In urma unor discutii aprinse avute cu diferite persoane am decis ca este momentul sa pornim o dezbatere referitoare la statutul sportivului legitimat din Romania.

In ultimii ani am asistat la o crestere a numarului concursurilor de MTB si la o scadere a numarului de concursuri de sosea. Concursurile de mtb le ofera amatorilor sansa de a se alinia la linia de start si acest lucru a dus la aparitia unor maratoane mtb foarte bine organizate, cu un numar mare de participanti.Cursele de sosea sunt aproape inexistente si sunt dedicate exclusiv sportivilor legitimati (chiar daca in 2010 FRCT a incercat sa atraga si ceva amatori la startul curselor organizate la Dragonul Rosu).  Traficul de pe sosele si lipsa de implicare a cluburilor si a FRCT a facut ca ciclismul de sosea sa intre intr-un con de umbra.

Care a fost consecinta? Sportivii legitimati au inceput sa se orienteze spre concursurile de mtb, tot mai multi sportivi care “faceau legea” in cursele de sosea fiind vazuti la startul curselor care se desfasoara pe off-road.Ca si reactie la prezenta acestor sportivi tot mai multi organizatori de maratoane au introdus in anii 2008 si 2009 o sectiune speciala numita “Elite”, sectiune care era dedicata exclusiv sportivilor legitimati la FRCT sau nu au permis sportivilor legitimati sa participe la traseele mai usoare.

Aparitia cluburilor de amatori care reusesc sa beneficieze de finantari sau isi finanteaza din bugetul propriilor membrii echipamentul si deplasarile (vezi Geiger, Constanta Cycling Team, Ciclomed Medias) a inceput sa ridice semne de intrebare referitoare la diferentierea sportivilor legitimati. In 2010 majoritatea organizatorilor au renuntat la sectiunea elite si la obligarea sportivilor legitimati sa participe la turele lungi.

Totusi, care ar fi motivul pentru care un tanar ar vrea sa se legitimeze, sa participe la curse “oficiale”?  In mod normal traseul parcurs de un tanar sportiv trebuie sa fie pasionat=>amator=>legitimat=>campion. In majoritatea tarilor cu renume pasii sunt facuti corect si sportivul ajunge sa se legitimeze, urmand apoi sa incerce sa ajunga la ultimul pas, cel de campion. La noi, datorita structurii, datorita nebuniei care este in ciclism, un amator nu mai incearca sa faca pasul catre “legitimat” pentru ca aceasta inrolare in randul sportivilor legitimati nu ii mai ofera avantaje. La concursurile oficiale o sa castige un tricou XXXL si o sticla de cola iar la concursurile private nu isi va putea masura fortele cu alti colegi care nu sunt legitimati, deci nu va mai avea satisfactia de a castiga si de a urca pe podium.

Cu toate ca initial titlul articolului era “sportivi amatori VS sportivi legitimati” am decis ca nu exista acel VS. Putem totusi transforma titlul daca punem la final un semn de intrebare. A fi sau a nu fi sportiv legitimat?

Suna putin shakesperian dar intrebarea exista. Tot mai multi sportivi renunta la legitimare pentru ca nu mai exista motivatie. Competitiile oficiale nu sunt promovate(ciclism.ro a initiat chiar un boicot total si competitiile nu mai sunt prezente pe acest site), premiile la competitiile organizate de FRCT sunt egale cu 0 iar competitiile UCI sunt dominate de sportivi care vin din strainatate. Care ar mai fi motivatia unui tanar? Conducerea FRCT este vremelnica dar numarul mic de cadeti si juniori ne face sa ne intrebam care este viitorul ciclismului profesionist.


3 COMMENTS

  1. Sportivi legitimati nevinovati, asta sunt, din pacate. Bineinteles ca au si ei interesele lor(sportivi), nu exista organizare in federatia de ciclsim si triatlon, etc…. eu unu am stat de vb la cateva competii din acest an cu cativa sportivi. Logic nu e normal ce se inampla, si toate aste le indura sportivi care pana la urma urmei nu sunt deloc ajutati de federatie, mai mult sunt inplicati spnsori .

  2. Sunt ultima persoana de pe planeta asta care ar lua apararea FRCT dar ei nu prea au treaba cu finantarea sportivilor. Buba lor este ca nu se ocupa de promovarea competitiilor si se apuca sa se lupte cu oricine nu este de acord cu imbecilitatile si furtisagurile lor. Rolul FRCT este sa se ocupe de loturile nationale, sa ii pregateasca pe sportivii care merg la curse internationale (cantonamente, alimentatie, diurna, transport) nu sa le dea de mancare ca sa alerge pentru cluburi.

    Problema este ca avem de a face cu un lant al slabiciunilor. Nu exista curse oficiale (alea care exista sunt de toata jena si nu stie nimeni de ele) => sportivul nu este vizibil => sponsorii nu se ingramadesc sa dea bani => situatie de rahat a ciclismului romanesc!

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.