Mulţi ciclişti deprind obiceiul de a se uita în jos spre roata din faţă sau la traseul din imediata sa apropiere în timp ce pedalează. Aceasta poate fi cauza cea mai întâlnită pentru accidente sau pentru viteza mai scăzută pe coborâri. Înlăturarea acestui obicei poate fi o provocare, dar dacă ai pe cineva care să te ajute îţi va fi mai uşor.

Trebuie să găseşti o porţiune de traseu pe care să lucrezi – un drum cât mai drept pentru ca prietenul tău să stea la capătul său şi să te vadă când te apropii. Ar trebui să fie destul de uşor pentru tine astfel încât să poţi merge cu o viteză medie fără prea mult stres. Provocarea este să parcurgi acest traseu fără să te uiţi la el sau cel puţin nu în mod direct. Trebuie să rămâi concentrat la prietenul tău pe întregul traseu. Scopul este să începi să îţi foloseşti privirea periferică mai mult – să vezi traseul apropiindu-se fără a te uita direct la el.

Iniţial privirea ta ar putea aluneca din nou în jos, iar aici este locul unde prietenul tău îţi va fi de mare ajutor pentru că tu nu vei conştientiza că faci acest lucru. Te va ajuta, de asemenea, să identifici ce elemente de pe traseu te fac să îţi pierzi concentrarea.

Acum încearcă acelaşi lucru şi pe o secţiune mai dificilă de traseu. Ceea ce trebuie să încerci să faci este să capeţi încredere în privirea ta periferică şi să utilizezi focalizarea pentru a identifica potenţialele riscuri de pe traseu. Ai putea rămâne cu instinctul de a te uita în jos atunci când apare pe neaşteptate un obstacol pe traseu. Dar trebuie să fie doar o privire, nu rămâne concentrat pe acel detaliu.

Dacă nu ai pe cineva care să te ajute, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este fie să alegi un punct fix pe traseu în timp ce îl parcurgi fie să iei cu tine câteva bucăţi de material strălucitor. Dacă ai un obiect strălucitor în câmpul vizual în locul unui copac obişnuit, este mult mai probabil ca acesta să îţi capteze atenţia.

După ce ai căpătat ceva încredere în abilitatea ta de a merge cu o viteză moderată folosind privirea periferică, încearcă să faci asta într-o plimbare mai lungă. Presupunând că tu şi prietenul tău puteţi merge cam cu aceeaşi viteză, pune-l să meargă în faţa ta şi încearcă să pedalezi câteva minute fără să te uiţi la drum ci doar la rucsacul prietenului tău. El trebuie să se poziţioneze la 10 lungimi de bicicletă de tine, în funcţie şi de traseu, astfel încât să poţi avea o viziune asupra traseului folosind privirea periferică.

Controlul atunci când eşti într-o viteză mai mare este următoarea provocare. Trebuie să ai o poziţie bună a corpului pentru a-ţi permite să treci lin pe terenul accidentat – nu doar pentru că te simţi mai bine ci pentru că cu cât capul tău se mişcă mai puţin cu atât ai un control mai bun asupra privirii. Asigură-te că ai călcâiele în jos atunci când pedalezi în viteză, deoarece astfel denivelările de pe traseu sunt absorbite de partea inferioară a corpului.

Dacă nu îţi reuşeşte din prima, mergi la începutul traseului şi încearcă din nou. La început mergi mai încet, iar apoi din ce în ce mai repede încercând să păstrezi controlul. Refăcând acelaşi traseu de mai multe ori ar trebui să câştigi încredere în privirea ta periferică.

sursa: bikeradar.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.