Inainte de aparitia primului schimbator de pinioane, schimbarea vitezelor se facea intr-un mod cam neplacut. Butucul rotii din spate avea filet pe ambele parti. Intr-o parte se monta un pinion mic, si in cealalta un pinion mare. Cand se ajungea la o urcare mai serioasa, se scotea roata si se monta invers.

Primul schimbator de pinioane a fost inventat in 1905, dar putea functiona doar pe doua pinioane. Oricum era un progres urias, nu trebuia sa te mai opresti si sa intorci roata. Abia in 1928 apare un schimbator pentru pinioane multiple. In 1938 firma Simplex inventeaza schimbatorul cu actionare prin cablu. Pana atunci erau actionate de o maneta fixata pe chain stay. In anul 1949 Campagnolo lanseaza primul lor model, iar in 1964 Suntour inventeaza un schimbator modern, tip paralelogram, al carui design s-a pastrat pana astazi. In 1985 Shimano introduce sistemul index, care astazi este adoptat de toate firmele. Acest sistem permite schimbarea precisa a cate unei viteze, prin actionarea manetei cate o treapta. Alta denumire folosita este deraior.

Primele schimbatoare aparute, si ma refer la cele moderne, se montau pe axul rotii din spate. Schimbatoarele mai noi se infileteaza direct in cadru. Cadrul trebuie sa aiba o ureche speciala fie integrata, fie demontabila. Majoritatea schimbatoarelor au pozitia de start pe pinionul mic. Dar sunt si schimbatoare cu tragere inversa, care pornesc de pe pinionul mare.

Un  schimbator de pinioane este format din doua parti, corpul si cusca. Corpul schimbatorului este format din doua piese suprapuse, conectate intre ele, prin patru articulatii, cate una in fiecare colt. Privit dintr-o parte seamana cu un paralelogram. Astfel corpul se poate misca inainte si inapoi, antrenand si cusca in miscare. Intre cele doua piese se afla un arc, care trage corpul in jos, spre pozitia de start.

Cusca este alcatuita din doua piese din tabla subtire, ranforsate, paralele intre ele. Piesa exterioara este fixata cu un bolt de corpul schimbatorului, dar se poate misca in fata si in spate. Boltul este introdus intr-un arc care tine cusca trasa spre spate.  Intre cele doua parti ale custii se afla doua rotite mobile. Rotitele au dinti asemanatori cu ai pinioanelor, dar sunt din plastic la marea majoritate. Cele doua table ale custii se prind una de alta cu doua suruburi, care trec prin centrul rotitelor. Rotitele ruleaza pe niste bucse metalice, sau rulmenti la variantele mai scumpe. Lantul vine pe deasupra pinioanelor, coboara spre cusca, trece prin fata rotitei de sus, apoi prin spatele rotitei de jos. Arcul custii o trage spre inapoi tinand tot timpul lantul intins. Lungimea custii difera in functie de pinioanele folosite. La bicicletele de munte si offroad se folosesc pinioane mari, asa ca trebuie o cusca mai lunga, pe cand la bicicletele de sosea, pinioanele sunt mai mici, fiind suficienta o cusca scurta. Rotitele difera putin intre ele. Cea de sus este mai lata si mai mobila fiind numita rotita de ghidaj, iar cea de jos este pentru tensionare.

In partea din spate a schimbatorului se infileteaza un surub gaurit, prin care trece cablul de actionare. In capul surubului este o adancitura in care se fixeaza capatul camasii. Prin infiletarea sau dezfiletarea acestui surub, se tensioneaza cablul de actionare. Cablul de actionare se ataseaza de corpul schimbatorului cu ajutorul unui surub, aflat in partea inferioara. Schimbatorul se regleaza pe pinionul mic, apoi se fixeaza cablul de surub. Cand cablul este tras de maneta, corpul schimabtorului se misca in sus pe urmatorul pinion. Lantul se scurteaza, iar cusca se misca putin in fata pentru a compensa scurtarea lantului. La eliberarea cablului, corpul este tras inapoi de arcul interior, si lantul este mutat pe un pinion mai mic. Cusca se misca inapoi pentru a mentine tensiunea din lant. Mai sunt niste suruburi de reglaj, dar despre ele voi vorbi in alt articol.

Materialele folosite pentru fabricarea schimbatoarelor sunt dintre cele mai diverse. S-a inceput cu otel, s-a trecut la aluminiu, acum se foloseste chiar si carbonul. Rotitele sunt preponderent din plastic, dar se pot intalni si rotite din otel sau aluminiu. Unele rotite se invart pe rulmenti ceramici, altele pe bucse din metal sau plastic. Dar indiferent de material sau forma, toate schimbatorele de pinioane au acelasi scop si functioneaza la fel.

3 COMMENTS

  1. Vreau sa precizez ca dupa otel s-a folosit antimoniu si apoi aluminiu, iar rotitele in general se invart pe bucsi din fonta, bucsi din ceramica (rotita de sus) si fonta (rotita de jos), rulmenti industriali si apoi rulmenti ceramici (cei mai buni !….dar si cei mai scumpi !)

  2. Schimbatoarele din plastic erau cele mai proaste de pe piata si au fost scoase foarte repede datorita randamentului scazut. Antimoniu a fost folosit mult timp dupa otel; imi amintesc ca in afara de schimbatoare spate si fata, se faceau si manete de schimbatoare, manete de frana, clesti de frana, tije de ghidon, tije de sa, platforme pedale, cricuri….

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.