M-am gandit sa scriu si eu povestea vietii mele, cu speranta ca voi reusi sa transmit un mesaj catre toti cei care vor ceva nou in viata lor, vor o schimbare, o regasire a propriului sine. Aceasta poveste cuprinde o latura stiintifica, una spirituala si una sportiva, toate acestea avand stransa legatura cu regasirea si libertatea interioara.

In anul 2004, la invitatia unui prieten din comuna, am vizionat un film documentar legat de fizica cuantica. Era pentru prima oara cand auzeam cuvantul “cuantic” sau despre “fizica cuantica”. Acest film documentar a dat peste cap multe din convingerile mele, in special cele religioase si m-a introdus intr-o lume noua, necunoscuta pana atunci. Desi citisem mai multe carti si purtam discutii filosofice, in special cu prietenii, totusi nu ajunsesem la nivelul de evolutie al acestui film.

Era perioada cand eram amestecat in lume, nu practicam cicloturismul, doar visam ca odata voi reincepe sa pedalez, incercand sa-mi indeplinesc visul din copilarie si anume de a colinda cu bicicleta prin lume. Dupa vizionarea documentarului am vorbit mult timp cu prietenul meu Cochior Gabriel, legat de lumea cuantica, de energii, forta gandului si puterea lui. De fapt am comentat filmul, comparand ce am vazut acolo cu manifestarile zilnice ale oamenilor. Tin minte ca mi-am pus subtitrarea pe foi ca sa o pot citi cand doresc si tot asa citind de mai multe ori m-am hotarat sa pun in aplicare aceea stiinta necunoscuta de mine pana atunci, mi-am zis ca asta e veriga care imi lipsea, trebuie sa incerc sa-mi schimb viata.

Primul lucru pe care l-am facut a fost focalizarea gandurilor catre un vis sau scop. Scopul meu era sa ma reapuc de pedalat, dupa care am inceput sa fac jogging pe stadionul de fotbal al comunei Faraoani, unde dupa cateva seri de alergat mi s-au alaturat si cativa copii curiosi. Erau mandri ca alearga cu un nene care face sport.

M-am antrenat vreo doua saptamani dupa care din fiare vechi am reparat o bicicleta a unuia dintre frati, am facut-o functionala si am inceput sa ies cu ea prin regiunile mai apropiate savurand frumusetea naturii.

Viata incepuse sa capete alt sens, ma simteam din ce in ce mai relaxat, mai liber. Incepeau sa se sparga acele blocaje existentiale acumulate in atatia ani si sa apara acel transfer de energie din partea naturii, acele palpitatii de fericire pe care multi dintre noi le traiesc cand ofera ceva naturii. Nu dupa mult timp faceam iesiri mai lungi, de mai multe zile, cu harbul meu. Eram fericit ca prind gustul pedalatului din nou si asta ma facea sa-mi doresc ceva mai nou, sa progresez in activitatea mea. Vorbeam mult cu prietenii despre realizarea visurilor, implinirilor, fiind ferm convins ca tot ce vrei poti atinge. Multi dintre ei nu credeau ca se pot intampla minuni.

Dupa ce am facut un traseu cu rabla mea de 850km in 4 zile si jumatate le spuneam prietenilor ca urmatorul traseu asemanator il voi face cu o alta bicicleta. Raspunsul lor a fost “da de unde, ca esti lefter si nu poti cumpara asa ceva”.

Intr-o zi ma suna fratele meu Laurentiu din Italia si imi spune sa fiu pe faza ca imi trimite ceva, un pachet-surpriza zicea el. Am primit pachetul si ce credeti ca era? … O bicicleta, si inca una de curse. Deci ceea ce imi doream mai mult am si primit iar cei care nu credeau in asa-zisele minuni s-au convins ca ele exista. Fratele meu ii explicase varului meu Celi ca am facut trans-ul cu o bicicleta foarte proasta. Celi tocmai vroia sa-si schimbe bicicleta asa ca mi-a trimis-o mie pe cea veche, care pentru mine era o comoara. Din S.H.-urile din oras mi-am luat echipamente si am inceput sa ies cu baietii din Bacau pe circuit dar in tot acest timp mai si alergam seara cu copiii. Pentru ei eram acuma nenea ciclistul.

