Pana acum doi ani, nici nu stiam ce inseamna cicloturism. Habar n-aveam ca exista oameni care viziteaza mari si tari pe bicicleta, ca sunt persoane care isi petrec concediul pedaland. Am fost postas timp de sase ani si am pedalat mii de kilometri cu geanta plina cu ziare si scrisori, agatata de gat. A fost o revelatie sa descopar ca exista tot felul de genti speciale pentru bicicleta. Cat m-ar fi ajutat atunci un cos montat pe ghidon.

Foarte curios si insetat de cunoasteream inceput sa studiez fenomenul. Eram atras ca de magnet de tot ceea ce inseamna cicloturism. Portbagaje, genti si remorcute, corturi, saci si saltele de dormit, ustensile de gatit, scule speciale, campare, orientare si multe altele. Pot afirma fara teama de a gresi ca cicloturismul e ramura cea mai bogata si mai complexa a ciclismului. Apoi am inceput sa urmaresc turele unor cicloturisti, iar pozele, hartile si povestirile lor au trezit in mine dorinta a-i imita. Nu am avut niciodata masina si nici nu imi doresc. Acum vazand ca poti ajunge oriunde cu bicicleta mi-a deschis noi orizonturi. Am vazut ciclisti vizitand deserturile africane, zapezile din Alaska, pustiurile din Australia, stepele Asiei. Ideea de a pleca intr-o tura cu bicicleta mi s-a parut perfect normala. Eu sunt un tip mai casnic, nu-mi plac excursiile si umblatul aiurea. Cicloturismul a schimbat  total asta.

Am vorbit cu sotia mea putin cam timid si i-am expus planurile mele.  Spre  surprinderea mea a acceptat imediat sa ma insoteasca, ba a fost chiar incantata. Dar amandoi aveam biciclete tip MTB, care desi putea fi modificate si folosite la orice tur, am cosiderat ca nu sunt potrivite. A urmat o perioada de cautari a unor biciclete dedicate, pe la prieteni si prin anunturi pe internet. Am gasit in cele din urma ce imi doream, mi-am vandut MTB-ul si am montat de la zero doua biciclete dedicate cicloturismului. Nu am neglijat nici un amanunt, inspirat fiind de bicicletele unor oameni care au cutreierat lumea in lung si lat. Am achizitonat si restul echipamentelor, cort, saci si saltele de dormit, genti pentru bagaje, haine si alte accesorii. Am reusit sa mai corupem un prieten sa vina cu noi, de asta am si luat un cort de trei persoane. De fapt am incercat sa convingem pe multi prieteni si rude, dar toti cascau gura, holbau ochii si spuneau ca suntem nebuni cand auzeau de planurile noastre. Auzi, sa pleci in excursie cu bicicleta, sa pedalezi incontinuu cateva zile, sa dormi numai in cort,  li se parea de neconceput. Nu am contrazis pe nimeni, eram fericit in nebunia mea.

Traseul ales a pornit din satul natal Veresti, si pana in Vatra-Dornei unde sotia mea are o matusa pe care vroiam sa o vizitam. E un traseu scurt, un ciclist antrenat il face intr-o zi pe cursiera. Dar noi am decis sa facem niste ocolisuri, sa nu calcam pe sosele ci sa colindam muntii si padurile. Aveam emotii foarte mari in zilele dinaintea plecarii, dar dupa ce ne-am imbarcat si am pornit, toate temerile s-au risipit. Pentru prima data in viata m-am simtit  cu adevarat liber. Am facut trei zile pana la Dorna dar am avut multe peripetii. Ne-am ratacit de trei ori, intr-o zi am strabatut de trei ori acelasi drum, am dat de drumuri si poduri distruse de inundatii, am schimbat traseul de cateva ori. Cel mai extraordinar lucru a fost urcarea Raraului, unul dintre varfurile inscrise pe lista B.I.G. Un drum de 17km ne-a luat 5 ore. A fost cea mai grea munca din viata mea, datorata in primul rand bicicletei supraincarcate, dar as repeta-o oricand cu placere. In Dorna am ajuns in seara celei de-a treia zi. Am stat la pensiunea matusii trei zile, am vizitat orasul, am urcat cu telefericul, am cutreierat pe jos munti si paduri. Sotia mea Alina si-a sarbatorit acolo ziua de nastere, la un picnic pe varf de munte, alaturi de restul familiei care au venit cu trenul de acasa.

