Odata cu aparitia sporturilor extreme, downhill, freeride, allmountain, a aparut si nevoia de frane mai puternice. Astfel ca franele pe disc, deja prezente pe motociclete, au fost adoptate si de ciclisti.

Pentru a instala o frana pe disc trebuie in primul rand butuci speciali. Acesti butuci au in partea stanga o flansa pe care se monteaza discul. Discul se fixeaza cu sase suruburi pe flansa, care are sase gauri filetate. Shimano a inventat un sistem propriu numit centerlock. Butucii cu centerlock au flansa pentru disc mai mica si zimtata pe exterior. Interiorul discului are acelasi model de zimti si se potriveste exact pe flansa., apoi se strange cu o piulita speciala numita lockring. Butucii Rohloff au doar patru gauri pentru montarea discului. Si alti producatori au avut sisteme de prindere cu 3, 4 sau 5 gauri, dar au renuntat la ele.

Discurile au diametrul intre 140 si 250mm si grosimea de aprox 2mm. Cel mai des se folosesc dimensiunile 160, 180, 200. Cu cat discul e mai mare, cu atat forta de franare e mai mare si oprirea mai rapida. Majoritatea discurilor sunt din otel, dar exista si discuri din aluminiu si titan.

Mecanismul care realizeaza franarea se numeste etrier. Etrierul este compus dintr-o carcasa metalica in interiorul careia se gasesc placutele de franare. Discul se invarte printre cele doua placute, care presandu-l realizeaza franarea. La marea majoritate a franelor pe disc mecanice, o placuta este fixa si una mobila. Placuta mobila este impinsa de un piston, prin intermediul unei parghii trasa de cablul de actionare. La eliberarea manetei de frana, placuta este trasa in pozitia initiala de un arc. Placutele pot fi facute din aliaje metalice sau amestecuri de rasini sintetice. Cele pe baza de rasini au o putere mai mare de franare si sunt mai silentioase, dar se consuma mai repede si costa mai mult.

Pentru montarea etrierelor cadrul si furca trebuie sa fie prevazute din fabricatie cu monturi speciale. Pe cadru sunt sudate doua urechi gaurite pe care se fixeaza etrierul cu ajutorul a doua suruburi. Acest tip de prindere se numeste International Standard – IS. Pentru furca unii producatori folosesc un sistem diferit de prindere a etrierului, numit Post Mount – PM. La acest sistem etrierul se fixeaza cu doua suruburi infiletate direct in bratul furcii. Exista adaptoare care permit montarea oricarui tip de etrier pe oricare sistem, IS sau PM.

Franele pe disc mecanice sunt mai dificil de reglat. Discul trebuie sa se invirta printre cele doua placute la o distanta foarte mica, de aprox 1mm. Etrierul trebuie asezat astfel incat placutele sa nu se atinga de disc. Majoritatea etrierelor au gaurile de montare ovale, ceea ce permite mutarea lor stanga – dreapta pana ajung in pozitia corecta. Apoi se ataseaza cablul de actionare cu ajutorul unui surub. Capatul camasii se sprijina pe un opritor de pe etrier care are si rol de tensionare a cablului. Din acest opritor, se mai regleaza tensiunea din cablu, astfel ca placutele sa se apropie cat mai mult de disc, fara sa-l atinga.

Franele disc sunt superioare celorlalte sisteme de franare, deoarece nu sunt afectate de conditiile de mediu. Indiferent ca se pedaleaza prin ploaie, zapada, noroi, frana disc functioneaza la fel de bine. Puterea lor de frane este mai mare si franrea mai sigura in orice conditii. La franele pe janta, sabotii rod cu timpul materialul jantei, ducand la uzura lor prematura. Iar pe ploaie sau noroi sunt foarte ineficiente. Datorita acestor avantaje, franele disc au inceput sa fie folosite tot mai des. Acum apar chiar pe bicicletele de oras, de cicloturism si ciclocros.

7 COMMENTS

  1. urmaresc cu mare interes chestiile de mecanica in care ajuti si novicii sa se descurce.bine,acum la ce bicle sunt,e de preferat un mecanic specialist.meseria mea de economist este opusa cele de inginer mecanic dar pasiunea mea ptr.asa ceva e asa de mare incit zau,chiar daca amoapta,mi-ar place sa ucenicesc o saptamina din concediu pe linga tine si asta nu ca sa-ti fur meseria cum se zice ci pur si simplu din pasiune.

  2. Franele pe disc mecanice nu se regleaza deloc cu dificultate, important este sa se foloseasca camasi bowden de calitate pt. a elimina pierderile pe cablu si sa se respecte acuratetea mecanica. Nu cunosc discuri rotor din aluminiu ci doar acelea din otel cu miez din aluminiu, zic ei pt. racire, tip ”sandwich” pe care personal le consider cele mai slabe. Ca sa realizezi un disc rotor gros de 2mm din otel si ”umplut” la mijloc cu aluminiu, deja pt. mine acela este un disc rotor de unica folosinta !. Se stie foarte bine cat de solicitat este un asemenea disc rotor la o frana hidraulica in conditii extreme.
    La franele pe janta, sabotii produc uzura prematura jantei pt. ca se ruleaza prin noroi ( nu recomand nimanui acest mediu !), iar sabotii nu se curata deloc si se folosesc in aceasta stare pina se tocesc de tot. Acum producatorii de jante pt. acest gen de frane au creat acel ” wear control”, o porcarie facuta intentionat la baza peretilor laterali ca sa scurteze mult durata de folosire a jantelor !!…
    Pe timp ploios acest tip de frane este ineficient pt. ca nu se folosesc saboti cu gume adecvate.

  3. Mecanismul care realizeaza franarea se numeste CALIPER (asa l-a numit producatorul ) si nicidecum ”etrier”, o denumire fara absolut nicio logica in situatia de fata. Etrierul este cu totul altceva si aici nu face subiectul discutiei.

  4. Am pe bicicleta frane disc mecanice si trag destul de tare de manete (pe plat sunt suficiente doua degete, dar pe coborare de munte nu pot frana decat folosind toate degetele) Desi sunt mecanice, nu hidraulice, nu mi se pare totusi normala situatia. Manetele nu sunt de vina, nici cablurile, nici camasile. Intrebarea mea este: exista undeva in interiorul etrierului vreun mijloc de reglaj al vreunui arc, care sa faca efortul franarii mai mic?

  5. Daca nu exista absolut niciun fel de pierderi la manete, cabluri si camasi; adica la cea mai mica strangere a manetei, sabotii sa se apropie de discul rotor, atunci inseamna ca sabotii nu au calitati bune de franare sau discul rotor nu este perfect curat. Sub nicio forma nu se folosesc lubrifianti in zona sabotilor sau a discului rotor. Orice urma de ”grasime” afecteaza f. mult franarea !. Reglajul levierului din caliper se face numai atunci cand exista pierderi mari la franare si arcul recuperator s-a slabit iar sabotii nu se mai departeaza de discul rotor.

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.