Bineinteles am facut Trans-ul. Prima data singur si a doua oara cu unul din verisori, caruia ii povesteam de unde am plecat si unde vreau sa ajung.

La chemarea fratilor mei am plecat si eu in Italia unde iarasi asa-zisele minuni au inceput sa apara. Primul loc de munca, primii bani, prima bicicleta, de data asta ceva mai bun – tot o bicicleta de curse cu ergopowere, cu piese campa, nu mai zic de echipamente. Foloseam timpul liber ca sa ies cu ea, impreuna cu Laurentiu, unul din fratii mei si cu fratii Burghelea Bogdan si Ovidiu cu care reuseam sa-i impresionam pe italieni si sa fim mandri ca suntem romani (bine, impresia lor despre romani e alta, dar noi reuseam sa-i impresionam).

In 2007 am facut o expeditie cicloturistica din Italia-Torino prin Austria-Ungaria-Romania-Bacau-si inapoi prin Serbia-Bosnia-Hertegovina-Croatia-Slovenia-Italia in 25 de zile pe o lungime de -2650-2700km. Dupa acea tura am inceput sa caut de lucru, fara sa-mi pierd speranta, stiam ca voi gasi ceva pentru ca vroiam sa mai fac expeditii, dar mai lungi. Era o perioada grea, ma refer financiar, dar multumesc fratilor mei, la care locuiam, ca m-au ajutat.

Intr-o seara am primit un telefon de la un prieten din copilarie cu care nu ma vazusem de multi ani. Acest prieten mi-a spus ca ma invita la el si ca are ceva de lucru si pentru mine. Bineinteles ca n-am ezitat si m-am dus la el. Peste cateva zile lucram impreuna chiar pe Coasta de Azur, in Franta. Castigam destul de bine numai ca problema era ca nu aveam locuinta si trebuia sa stau la el. Imi spunea tot timpul ca pe acolo e mai greu cu chiria, iar eu ii dadeam detalii despre felul cum va arata noua mea locuinta. Peste o luna deja ma mutam exact intr-o casuta mica cu balcon cu tot ce trebuie pentru o persoana si pe deasupra la un pret modest. Tin minte ca venise prietenul meu Dinu, cu care lucram, in vizita la mine cu sotia lui. La un pahar de vorba ne aducem aminte de faza cu chiria la care el imi spune “drace e exact cum ai vrut tu” adica ceea ce mi-am dorit si cum am dorit asa am primit. Pentru mine nu era ceva nou, incepusem sa ma obisnuiesc, dar pentru ei era ceva iesit din comun. In tot acest timp, cat am lucrat acolo, faceam naveta cu bicicleta si in santier eram vedeta cand le spuneam ca voi calatorii mii de km nu credeau, dar s-au convins cand m-au vazut dupa 4 luni de santier ca sunt gata de drum.

Asadar am renuntat la munca ca sa pedalez, sa-mi indeplinesc un vis. Am venit la Torino tot la fratii mei, unde cu ajutorul lui Bogdan Burghelea mi-am pregatit o alta bicicleta pentru expeditie, sub titlul unui mini proiect, PRIETENIE-SPIRITUALITATE-IUBIRE. Am plecat din Torino, bineinteles pe la santierul unde lucrasem, unde am sarbatorit evenimentul cu vin frantuzesc dupa care a urmat: Monte-Carlo-Spania-Barselona-Valencia- trecand muntii Pirinei inapoi in Franta-Lourdes-Paris-inapoi pe Coasta de Azur, unde din nou mi-am revazut fostii colegi si pe prietenul meu unde am ramas sa innoptez, dupa care revenirea la Torino.