Desi aveam alte planuri pentru drumul de intoarcere, a trebuit sa o luam pe calea cea mai scurta spre casa, deoarece prognoza meteo ne era nefavorabila. Am fi putut ajunge intr-o zi acasa pe sosea, dar am preferat sa mai petrecem o noapte la cort in Gura Humorului, cu riscul de a ne prinde ploaia ce venea din urma. Am avut noroc, abia a doua zi ne-a picurat putin la intrarea in Suceava. Cand am vazut Verestiul ivindu-se la orizont, am simtit asa o mare parere de rau ca s-a terminat, ca era sa ma intorc din drum si sa continui turul spre alte zari. Dar va fi timp si pentru altele. De atunci am ramas permanent contaminat cu virusul cicloturismului. Multora li se pare o nebunie, dar daca ar face o astfel de tura, cu siguranta si-ar schimba parerea si vor vrea sa o repete.

Ca sa inchei intr-un stil Hollywoodian, vreau sa transmit cateva multumiri. In primul rand lui Frank, ca m-a ajutat si m-a sustinut cel mai mult si de la care inca mai am ce invata. Apoi prietenului meu Tibi din Botosani, care ne-a insotit, precum si celorlalti prieteni cu care am pedalat impreuna in alte tururi. Si nu in ultimul rand minunatei mele sotii Alina, care ma sustine in tot ceea ce fac, si care fara nici un antrenament sau pregatire a pedalat sute de kilometri alaturi de mine, fara ezitare si fara sa se planga.

25 COMMENTS

  1. Felicitari Lucian!
    Aveai din partea mea pana acum tot respectul pentru cunostintele si perfomantele legate de bicicleta… Jos palaria inca odata si pentru talentul cu care scrii…
    Ai realizat un articol atat de mobilizant, incat cu greu mai reusesc sa ma abtin sa nu ma duc acasa, sa imi umflu rotile la biciclete, sa iau fetele si sa plecam… in lume…
    Felicitari, atat tie cat si Alinei care-ti este aproape in turele tale.

  2. Salve Lucian!
    Te felicit pentru articol, e foarte inspirat. Nu m-am putut abtine sa nu-l citesc de 2 ori. Ma bucur enorm ca ai descoperit cicloturismul la o varsta optima pentru asa ceva. Pacat ca-n Romania la varsta cand tu ai descoperit acest sport altii se lasa de sport si incep o viata sedentara. Tu si sotia ta, pe care o salut si o felicit, sunteti un cuplu fericit si sper sa faceti cat mai multe ture impreune. Ma bucur ca ati reusit sa faceti si Raraul si alte pasuri B.I.G. ceea ce este o performanta. Avem multe in comun printre care chestia ca nu ai si nu-ti doresti masina, si eu la fel. De asemenea lupta cu mentalitatea deficitara a romanilor fata de cei care-si petrec vacantele pe bicicleta. Si eu am fost si inca mai sunt considerat nebun de o mare parte din oamenii. Din pacate asa e in Romania, mai ales in zonele rurale si nu numai.
    Cu timpul, pe masura ce vom aparea tot mai multi cicloturisti si pe masura ce se va mediatiza fenomenul, sper sa se schimbe lucrurile si in Romania.
    Abia astept sa ne intalnim la vara la turul Romaniei pe 2 roti.
    Va doresc o viata unica pe 2 roti!
    cu prietenie,
    Claudiu

  3. Foarte frumos Lucian, ma bucur pentru tine, ca ti-a reusit aceasta tura si ai avut cu cine 🙂
    De asemenea, mi-a placut si cum ai scris articolul, o mica corectare in text dar in rest, totul a fost foarte frumos.

  4. O poveste frumoasa Lucian! Alinei toata admiratia mea. Va doresc mii se zile petrecute impreuna in cicloturism si sper sa se adauge si alti cicloturisti in rindul vostru, ma gindesc la unii mici si care sa va poarte numele 🙂

  5. Bravo pentru cursa incheiata (probabil in vara trecuta).
    Sint surprins sa vad ca se mai face si altceva in afara de circiumi si manele.

