Severin nu este nimic valorificat acolo…. Nu au un paznic impotriva eventualelor vandalizari specific romanesti….nu au un chiosc cu suveniruri…etc…etc…etc..pacat. Pana si reconditionarea lor NU a fost facuta de catre Caras Severin….Asa-i cand la conducerea judetului stau de zeci de ani aceeasi indivizi. Sa nu mai spun de <<paralela 45<< este deplorabil de neingrijita….turistii straini se mira ….dau din umeri si…pleaca…eventual in Serbia sau Letonia sau….

  17. Am fost si prin Cheile Nerei. Sunt superbe. Acolo nu se poate ajunge cu bicicleta de sosea dar se poate face o excursie frumoasa pe jos sau pe MTB.

  18. Frumoasa povestirea si frumoasa tura. N-as zice ca e neaparat cicloturism ci, mai degraba, cicloculturism (ciclism+cultura… nu culturism 🙂 )… si poate ca e mai bine asa. E bine atunci cand bati atatia kilometri sa stii cateva lucruri despre locurile prin care treci. Chiar mi-a placut… bravos!
    S-auzim de bine Ovidiu!

  19. Frumos traseu,prea misto bicicleta(Scott) superb echipament,si extraordinara povestea.
    Mult succes la pedalat.

  20. Sunt cam batran pentru un asemenea traseu si ceea ce am nu cred ca e bicicleta, desi are doua roti. Dar as avea curaj impreuna cu altii mai expermentati, dar si rabdatori cu incepatorii. Povestea Aninei e extraordinar de autentica si descrierea e foarte realista. Cum putem organiza un grup?
    Silviu.

  21. foarte taree si eu sunt din resita si ai dreptate drumul spre carasova-anina este absolut minunat….si eu ma dau cu bitza dar mai mult pe coclauri..am un mtb scott

  22. Si pi la noi sint multi locurile frumosile di vizitatu cu-o bisicleti dara niminea nu cuteaza a vini. Multi salutari di pi melagurili moldovinesti, David Tulnic

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.