Singura protectie a unui ciclist in caz de accident este casca. Exista foarte multe modele si forme constructive dar toate au ca scop protejarea capului de lovituri. Fara o mana sau un picior poti trai, dar fara cap nu.

Majoritatea castilor sunt facute din polistiren presat si acoperite cu o folie de plastic. Polistirenul folosit difera la compozitie si densitate. Bineinteles si pretul difera, cu cat casca ofera un grad mai mare de protectie si confort, cu atat costa mai mult. Cele mai bune casti sunt facute din carbon. Carbonul este foarte usor si foarte rezistent, dar si pretul este pe masura.

Castile pentru sosea si munte, au in general multe gauri si fante pe aproape toata suprafata. Aceste gauri au rol de aerisire si de asemeni usureaza casca, facand-o in acelasi timp mai rezistenta. Pe interior au o plasa pentru  a impiedica insectele sa patrunda dedesupt. Majoritatea au si posibilitatea de a monta un cozoroc.

Castile pentru downhill si freeride, numite fullface, ofera protectie intregului cap, inclusiv fata si barbia. La aceste discipline accidentele pot fi mult mai grave, iar greutatea in plus nu conteaza prea mult. Sunt mult mai rezistente si solide.

Pentru sporturi de oras, gen BMX, street, trial se foloseste alt tip de casca. Aceasta este rotunda, cu putine gauri si fara cozoroc.

Castile de oras si plimbare sunt mai rar folosite. Au forma aproape ca o sapca.

Pentru cursele pe pista si contratimp se foloseste o casca mai deosebita. Este rotunda in fata, fara gauri si cu o prelungire in spate pentru a fi cat mai aerodinamica.

In interior toate castile au aplicate fasii de burete pentru un contact placut cu capul. Marea majoritate au inclus un sistem de reglare a marimii pentru a putea fi potrivite pe orice cap. Castile se prind cu o curelusa sub barbie si n-ar trebui niciodata purtate descheiate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.