Acolo m-am odihnit bine si am plecat spre tara trecand iarasi prin Austria-Slovenia-Ungaria-Romania-Bacau. Totalul acestei expeditii a fost de 54 de zile iar distanta de 6840km. Pot adauga ca a fost excursia vietii mele.

Sunt multe de spus si de povestit. Trairile pe care le citeam candva in carti au devenit acum experiente de viata pentru mine, experiente pe care le am asternute intr-un jurnal.

Poate va intrebati ce am vrut sa spun in titlul miniproiectului mentionat mai sus.

In primul rind la capitolul PRIETENIE-am vizitat o familie, prieteni pe care nu-i vazusem de 15 ani, care m-au ajutat sa trec peste niste momente mai putin placute, iar eu ca drept recunostinta le-am facut o vizita in Spania-Valencia.

SPIRITUALITATE-centrul spiritual sau Mecca catolicilor, LOURDES, unde se spune ca s-a aratat Sfanta Fecioara Maria unor copii pastori. Aici am vizitat catedrala Sf. Bernadeta si am luat apa sfintita pe care am adus-o acasa parintilor mei.

IUBIRE–turnul Eifeel din Paris, simbolul iubirii, unde de Sf. Valentin multi tineri si nu numai se aduna sub turn si isi jura dragoste vesnica. Tot acolo am jurat si eu dragoste vesnica pasiunii mele, bicicleta.

Pentru anul acesta mi-am facut un proiect de expeditie in 21-22 de tari din Europa, pe o distanta de 15-17000km. Despre aceasta expeditie veti putea afla in decursul desfasurarii ei, pe care o voi mediatiza.

Am facut proiectul deoarece nu am fonduri si am nevoie de o sponsorizare pe care sper sa o obtin pentru ca dupa cum stiti o asemenea expeditie necesita cheltuieli.

Sper ca v-a placut povestea mea si doresc sa aud de la cat mai multi ca au reusit sa faca o schimbare in viata lor, pentru ca, credeti-ma, merita si e miraculos cand vezi materializarea a ceea ce a fost candva un gand, un plan sau un vis.

PENTRU CEI HOTARATI NIMIC NU E IMPOSIBIL, iar pentru cei care se indoiesc dovada este aceasta poveste.
Cu respect ANTON DUMA.

63 COMMENTS

  1. Sti cum fac rost de bani pantera?mai muncesc pe unde apuc si nu-mi fac rate,ma multumesc cu putinul ,nu aspir la o viata comoda stil ,,italian,,
    Cineva din tara care avrut sa vina cu mine spunea ,,fac rost de niste bani muncind si ne intalnim in Italia ca sa continuam calatoria inpreuna.Diferenta dintre mine si el in acest caz sti care este?el nu vrut destul ,vointa lui s-a inprastiat in loc sa o concentreze intr-un singur punct,iar eu….in doua saptamani de munca mi-am adunat exact banii pe care-ai vroiam si sunt foarte multumit de rezultat deoarece am inca un exemplu din fizica coantica si pentru ca s-a format inca o veriga ,za din lantul calatoriei mele.Sper ca acest lucru sa te influienteze si pe tine si sa reusesti.
    zile insorite si ginduri de bine.

  2. Felicitari si toata stima noastra ( brasoveni de munte sau montain bike) daca aceste succese ar fii mai mediatizate si cunoscute ,modelele umane nu ar fii din rindul manelistilor , tipilor de sosea sau gigi b. NOROC , DRUMURI BUNE SI INSORITE paul

  3. Buna toni! sunt cerasela din valea mare,sper ca ma mai ti minte! Tin sa te felicit pt realizarile tale! Ma simt un pic mai norocoasa avand in vedere ca am apucat sa te cunosc,tinand cont ca esti..hai sa zicem modelul dupa care probabil sa ghideaza multi tineri in viata! Iti urez calatorie sprancenata,cu multe peripetii si cu multe amintiri frumoase. Apropo,mai pune si tu niste poze!!!!!!! have fun

  4. domnule.. consider ca sunteti un om foarte tare!
    va doresc sanatate si sa va fie drumurile bune!

