Cine stia pana astazi de Gheorghe Lautaru, ciclistul care a adus atatea medalii clubului Dinamo in anii 80? cat de trist este pentru o natiune sa isi aminteasca de oamenii mari doar in ziua cand acestia trec in nefiinta!

Gheorghe Lautaru s-a nascut in 1960 la Bucuresti. In 1978 obtine 4 titluri de campion national. In 1979 castiga primul sau titlu de campion national de seniori (velodrom), iar in 1980 castiga alte doua titluri pe sosea si doua pe velodrom pentru clubul „Dinamo”. In 1983 ocupa locul I cu echipa la Turul Turciei. Tot in acest an obtine locul II si medalia de argint la JMU de la Edmonton (Canada), in proba de aditiune de puncte pe velodrom Cursa pe Puncte, obtinand si titlul de Maestru international al sportului (1997). A mai participat de 3 ori la Turul Turciei, de 3 ori in Turul Niedersachsen (Germania), Turul Rheinland, Turul Regiunilor(Italia), Cupa „Hessen”. Este campion balcanic in probele de velodrom de la Konya (Turcia). In cele 4 participari in Turul Romaniei a castigat 4 etape. In 1990 a primit titlul de Maestru emerit al sportului. (via: www.rof.ro)

Este trista ziua in care dispare un om mare. Este trista ziua in care cauti o poza cu acel om mare, pentru a vedea omul din spatele numelui, dar nu o gasesti.

Un inger al ciclismului a urcat la cer. Sa se odihneasca in pace!

17 COMENTARII

  1. Dumnezeu sa-l ierte, felicitari pt articol…din pacate astea sunt momentele cand reusim sa descoperim adevarata valoare a oamenilor de langa noi, pt lucrul asta imi este rusine.
    Ce-i care l-au cunoscut Gigi Lautaru nu au cum sa-l uite!

  2. Cand eu ingrosam plutonul de ciclisti in concursurile de juniori EL le castiga !
    Iar cand mergeam in cursa cot la cot cu EL insemna c-am facut o cursa buna !
    Si numai pt.acesta lucruri nu am cu sa-l uit !
    Dumnezeu sa-l odihneasca !

  3. Cel mai bun pieten, singurul prireten, singurul om in care aveam incredere, un om de un caracter extraordinar.Nu pot sa cred ca nu mai este, ca nu mai am cum sa il sun atunci cand aveam nevoie de un prieten.Mi-e dor de vocea lui, de felul in care reusea sa faca sa-mi para chiar si cea mai mare problema o nimica toata.Pierderea lui m-a ravasit total.Eu sunt internata in spital si il asteptam sa vina la mine, imi spusese ca va veni, iar el se tinea de cuvant intotdeauna si nu stiam de ce nu a venit.Nu intelegeam de ce telefonul lui este inchis.Pur si simplu nu pot sa cred ca s-a putut intampla asa ceva.Mintea mea refuza sa inteleaga.Gigi este viu in mintea mea, in sufletul meu si asa va ramane intotdeauna.Odihneste-te in pace, dragul meu prieten!Si iarta-ma ca nu am putut sa iti multumesc asa cum ar fi trebuit pentru tot ceea ce ai facut pentru mine.

  4. E foarte trist ca acest mare campion ne-a parasit prematur. Si vai avem atata nevoie de valori autentice care sa ne calauzeasca spre o viata implinita.
    Nu pot decat sa incerc sa nu-l uit niciodata si sa pedalez mereu iar pe data de 15 mai cand voi incerca sa stabilesc un record important in cycloclimbing pe catararea spre schitul Feredeu, voi aprinde o lumanare si voi dedica recordul in memoria domnului Gheorghe.
    Nu te vom uita niciodata!
    cu mare respect si indurerare,
    Claudiu

  5. De la acest mare sportiv si mare om eu am avut ce invata fiindca ne-a crescut si format acelasi antrenor de juniori Nea Titi Baciu la css nr 1 la baza din Herastrau si pe velodromul Dinamo.Gigicu cum ii spuneam noi era mai mare ca mine cu 7 ani,eu eram un tanc pe langa el dar datorita sfaturilor lui am ajuns si eu bun dar nu la fel ca el.In timp am ajuns si eu la Clubul Dinamo asta fiindca acest club alegea numai valori de la scolilie de juniori.Acolo m-am gasit cu Gigicu,el era deja un veritabil ciclist al clubului Dinamo.Tin sa spun ca si la Dinamo Gigicu m-a ajutat foarte mult si ii raman dator toata viata cat am sa traiesc eu.Multumesc Gheorghe Lautaru.Sa te odihneasca Dumnezeu in pace.Mare pacat ca ne-a parasit asa devreme !