    Scria cineva mai sus ca vrea sa faca turul Romaniei pe 2 roti, un soi de Dakar autohton, sau chiar mai periculos daca ne gindim cum se circula pe drumurile noastre. Mai interesant, cred eu ar fi un traseu numai pe drumuri slab circulate.

    Tot respectul pentru 2 roti

  6. Multumesc tuturor pentru aprecieri, dar oricine poate face un astfel de tur.
    Turul descris a avut loc intre 10-17 august 2008.
    Pentru turul din 2009 trebuie sa mai asteptati un pic.

  7. Nu am decat cuvinte de lauda pentru voi toti trei temerari ai bicicletei. Va doresc succes in continuare si cu rugamintea sa ne mai informezi si despre alte ESCAPADE pe care ti-leai propus si le vei face. Din pacate eu am o varsta cam apreciabila si nu cred ca as mai avea curajul sa pornesc in asemenea aventuri dar pot sa te asigur ca in cei 75 de ani pe care-i am cred ca am parcurs cativa MII de km. In 1962 am parcurs drumul de la LUGOJ pana la PLOIESTI in 3 zile pe bicilete Tohan (am fost cu cumnatul meu) Inca odata felicitari si succes in continuare. Ne vom mai contacta.

  8. Andrei cred ca ai dreptate ca un tur al Romaniei pe D N ar fi imposibil la circulatia din tara noastra FRUMOS AR FI DACA am avea si noi PISTE ptr. biciclete ca-n occident……… dar vai ce pretentii am cand la noi nici soselele (D N ,D J )nu sunt asa cum trebuie dara-mite piste de biciclete. Poate voi care sunteti mai tineri ca mine sa aveti aceasta bucurie cand veti avea varsta mea (75) Te saluta …un bunic.
    Rudi din sighisoara.

  9. Foarte frumos. Ai un mare noroc – sotiei tale ii place, te sprijina si te insoteste.

    Poate ne vedem prin vara pe la Bicaz, am de gand sa pedalez vreo 3-5 zile prin zona.

  10. Lucian, te felicit pentru ambitia, curajul, placerea imensa si pentru ceea ce faci pentru cicloturism.
    Cicloturismul te va rasplati cu amintiri de neuitat.

  11. Ma consider unul dintre norocosii care i-a cunoscut pe acest oameni Lucian si Alina,la Cirtisoara si de atunci sintem intr-o legatura permanenta .
    Luciane in primul rind vreau sa te felicit ca ti-ai gasit o persoana deosebita cu care calatoresti -Alina.Mare noroc ,multi cauta toata viata o partenera de viata si de calatorii si nu gasesc.Mi-a placut povestea voastra si mai astept asemenea expeditii pentru ca sunt sigur ca si voi ati gustat si gustati din aceasta frumoasa pasiune care e ca drogul cu cit calatoresti si descoperi locuri noi cu atat mai vrei sa mergi mai mult ,mai departe iar din toate calatoriile astea exista o mare inplinire si anume -DE A FI TU INSUTI,in cazul vostru fericit DE A FI VOI INSIVA.
    iar acest mod de viata dupa un timp intra intr-o alta fregventa si devine de cele mai multe ori o poveste de viata care bineinteles va ramane si celorlalti ca exemplu de urmat.
    Noi cicloturistii nu trebuie sa convingem pe nimeni ca sa se apuce de cicloturism-asa cum fac si cred altii-ci prin acest mod noi trebuie sa transmitem ,,ceva,,altora asa cum multi dintre artisti reusesc sa transmita prin arta lor armonie,unitate,iubire,speranta,regasire.
    Cind am sa termin expeditia mea -turul Europei -am sa trec pe la voi in vizita ca sa mai filisofam la foc asa cum am facut la Cartisoara.
    Pana atunci ginduri de bine va doresc si zile insorite de aici dintr.un loc al linisti FATIMA-PORTUGALIA.

