pantani ingerul muntilor

Cei mai mari cataratori din istoria ciclismului sunt…..altfel. Marii cataratori, cataratorii „puri” – aceia care pot urca orice munte uneori mai rapid decat un campion recunoscut in intreaga lume- acesti oameni nu sunt doar mai usori si mai mici in inaltime decat ceilalti ciclisti, care la randul lor sunt persoane diferite comparativ cu restul oamenilor.

Cataratorii „puri” nu sunt doar extraordinari prin abilitatea lor de a urca pe munte, nu, marii cataratori – ingerii muntilor cum sunt cunoscuti- sunt diferiti deoarece sunt atat de fragili si ciudati uneori.
Ingerii sunt rar campioni, si campionii sunt foarte rar Ingeri.Calmul, consistenta si consecventa sunt cele care duc un ciclist la victorie in majoritatea curselor, dar Ingerii sunt cei care ne fac sa uitam de modul in care este organizat sportul astazi- de bicicletele facute din carbon, de dietele calculate pana la ultimul gram, la testele in tunelul aerodinamic, costumele facute la comanda – si ne fac sa admiram o „arta a ciclismului”.

Ingerii sunt cei care ataca aparent fara noima, fara a se gandi la consecinte.Ei sunt cei care apasa in pedala pe cele mai ingrozitoare catarari.
Marii campioni sunt calculati si atenti, pastreaza tot timpul o mica rezerva de energie.Ingerii sunt insa cei care ne inspira, cei care ne fac sa visam.
Ingerii sunt tot timpul in atentia noastra pentru ca atunci cand castiga o fac intr-un mod atat de simplu, de primitiv, atat de usor de inteles .Ei ataca cu o ferocitate nepamanteana, pedaleaza cu o viteza mai mare decat a oricarei fiinte umane, este imposibil sa tina cineva pasul cu ei.Din aceasta cauza ei sunt de obicei cei care sunt suspectati ca triseaza, de aceea tind sa sfarseasca tragic: se retrag din sport, se izoleaza, se sinucid uneori.

„Cel mai mare catarator din istoria ciclismului”, a spus Lance Armstrong dupa moartea rivalului sau.
„Un campion blestemat” spune Mario Pugliese, jurnalist si prieten al lui Pantani de cand acesta avea 11 ani.

Timp de sapte ani Pantani a fermecat o tara innebunita dupa ciclism, si a adus satisfactie milioanelor de fani care il divinizau.In 1997 Pantani a parcurs infricosatorul Alpe’d’Huez mai rapid decat orice alt ciclist din istorie.In anul urmator a castigat Giro(Turul Italiei, cea mai mare cursa din Italia si al doilea mare tur ciclist din lume) si Tour de France.A fost unul dintre cei 7 oameni care au castigat ambele tururi in acelasi an, si ultimul dintre ei.

A fost o victima inocenta.A fost un trisor.Sensibil si crud.Iubitor si arogant.Un ticalos.A salvat Turul Frantei.A adus rusinea in ciclism.A inspirat milioane de oameni.
Asta spun oamenii despre el, si totul este adevarat.

Viata unui erou


Era un copil de 6 ani, in continua miscare, un accident pe cale sa se intample dar plin de gratie in miscari.Un copil slab cu dinti stricati(era inebunit de Nutella si de gemul de piersici facut de mama sa, Tonina,atat de innebunit incat cobora noaptea si lingea borcanele ramase de la cina), un singuratic cu ochi mari si urechi clapauge.In alta tara sau in alte vremuri un medic ar fi prescris vitamine dar el traia in Cesenatico, in Italia anului 1976, asa ca Tonina Pantani a cumparat pentru fiul ei , Marco, o bicicleta, crezand ca asa o sa isi mai consume energia.
Nu a fost asa.Cat a fost copil a fost lovit de trei ori de masini in timp ce era pe bicicleta.
La 12 ani a schimbat bicicleta primita cadou cu una de curse si restul a devenit istorie.
In fiecare zi pedala pe dealurile din Emilia-Romagna, si in fiecare zi la intoarcere isi spala bicicleta in cada.Dupa ce spala bicicleta o ducea pe hol la etajul doi al casei.Noaptea o ducea in dormitor.
„Eram disperata pentru ca toti peretii erau murdari” isi aminteste Tonina.Era ingrijorata pentru fiul ei.Marco o linistea si ii spunea ca daca se va intampla ceva ea va fi prima care va fi sunata.Chiar si asa era extrem de ingrijorata de cate ori Marco era plecat.
Tatal sau era instalator.Si el era ingrijorat dar avea cu totul alte motive.La sfarsitul primul an de participare in cursele cicliste Paolo Pantani i-a spus fiului sau ca daca iubeste cu adevarat ciclismul sa se dedice acestui sport inca un an.Daca nu obtinea rezultate tatal sau dorea sa il invete meseria de instalator.