  6. Sunt in soc in clipele in care scriu aceste randuri. Nici nu pot digera aceasta trista veste. Traiesc de ceva vreme in Statele Unite si ca fost ciclist am dat o cautare sa mai citesc ceva despre ciclismul romanesc apoi m-a pocnit in moalele capului.
    In 1977 cand am atins apogeul carierei mele – locul 2 la nationalele de urmarire pe echipe (echipa SS2 formata din subsemnatul, Mitu Petrus, Dan Marin si Marcel ?) velodrom Dinamo, Gigi tocmai termina junioratul si intrase la seniori la Dinamo. Fratele lui facea parte din echipa lui SS1, cea care ne luase titlul la mustata…
    Gigi a fost un Zeu al ciclismului romanesc in epoca de dupa Mircea Romascanu si Vasile Teodor, un model pentru toata suflarea ciclistica din Romania. Cu totii ne comparam timpii de la diferitele probe cu timpii obtinuti de El. Asta ne facea sa ne cunoastem mai bine posibilitatile; totul se masura pe vremea aceea in functie de „Timpul scos de Gigi Lautaru”.
    Ultima data cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu Gigi a fost un eveniment hazliu. Eram acasa in Bucurest pe strada Washington si suna la usa; deschid si vad un ofiter de la circulatie in cadrul usii. Ma uita mai bine si zic: Gigi? El zice:Da, ne cunoastem?
    Apoi am aflat ca era prieten al familiei care locuia cu un etaj mai jos. Am shcimbat cateva vorbe si ne-am despartit schimband cartile de vizita si spunandu-mi ca pot apela la el daca va fi vreodata nevoie. Era exact asa cum il stiam din tinerete, om dintr-o bucata si saritor la nevoie.
    Nu cunosc felul in care a plecat dintre noi, dar nu poate fi decat ceva groaznic; imensa pierdere.
    Condoleante familiei si pace Tie suflet mare.

    Adi Ionescu

  7. DIN PACATE AM AFLAT ACUM DE TRAGICA DESPARTIRE A MARELUI GIGI LAUTARU SI IMI PARE NESPUS DE RAU .TATAL MEU (DAN COFETARU ) IL CUNOSTEA FOARTE BINE SI SINT SIGUR CA ACUM STAU IMPREUNA SI DISCUTA DESPRE CICLISM !!!
    CONDOLEANTE FAMILIEI SI DUMNEZEU SA-L AIBE IN PAZA !!!

  8. Am aflat cu mare, nepermis de mare, intarziere – numai Dumnezeu stie de ce – despre aceasta mare pierdere. Sunt pur si simplu socat. Nu pot sa cred ca nu o sa-l mai intalnesc sa mai stau cu el de vorba. Sincer ma intrebam de ce nu il mai intalnesc prin sectorul 1 unde el era Comisar si Sef al circulatiei. Singura explicatie era ca a fost avansat si nu se mai consuma in munca despre care imi spunea ca este infernala si iata – a fost sinucigasa…
    Am copilarit cu Gigi in lumea ciclismului anilor 70 – 80 si trebuie sa recunosc, era cel mai bun. Era modelul nostru. Nu cred ca era vreun junior sa nu viseze sa fie ca el. A muncit, a invatat, a avut o cariera exceptionala dovedind ca este un CAMPION. Dumnezeu sa il odihneasca!

  9. Nea Gigi, Nu te vom uita niciodatå. Un om bun cu suflet mare. Cu multå dragoste, respect si dor Ricanu. Multå sånåtate familiei. Dumnezeu så-l odihneascå!

  10. Azi am aflat si eu de moartea lui Gigi, acest mare campion.Sunt socat!Cand a inceput el activitatea , pe velodrom, la SS1, grupa lui Vasile Burlacu (te salut nea Vasile!, oriunde ai fi) eu aveam cam un an de „ciclism” si am tras o serie de viteza cu el, zic „il bat de-l rup pe incepatorul asta”.M-a batut, am ramas uluit de forta si viteza lui.Natura a fost generoasa cu el iar el , spre deosebire de multi altii, prin seriozitate, abnegatie, pasiune si multa munca a fructificat si amplificat ceea ce i-a dat natura.Repet, sunt socat!Dumnezeu sa-l odihneasca!

  11. N-am cuvinte pentru o vestre atat de neasteptata…. O valoare trecuta in nefiinta.
    Cu siguranta premature….
    Faceti ca cei ce sunt Inca in viata din plutonul sanatos al ciclismului romanesc sa transfere vigoare si generatiei de astazi !

    Accendiamo una candella per GIGI LAUTARU !!! adesso a 7 anni della tua scomparsa !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.