Sezonul 2011 a fost unul spectaculos în ciclism, cu mult mai puţine cazuri de dopaj şi cu multe surprize.

Surprize plăcute :

1. Cadel Evans

După clasări dezamăgitoare în ediţiile din 2009 şi 2010 ale   Turului Franţei (locurile 30 şi 26), Evans nu era văzut ca fiind un favorit la podium deşi cele 2 locuri secunde din 2007-2008 şi pregătirea specială pentru Turul Franţei puteau atrage atenţia asupra unei evoluţii bune a australianului de la BMC. Cu un Alberto Contador stors de puteri după victoria din Giro şi un Andy Schleck cu evoluţii inconstante, Cadel Evans a reuşit să se impună în Marea Buclă atunci când puţini se mai aşteptau. A fost prima victorie a unui australian în Turul Franţei iar Evans a fost primit ca un erou acasă.

2. Juan Jose Cobo                              

Cobo începea Turul Spaniei aproape ca un anonim după un sezon 2010 execrabil pentru Caisse D’Epargne , având ca lideri în propria echipă pe Denis Menchov şi Carlos Sastre. Constanţa evoluţiilor sale l-a adus în postura de lider al celor de la Geox pentru clasamentul general iar după o evoluţie impresionantă în cea mai grea etapă a turului la Angliru, Cobo a reuşit să câştige etapa şi să preia tricoul roşu pe care l-a păstrat până la sfârşit.

3. Chris Froome

Britanicul născut în Kenya venise în Vuelta pentru a-l ajuta pe liderul echipei Sky – Bradley Wiggins. Evoluţiile încântătoare ale lui Froome i-au forţat pe britanici să îi dea mână liberă pe finalul turului iar acesta a fost cât pe ce să îl învingă pe Juan Jose Cobo. În cele din urmă Froome a trebuit să se mulţumească cu un loc 2 nesperat înaintea începerii Turului Spaniei, dar şi o victorie de etapă şi onoarea de a fi purtat tricoul de lider pentru o zi.

4. Jose Rujano

Singurul om care a reuşit să îi facă faţă lui Contador pe căţărările din Giro a fost venezueleanul Rujano, revenit în Europa la Androni Giocattoli. Evoluţia sa din Turul Italiei de anul acesta a adus aminte publicului de acel Rujano din 2005 care termina pe locul 3 Giro. Evoluţia foarte modestă de la contratimp şi căderea de formă din câteva etape l-au plasat pe Rujano abia pe 7 în clasamentul general la final, însă rutierul sud-american a câştigat etapa a 13-a şi îşi propune pentru Turul Italiei 2012 o clasare pe podium.

5. Nick Nuyens

Surpriza în clasicele pe pavate a venit de la belgianul Nuyens, care deşi avea un loc 2 în Turul Flandrei în 2007 nu era creditat cu prea multe şanse la victorie ţinând cont de rivalii pe care trebuia să îi învingă : Cancellara, Boonen, Leukemans sau Chavanel. Lupta pentru victorie s-a dat printr-un sprint într-un grup din care făcea parte şi Tom Boonen însă cel care a trecut primul linia de finish a fost Nuyens care a adus o victorie nesperată pentru Saxo Bank.

Alte nume care ar mai merita menţionate ar fi Thomas Voeckler, Pierre Rolland, Jelle Vanendert, Marcel Kittel, Bauke Mollema, Johan Vansummeren, John Gadret, Steven Kruijswijk.

Dezamăgiri :

1. Andy Schleck

Pentru a 3-a oară consecutiv Andy Schleck a încheiat Turul Franţei pe locul 2, după ce în etapa a 19-a avea tricoul galben. Cu un Contador epuizat după victoria din Turul Italiei, cu un Basso dezamăgitor, un Gesink cu probleme de sănătate şi mulţi favoriţi care au abandonat din cauza numeroaselor accidente (Andreas Kloden, Jurgen Van Den Broeck, Bradley Wiggins, Chris Horner, Janez Brajkovic, Alexandre Vinokourov), Andy Schleck nu a reuşit să fructifice o situaţie ideală de a câştiga Le Tour. Nici viitorul nu pare a suna prea bine întrucât traseul din acest an al Marei Bucle conţine mulţi kilometri de contratimp iar etapele montane sunt puţine.

2. Ivan Basso

Dublul câştigător al Turului Italiei venea în Franţa cu gânduri mari şi cu un întreg sezon conceput pentru a atinge forma maximă în Le Tour însă ceva nu a mers pentru italian care nu a reuşit să se menţină în toate etapele alături de cei mai buni. Văzut ca urmaşul lui Lance Armstrong, Basso nu a reuşit încă să se impună în Turul Franţei iar la 34 de ani retragerea pare mai aproape decât o victorie precum cea a lui Cadel Evans.

3.  Tom Boonen

Fost cel mai bun sprinter în Turul Franţei, Tom Boonen s-a orientat în ultimele sezoane spre cursele clasice pe pavate însă acest an a fost un eşec pentru belgian. Doar 2 victorii obţinute în Turul Qatarului şi Gent-Wevelgem sunt extrem de puţine faţă de aşteptările pe care fanii le au de la unul dintre cei mai iubiţi ciclişti. Anul 2012 va fi decisiv pentru cariera lui Boonen, fiind sezonul în care trebuie să demonstreze că mai merită salariul mare şi locul în echipa Omega Pharma – QucikStep.

4. Janez Brajkovic

După victoria din 2010 din Dauphine Libere în faţa lui Contador se părea că cei de la RadioShack au găsit în sfârşit un lider cu perspective de a câştiga marile tururi. Însă după acea victorie nu a mai urmat nimic pentru sloven. O accidentare l-a scos din Turul Franţei anul acesta iar în Vuelta nu a mai fost trimis. Transferul la Astana din acest sezon poate însemna un nou început pentru rutierul în vârstă de 28 de ani, o vârstă la care Lance Armstrong abia începea şirul victoriilor.

5. Joaquin Rodriguez

Odată cu transferul la Katusha, Joaquin Rodriguez a dobândit rolul de lider de echipă însă nu a reuşit încă nici o victorie într-un mare tur. Nici anul acesta nu a fost unul mai bun pentru Rodriguez care era văzut printre favoriţi atât la startul Turului Italiei încheiat pe locul 5, dar mai ales înainte de Vuelta datorită kilometrilor mai puţini de contratimp şi numeroaselor finaluri în căţărare. Evoluţia sa din Vuelta a fost însă una total dezamăgitoare deşi începuse cu 2 victorii de etapă în prima săptămână a turului. 

Alţi rutieri care au dezamăgit în acest sezon ar mai fi : Igor Anton, Daniele Bennati, Carlos Sastre, Oscar Freire, Filippo Pozzato, David Arroyo.

2 COMMENTS

  1. “Lupta pentru victorie s-a dat printr-un sprint într-un grup din care făcea parte şi Tom Boonen”. Nu scrie nicăieri că Boonen a terminat pe 2 ci doar sugeram faptul că era favorit în acel grup 🙂

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.