Este adevărat: ciclismul îţi poate afecta oasele. Însă Neil Pedoe spune că sunt multe metode prin care poţi evita acest lucru.

Ciclismul este cu siguranţă una dintre cele mai bune căi de a-ţi îmbunătăţi sistemul cardiovascular, dar un studiu a confirmat faptul că dacă singurul exerciţiu pe care îl faci e ciclismul de şosea, te expui riscului de a face osteoporoza.

Osteoporoza este o boală ce se caracterizează prin masa scăzută a oaselor şi deteriorări structurale ale ţesutului osos în timp, ce vor duce la fragilitatea oaselor şi la riscul unor fracturi de şold, coloană vertebrală sau încheietura mâinii.

Cicliştii mai sunt expuşi şi riscului de a face osteopenie sau o densitate a osului anormală. Un singur procent mai mic în densitate creşte riscul unei fracturi cu până la 5%.

Studiul ce a apărut în „Medicine and Science in Sports and Exercise”, a comparat densitatea vertebrelor din partea inferioară a coloanei vertebrale între mai mulţi ciclişti şi alt grup de sportivi ce practică sporturi diferite. Rezultatul a arătat că cicliştii au o densitate mai scăzută a vertebrelor deşi aveau un aport de calciu mai mare.

Un studiu similar a fost publicat în revista „Metabolism” în 2007, care compara cicliştii de şosea cu alergători cu vârste între 20 şi 59 de ani. S-a descoperit că 63% dintre ciclişti aveau osteopenie, în timp ce doar 19% dintre alergători aveau această problemă.

Aparent, lipsa de impact din ciclism duce la o densitate mai mică, în special în partea de jos a spatelui care rămâne imobilă şi lipsită de şocuri atunci când pedalăm pe şosele. În mod ironic, tocmai această lipsă de impact face ca ciclismul să fie practicat până la vârste mai ridicate.

Problema poate fi exacerbată de rutieri şi în timpul antrenamentelor grele, mai ales dacă nu se alimentează suficient, ţinând cont că folosesc în timpul acestora nutrienţi esenţiali pentru oase precum vitamina D şi calciu.

Se pare că varietatea antrenamentelor şi a sporturilor practicate este cheia pentru nişte oase sănătoase, alergatul şi sporturile cu mingea fiind ideale.

Doctorul Claire Bowring din cadrul National Osteoporosis Society, spune: „Când vine vorba de sănătatea oaselor, cicliştii trebuie să adauge nişte antrenamente de ridicare a greutăţilor în antrenamentele lor”.

Drept exemplu, Bowring a explicat efectul pe care îl are forţa asupra stării oaselor la jucătorii de tenis: „S-a descoperit că jucătorii aveau o densitate a oaselor cu 25% mai ridicată la mâna cu care serveau. Însă alergatul, dansul sau orice alt exerciţiu în care trebuie să suporţi greutatea organismului ajută la construirea unor oase sănătoase”.

Modificările la nivelul densităţii oaselor se realizează în zeci de ani, dar vârsta de 20 de ani la bărbaţi este critică pentru atingerea unei mase osoase optime.

Dar dacă nu îţi place să alergi sau nu iubeşti sporturile cu mingea, există şi o altă cale. Un studiu din 2002 a descoperit că cicliştii ce practică mountain bike au o densitatea a oaselor mai ridicată decât cicliştii de şosea. Se pare că traseele accidentate oferă scheletului impactul necesar pentru a stimula creşterea oaselor.