  12. Felicitari. Creste inima in mine, cand vad inca unul virusat. Sa imi dai un mesaj pe adresa mea de mail sau sa ma suni (0722 736694) sa iti povestesc despre diferite genti (inclusiv de postas :)) si despre produse din plante naturale, romanesti, fara chimicale, facute din soia, canepa etc care te ajuta la drum lung, cu foarte multe proteine, Omega etc… Sunt pachete mici, care dau energie mare si nu te incarca la bagaj…
    Si eu pedalez cu sotia mea. peste tot. Acum ne vom lua si biciclete de cross, cu roti mari, ca sa putem face diferite tipuri de trasee. Avem MTB, avem pliabile, acum ne luam si cross. Felicitari la amandoi!
    BatetiSaua, nu pierdeti vremea (buna)!
    GeoBateSaua

  13. Ma bucur mult pentru fericirea pe care v-ati gasit-o in cicloturism . E o implinire si o realizare personala ca nici o alta in lume . Iar senzatia de libertate pe care o traiesti astfel, e nemaiintalnita, si neegalata de nimic altceva . Felicitari si o viata plina de astfel de concedii fericite !

  14. Foarte frumoasa poveste voastra.Tineti-o tot asa.As vrea sa ma alatur si eu daca se poate sau niste ideei mi-ar prinde bine.N-am antrenament in asa ceva dar intotdeauna e un inceput.Mi-ar face mare placere sa ma contactati pe id meu BRUNETIK4U86.Succes in continuare.Va multumesc!

  15. Salutari tuturor ce aveti sansa sa intrati pe acest site si felicitari pentru forta de a-si duce un vis la implinire lui Lucian si Alinei.Presupunind ca visezi la multe alte trasee ,cred ca vei avea ce povesti nepotilor la gura sobei cind va fi momentul .Sa fiti sanatosi si s-aveti inimile tinere mereu ! Succes mai departe !

  16. Felicitari pentru aceasta realizare! Iti doresc ca aceasta aventura sa fie doar inceputul… succes!

  17. Superb articolul.
    Vreau si eu o iesire asa,dar nu am prieteni care practica ciclsmul :((
    Daca ajung prin Botosani sau mai faci o iesire de genul asta nu ezita sa ma contactezi.
    Multa bafta.

  18. Buna! Coincidenta sau nu ma cheama la fel, Lucian, si vreau sa va zic ca sunteti demni de toata admiratia! As fi mers si eu cu cineva la un circuit mai lung insa e mai greu cu rezistenta la pedalat . Am prieteni cu care ies regulat la pedalat, insa nu au rezistenta. Eu singur am ajuns sa pedalez 140 km in 5 ore si sunt sigur ca un circuit care s-ar intinde pe o perioada de cateva zile ar fi exact ceea ce imi doresc, insa aici in Miercurea Ciuc slabe sanse sa gasesc coechipieri. Poate la anul voi gasi pe cineva pe forum care va dori sa faca cu mine un circuit de macar 3 zile pe ruta Miercurea Ciuc – Cheile Bicazului – Bicaz – Piatra Neamt – Bicaz – Durau – Borsec – Toplita – IGheorgheni – Izvorul Muresului – Miercurea Ciuc.
    Poate vine cineva. Cunosc zona foarte bine si garantez ca drumul e foarte bun, despre peisaje nu mai vorbesc.
    Oricum, felicitari voua pt ceea ce ati facut! Toata admiratia!

  19. buna.as vrea si eu sa ma alatur voua,deoarece iubesc f.mult cicloturismul dar nu am cu cine face trasee.va pup

  20. Noi suntem din Suceava, daca locuiesti prin apropiere, am fi bucurosi sa facem ture impreuna.

  21. salut,faina povestea! uite pt cei care isi cauta colegi de ture ..eu sunt interesat si am rezistenta. dati un clic pe nume si o sa luam legatura .. sunt interesat de circuite de cateva zile macar .. ture singur am facut multe pe zona de ses si deluroasa,la Constanta,Bucuresti,Giurgiu,Videle,Galati,Focsani,Barlad si vreau sa imi largesc aria si pe Bv,Sibiu…si altele. e foarte placuta miscarea si senzatia de libertate pe care o ai atunci cand calatoresti pe bicicleta!

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.