Si a obtinut rezultate.La 20 de ani Pantani a castigat versiunea pentru amatori a Turului Italiei.La 24 de ani a trecut la profesionisti, a castigat locul 2 in Turul Italiei si locul 3 in Turul Frantei.In munti era fantastic, cu un atac feroce, ridicat din sa, aproape nimeni nu reusea sa ramana langa el.
Deoarece era tanar, cu o chelie prematura si urechi clapauge, fanii ciclismului si colegii ciclisti au gasit o porecla pentru el.Ii spuneau „Elefantino” sau „Micul elefant”, lucru pe care il ura.
Era un Inger acum, un talent extraordinar.Dar nesansa era aproape.
In Octombrie 1995, in timpul cursei Milan-Turin, o masina de teren a intrat pe traseu si Pantani a fost lovit.Piciorul stang a fost rupt in mai multe locuri.Lumea spunea ca nu va mai participa la curse niciodata.
Cand ai oasele rupte si carnea sfasiata ce se intampla oare in suflet.Cand corpul lui Pantani a revenit la normal, oare a facut si sufletul la fel sau in acel moment monstrul din interiorul copilului inocent a pus stapanire pe el.

Cand a revenit pe sosea era ras in cap, purta un cercel si o bandana cu capete de mort.La inceputul catararilor isi dadea jos bandana si o trantea la poalele muntilor.Elefanino murise.Marco si-a luat numele de „Il Pirata”.Asa va fi cunoscut si strigat de toata lumea.
Nesansa a continuat.In 1997, in timpul turului Italiei o pisica a sarit in fata lui Pantani si acesta a cazut dar in acelasi an a reusit un nou loc trei in Tour de France dupa o etapa lunga si obositoare la capatul careia a urcat pe formidabilul Alped’Huez in 37 minute si 35 secunde(record care se mentine si astazi chiar si dupa contratimpul individual din 2004).
In anul urmator,1998, Pantani a castigat Giro si a aparut in Turul Frantei mai puternic ca niciodata.

Era anul in care Turul Frantei exploda dupa ce intreaga echipa Festina era descalificata pentru folosirea substantelor interzise.Un sport al trisorilor , asta spuneau multi.Acum se confirma acest lucru.Il pirata, exploziv si spectaculos a facut sa se astearna linistea castigand cum putini o mai facusera.