  5. felicitari si toate respectele , chiar sunteti un model asa cum zicea si paul mai sus,va dores mult success in continuare si sa faceti ceea ce va place mai mult,sa pedalati.

  6. salut , ne-am intalnit odata in bacau si ai trezit ceva in mine, de atunci merg cat pot de des cu bicicleta in bacau si in inprejurimi. am o campagnolo veloce si ma simt minunat atunci cand ma plimb cu ea .visez la un voiaj prin europa oare voi reusi vreodata, daca nu ai cu cine sa dai o pedala pe langa bacau sunt amator

  7. Felicitari!Aveti o vointa de fier.
    Admir ce faceti dvs. si va doresc succes in mega-turele urmatoare.

  8. Nu pot spune decit felicitari pentru ceea ce esti si cred mai putin pentru povestea ta pentru ca tu esti o poveste iti doresc tot binele din lume si sunt sigura ca visul tau se va implini si cine stie daca nu ne vom intilni in calatoriile noastre,,,numai bine iti doresc.

  9. salut!bravo tie,te tii tare!pentru vara ce se anunta sa vina caut si eu un coleg sau doi sa facem un tur de tara sau plimbari la mare. 0 sa am timp si de efort nu ma plang,rezist suficient…nu imi place sa port multe bagaje.. daca este cineva interesat sa imi scrie pe fb. O sa fie pe buget redus,deci nu va faceti probleme…in principiu sa rezistati 200 km …150 macar/zi .. eu sunt in zona de sud-est. am mers cateva zeci de mii pana acum nu am nicio problema ..doar ca nu am facut circuite si asta ma intereseaza cel mai mult… prin cunoscuti nu am gasit pe nimeni… pt ca? … 🙂 s* nebuuuun 🙂 si pt unii mincinos! … Ati patit-o si voi! AM DREPTATE?

  10. Salut Anton Duma.. felicitari… De 4 ani ma gandesc la o cursa in lume… sa plec.. departe..sa cunosc lume noua..sa schimb stilul de viata… poate..sa nu ma mai intorc.. Reintru in stilul meu hazard de viata…munca,acasa,munca,acasa… din cand in cand tresar… tresar gandindu-ma ca-mi trec anii…iar drumurile ma asteapta de atatia ani…imi spun…”vino ! groapa asta te asteapta ! acest asfalt de la 10.000 km departare te asteapta ! vino…paseste pe el ! “… “eu..frunza care creste aici an de an..te astept sa ma mangai,alaturi de briza schimbarii de an de an… cat pot sa mai astept? imbatranesc..ma ofilesc..vino”… “noi..bancul de pesti..suntem in fiecare an aici…si sarim deasupra apei sa taiem aerul curat de la 2000m inaltime..vino sa ne admiri..”… si uite asa oftez…ca asa mult imi doresc sa admir tot ce inseamna pe acest pamant…si anii trec si eu tot in aceste 2 locuri sunt pe veci… Auzind si citind povestea ta Duma… pe langa faptul ca sunt un om care apreciez sinceritatea si devotamentul care il arati..mi-ai apasat involuntar pe rana…. pe rana stilului meu de viata..aducandu-mi aminte ca am un sentiment…un sentiment care ma apasa greu de 4 ani incoace… acel sentiment care acum ma face sa tremur scriind aceste randuri…imi exprim prin acest text…dorinta de a merge alaturi de tine… ce mai faci ? cum o mai duci ? mai esti pe drumurile libertatii…? As fi un om fericit daca alaturi de tine as putea sa ma aventurez in aceasta lume…sa-mi impartasesti ceea ce ai cunoscut deja ceea ce ai vazut si prin ce ai trecut… oricum ar fi..vreau sa aud o “stire” de la tine… ms ! ma inspiri…mai am putin…si plec de nebun !!..- Istrati cristian – facebook.

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.