sursa: bikeradar.com

9 COMENTARII

  1. Cred ca aceste studii ar trebui sa traga un semnal de alarma celor care fac ciclism de performanta, in speta sosea. Pe baza acestor studii sa se diversifice tipurile de antrenament cat si durata acestora astfel incat balanta efortului pe intreg sistemul osos sa fie echilibrata. Acest aspect ar trebui luat in vedere de antrenori in majoritatea sporturilor. Toate au plusuri si minusuri dar oricum mult mai putin daunatoare fata de sedentarism.
    Privind lucrurile din punct de vedere al unui iubitor de ciclism, ar trebui tratate cu mai multa seriozitate alte genuri de articole gen trasee, cazari ieftine, modul de a alege o bicicleta potrivita din punct de vedere fizic cat si valoric plus alte mii de genuri de articole ce ar putea strani curiozitatea multora..
    Tragem semnale de alarma asupra unor probleme medicale care au o incidenta foarte mica spre deloc cu viata de biciclist. Riscam sa speriem lumea si sa dam un motiv in plus soferilor sa nu treaca la metode de deplasare cu pedale si ghidoane.
    De ce nu se spune ca lipsa de activitate si statul mult la volan poate afecta mult mai puternic sistemul muscular si osos ?!?
    Fac un paralelism tragand o concluzie la cele spuse inainte. Abuzul de pedalat pe sosea, in lipsa solicitarilor pe coloana, poate produce anumite modificari la sistemul osos. Atunci ce sa mai spunem de statul in scaunul soferului intepenit ore in sir in trafic fara solicitari in mult mai multe puncte osoase?!?
    Noi ca oameni ce iubim mersul pe doua roti nu trebuie sa creionam pericolele medicale la care ne supunem ci trebuie sa oferim o varianta mai putin daunatoare la lipsa totala de activitate.
    In consecinta, o alaturare a efectelor mersului cu diferite mijloace de transport si efectele benefice sau mai putin benefice la fiecare varianta in parte cred ca ar fi mai de folos decat articole de genul mai putini copii pe planeta sau oase mai moi la biciclisti.
    Sfaturile medicale trebuiesc conturate pe modalitatea de a folosi o bicicleta. Cel ce vrea sa faca ciclism de performanta trebuie indrumat catre un antrenor. Ciclismul de performanta nu se face dupa ureche bagand prafuri in ficat si tragand de niste fiare periculoase iar pentru asta exista antrenori si sfaturi medicale. Pentru majoritatea amatorilor efectele astea sunt ignisifiante.
    Sportul facut fara cap este sinucidere curata !!!

  2. Pai, ce treaba are acest subiect cu AMATORISMUL ? pe noi nu poate afecta in nici un fel. Pedalam de placere, ptr propria sanatate, ptr ca avem aceasta pasiune dar de aici pina la astfel de probleme medicale…e cale luuuungaaa !!
    Daca vrei performanta : antrenor. Simplu. Nu cred ca s-ar apuca cineva de vreun sport de capul lui, sa faca si sa dreaga cum il taie capul, astfel ca e un pic SPERIOS acest articol ptr cei care-l practica sau vor sa-l practice la nivel de amatorism.
    Orice sport este periculos ( cum bine spunea mai sus Daniel Ene ) si inclin sa cred ca ciclismul este mult mai putin periculos decat fotbalul, unde contactele sunt cu sutele intr-un singur meci, cauzandu-ti multe afectiuni la membrele inferioare.
    Una peste nalta, PEDALATI CU BUCURIE si nu va ganditi la astfel de boli osoase si mai stiu eu ce. Noi pedalam numai din pasiune, placere si SANATATE !

  3. Eu zic sa luati de bune recomandarile din articol. Asta e realitatea.Nu spune sa ne lasam de ciclism sau de pedalat iar studiul e facut pe ciclisti de performata care parcurg distante enorme in cadrul antrenamentelor. Pentru a se mica muschii au nevoie de calciu pe care in cazul eforturilor de foarte lunga durata ajung sa il ia si din oase. Asa ca e nevoie de stimularea refacerii sitemului osos. Oasele reprezinta o rezerva de calciu a organismului pentru mentinerea nivelului acestuia din sange. .
    Sedentarismul poate nu afecteaza densitatea osoasa asa de mult insa aduce multe necazuri.
    Nu scrie asta in articol dar eu zic ca lucrurile se leaga

  4. facem si exercitii fizice de intretinere cat si de sustinere a efortului intr-o tura mai solicitanda de cateva zeci de km…parerea mea…astfel, fara rezistenta fizica nici macar 10 km nu am pedala…

  5. Interesant deci orice trebuie practic intr un fel anume ,nu totul se realizeaza asa fara pic de stress… putin cam stresant ,in sa felicitari pentru articol.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.