pantani in turul frantei Ciclismul avea nevoie de un erou si nu se putea un altul mai bun.Povestea cu fanii, se juca cu copii.Discuta cu relaxare la conferintele de presa si jurnalistii erau fascinati de discutiile cu el.Ii ajuta pe cei care aveau nevoie de ajutor.Cand un cutremur a lovit localitatea Assisi, Pantani a platit din buzunarul propriu un camion plin de alimente care a fost oferit locuitorilor orasului.El a fost cel care a reusit sa il readuca in civilizatie pe un alt Inger al muntilor, Charly Gaul. Luxemburgezul care castigase Turul Frantei in 1958 a disparut din atentia publicului, s-a ingrasat, si-a lasat o barba deasa si s-a retras in munti refuzand orice vizita.Pantani a fost cel care l-a invitat sa revina la civilizatie.Si a acceptat
Pentru victorii Il Pirata a fost ovationat.Pentru faptele bune a fost admirat.Pentru daruirea sa a fost iubit.In Italia a fost primul „paesano” care a castigat Tour de France.
„Era ca un Papa”, spunea Pugliese.
Da.exact ca un Papa, cu exceptia faptului ca Pantanii avea 28 de ani, incantat de faima pe care o dobandise, intoxicat cu singuratate sufleteasca.
„Suntem cu toti prizonierii regulilor” a declarat la un moment dat jurnalistului Matt Rendell de la The Observer(UK).”Cu toti tanjim dupa libertate in modul unic in care vedem fiecare aceasta libertate.Sunt un nonconformist si unele persoane se simt inspirate de modul in care imi exprim gandurile dar pot spune doar atat, viata este un haos si eu ma adaptez haosului”
Isi permitea sa traiasca in aceasta lume haotica.De la revenirea in ciclism pana in anul in care a castigat cele doua tururi a castigat aproximativ 15 milioane de dolari(marea majoritate din publicitate si aparitii speciale la show-uri televizate).Un spaniol a platit 30.000 de dolari doar pentru al avea la un eveniment organizat de el.A si investit mult in terenuri, a construit o vila imensa pentru familia lui.A cumparat pentru prietena lui un Mercedes A-Class.El conducea un BMW.Mergea in cluburile de noapte din Rimini.Mergea des in stabilimente unde era vazut in compania prostituatelor.Consuma alcool si cocaina.
„Lucruri uneori normale pentru un star ca el” spunea Pugliese.
Ciclismul nu mai vazuse inca un Inger ca Pantani.
In 1999 a anuntat intentia de a castiga dubla Giro-Tour de France a doua oara, lucru pe care nu il mai facuse nimeni pana atunci.Parea imposibil dar cu doar doua etape inainte de finalul cursei din Italia Il Pirata conducea cu un avans de 5 minute si 38 secunde.Era castigator, nimic nu se mai putea intampla.Dar s-a intamplat.
In 5 Iunie, seara, dupa etapa de pe Madonna di Campiglio, o echipa de medici care facea teste antidoping au batut la usa de hotel a lui Pantani.Vittorio Savini, managerul lui Marco era si el acolo.
Medicii i-au comunicat lui Pantani ca nivelul hematocritelor din sange(la acea ora cel mai bun indicator al prezentei EPO in sange) era foarte mare.
Pantani ar fi putut sa stea linistit, sa se retraga doua saptamani(chiar daca era o retragere rusinoasa).Si alti ciclist facusera la fel.Deoarece testul nu detecta prezenta EPO in sange, doar daca numarul de celule rosii era prea mare, rutierii erau eliminati din cursa(se spunea ca in interesul sanatatii lor) si erau acceptati in momentul in care nivelul hematocritelor revenea la normal.Din punct de vedere oficial nu exista nici o incalcare a regulamentului privind folosirea substantelor interzise.
In schimb Pantani a inceput sa dea interviuri in care afirma ca este victima unui complot, a acuzat autoritatile ca au falsificat probele si a cerut un un alt test(DNA test era considerat mai corect),test care a fost la randul sau pozitiv.S-a retras la vila lui.A inceput sa vorbeasca despre el la persoana a treia.Cocaina a revenit in viata lui.
marco pantani in turul italiei

Alti ciclisti acuzati de doping au admis ca au folosit substante interzise, au renuntat si cu multa munca au reusit sa isi salveze carierele.Pantani era insa un Inger al muntilor, un om de o fragilitate unica si cu o mandrie extraordinara.Erau si ciclisti care dupa ce au fost depiztati pozitiv au renuntat la sport si au reusit sa isi croiasca drum in viata fara ajutorul sportului.Dar el era Pantani, omul miracolelor, sfantul patron al catararilor interminabile.A revenit pe bicicleta.
In vara lui 2000 la ajutat pe coechipierul sau Stefano Garzelli sa castige Turul Italiei.Dupa aceea a inceput conflictul lui cu Lance Armstrong in Turul Frantei.Suparat de faptul ca Lance declarase ca ii permisese sa castige o etapa din munti(lucru cu care toata lumea era de acord)Il Pirata a inceput sa il insulte pe Armstrong in presa.Cand Armstrong a replicat declarand ca”Din pacate Il Elefantino si-a aratat adevarata fata…credeam ca are mai multa clasa”, Pantani a fost extrem de revoltat, si a lasat revolta si mania sa ii defineasca comportarea pe bicicleta in zilele urmatoare.A atacat cum numai un Inger ar fi facut(sau ar fi putut).
A doua zi a castigat o etapa in Alpi descotorosindu-se de Armstrong pe catarare.In ziua urmatoare a evadat din nou si a pus o diferenta de un minut intre el si urmaritori pe o catarare de la inceputul cursei.Bulversat de turnura pe care o luau evenimentele adversarul sau , texanul Armstrong, a uitat sa se alimenteze intr-un moment extrem de important si a cedat pe catararea de la Joux Plane doua minute in fata principalului sau adversar Jan Ulrich(Armstrong a declarat ulterior ca a fost cea mai grea zi pe bicicleta din viata lui).
Atacul lui Pantani a fost terifiant dar efortul a fost peste capacitatea unei fiinte umane .In final a pierdut in acea etapa 14 minute.In ziua urmatoare a abandonat.

In sezonul urmator, in Turul Italiei 2001, jandarmii care ii controlau pe ciclisti au gasit in camera lui Pantani urme de insulina si acesta a fost exclus inca 6 luni.
In Turul Italiei din 2003 multimea care il inconjura in fiecare dimineata era mai mare ca niciodata.Multimea, fanii, cu totii doreau sa vada un Inger.Nu vedeau ei ca Pantani se prabusea.Poate vedeau.Poate stiau.Poate credeau ca se va ridica, din nou, impotriva sortii.
Nu a reusit.In etapa 18 a Turului Italiei, pe coborarea de pe Colle di Sampeyre, pe o ploaie marunta, Pantani a cazut.Exista o fotografie cu el, sta in ploaie ghemuit, plange.Multimea din jurul lui striga sa se ridice, sa urce din nou in sa.
Sa continue?Oare ce se petrecea atunci in mintea lui?Il Pirata, cel care ii vedea pe competitorii care incercau sa atace in cursa ca pe niste persoane care incercau sa il ofenzeze, care, daca nu urmarea un pluton de evadati era el cel care ataca muntele, il devora kilometru cu kilometru.Acum ca era prabusit pe marginea drumului in cea mai mare cursa ciclista a tarii lui, cu fanii urland in jur sa continue, dar totusi constient ca nu mai avea cum sa castige.La ce se gandea oare?

Ingerii sunt diferiti.Ei fac imposibilul realitate.Gasesc gestul perfect in cel mai neasteptat moment.Acest inger avea sa le ofere fanilor un miracol.A urcat pe bicicleta si a continuat.Nu pentru victorie, nu pentru un atac furios. A continuat atunci cand infrangerea era certa.Doar pentru a termina.Doar pentru oamenii care ii cereau asta.
A fost o catarare de care sa va scrie peste ani si ani.A fost poate cea mai eroica catarare a unui om.A fost ultima catarare a lui Pantani.
In septembrie 2003 Pantani a declarat ca se retrage.
A inceput cure de dezintoxicare dar nu reusea sa ramana in clinici mai mult de cateva zile.
In 9 Februarie 2004 a sosit la „Le Rose”.A declarat ca va ramane doar o noapte dar a ramas mai mult.
Duminica dimineata un angajat al hotelului a batut la usa camerei .Nici un raspuns.La 9.30 a batut din nou si de aceasta data a deschis usa cu cheile de rezerva.Luminile erau aprinse si toata mobila era rasturnata.Pantani era langa pat cu fata in jos.Avea 34 de ani.Murise de 6 ore in urma unei supradoze de cocaina.
Cel mai mare ciclist al Italiei , unul dintre cei mai mari ciclisti ai tuturor timpurilor, nu a murit din cauza reporterilor, a comunitatii cicliste, a urechilor lungi, ori a comploturilor organizatorilor.A murit pentru ca devenise dependent de droguri.
Sa nu uitam insa cel mai important lucru.Pantani a adus o stralucire nemaiintalnita ciclismului.A fost sensibil si bun si asa trebuie sa ne aducem aminte de el.
A fost un „Inger al muntilor”

7 COMMENTS

  1. Cine l-a facut ,, Ingerul muntilor,, pe Pantani ?…..EPO sau cocaina ?! Mare greseala a facut; s-a autodistrus de bunavoie…Pacat.

  2. Ce rusine……… Vorbeste asa doar cine nu este documentat. Pantani, a fost si este Dumnezeu in ciclism, si nu numai in Italia, in toata lumea. Nimeni va ajunge pe urmele lui.

  3. tot ce se poate spune despre pantani este ca este o legenda. despre frustratii care il critica pe pirat le pot spune ca si ei contribuie la numaratoare la pastrarea acestui personaj legendar

  4. bucuria si senzatia de rece pe sira spinari in etapele de munte numai pantani mi le putea oferi.un inger asta a fost si nu va fi egalat.regrete pentru ca nu a putut depasi momentele grele.domnilor drogurile nu au fost in viata lui cand era in varf de cariera,asta sa nu uitati.PANTANI INGERUL MUNTILOR,bine spus.frumos reportaj!

  5. Daca Anquetil a luat amfetamine (deja a recunoscut), cum puteti spune ca Pantani n-a luat EPO si mai tarziu cocaina; care i-a adus sfarsitul ??!!. Mie imi plac ingerii curati, nicidecum cei dopati !!!

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.