Am plăcerea de a vă prezenta un mic rezumat a ceea ce am trăit eu în cursa de șosea de 100 de km, în speranța că interesează pe cineva cum au stat lucrurile și cam ce răsturnări de situație au fost. Spectacolul a fost la el acasă.

Startul în coborâre de la Casa Seciu după cum știe toată lumea. Am fost prudent și am ales să rămân puțin în spate cu oamenii mai calmi, însă era să mă coste această decizie pentru că la fel ca mulți alți cicliști, la intersecția de jos eram întârziat, plutonul se formase în fața mea la circa 200 de metri. Am avut noroc cu Bogdan Coman de la CS Otopeni pentru că era în aceeași situație ca a mea și m-a cărat și pe mine în pluton. Am ajuns, mi-am tras sufletul și am încercat să văd starea de spirit a rutierilor. Se rula cu calm, dar destul de repejor. Unii chiar mai discutau discuții.

Nu a durat mult și a venit primul atac, s-a format o evadare cu 3 rutieri de la CS Otopeni (Valentin Pleșa, Gabriel Țintea și înca un rutier, însă nu știu exact care pentru că eram mai în spatele plutonului și nu l-am remarcat). Nimeni nu a reacționat în prima instanță până când a încercat un atac și Tudor Oprea de la ProCycling Geiger. A fost ajuns cel din urmă înainte de a ne da pe o pantă de un km cu viteze foarte mari. După un viraj dreapta am impresia că Răzvan Jugănaru de la Bus-Giant Team a făcut până, apoi îl zăresc pe Marius Petrache, component al echipei Felt-Sidi pe margine solicitând asistență. Lucian Logigan (ProCycling Geiger) a rupt lanțul exact pe primul deal mai abrupt. În față a tras tare Wouter Cleppe (Ram Bikes Team) consecința fiind fărămițarea plutonului în mai multe grupulețe.

Pe primele sute de metri ale primei cățărări repertoariate erau primii: Cleppe, Marian Frunzeanu (Bus-Giant Team), Adrian Nițu (CS Otopeni),Ștefan Morcov Basso (Bikers Team) ,Losonczi Cristian (ProCycling Geiger). La 10 metri în urma lor: Alex Ciocan (CS Otopeni), Bogdan Coman (CS Otopeni), Vlad Bogdan (Warpsoft), Tudor Oprea, eu și la încă vreo 10 metri în spate un grup al lui Ionașcu Marius Maus (DHS Tibiscus Team). Șoseaua a devenit foarte valonată, iar ritmul s-a înăsprit. Spre uimirea mea, am reușit să trec prima cățărare împreună cu acest grup care s-a format pe deal, iar grupul Frunzeanu avea în fața noastră cam un minut, se zărea de pe culmile dealurilor pe coborâre.

Tot pe coborâre a forțat Vlad Bogdan și a impus un ritm, la un moment dat trecem pe lângă Pleșa aflat pe margine, avea pană.

După coborâre am rămas același grup și am colaborat cu toții la trenă pentru a scapa de vântul lateral cam supărator. A urmat un viraj aproape de 180 de grade pe care l-am trecut cu câteva emoții pentru că mi-a scăpat placuța din pedală și am dat în gol.

Am revenit în grup și la fel am rulat spre a doua cățărare, fiecare ducând egal trena. În localitatea Vadu Spart am un incident cu Tudor Oprea care pe un mic deal a intrat în laba piciorului meu drept și astfel a reușit să mi-l scoată din pedala. Am avut din nou emoții pentru că eram ridicat din șa și pe placă mare și deodată m-am oprit. Am încercat să schimb pe placă mică pentru a mări frecvența pedalării, dar cablul schimbătorului s-a blocat și cu mare efort am ajuns pe zona de plat, trăgând doar cu piciorul stâng. Cei 4 luasera avans în fața mea de vreo 100 de metri, în spatele nostru erau 2 mașini de asistența (CS Otopeni și ProCycling Geiger) care m-au depășit și cu ajutorul plasei acestora am reușit să recuperez handicapul.

A venit mașina în care se afla Dl. Mircea Romașcanu, antrenor la CS Otopeni care i-a comunicat lui Ciocan ceva referitor la un sprint, chiaunel fiind atunci nu am înteles bine ce au discutat, însă imediat a urmat un sprint al lui Ciocan, a luat distanță circa 50 de metri, dar Tudor Oprea a tras tare și l-a ajuns. Am mai mers un km, eu plasându-mă la trenă și din poziția a patra, Ciocan a lansat iarăși un sprint, dar de data aceasta Vlad Bogdan a reușit să-i ia roata astfel amândoi au format un avans în jur de 30 de secunde fata de noi (Coman, Tudor Oprea și eu).

Am virat la stânga și pe un fals plat ne-am zbătut să-i ajungem pe cei doi din fața, acum Coman părea că duce trena falsă pentru Ciocan, dar am intuit bine și după ce am stat puțin în spate să-mi trag sufletul, am trecut în față și am mărit viteza. A fost momentul când am avut pulsul aproape de maxim, de la 28 km/h, am trecut la 37-38 pe fals plat și imediat a urmat a doua cățărare repertoriată cu pante de aprox. 15%. În ciuda acestora, am reușit să-i ajung pe Ciocan și Vlad Bogdan, exact când panta era cea mai dificilă, dar sprinturile de dinainte ale lui Ciocan s-au dovedit a fi benefice pentru noi pentru că în acest mod i-am apropiat pe cei din față la 20 de secunde.

Am depus efort intens pe cățărare, Vlad Bogdan și Coman au rămas în urmă, dar a apărut Petrache și ne-a depășit.

Din grupul lui Frunzeanu a fost ajuns colegul lui Tudor Oprea, Losonczi Cristian și trecem pasul împreună noi 4: Ciocan,Tudor Oprea, juniorul și eu. În fața noastră se afla: Frunzeanu, Basso, Nitu, Cleppe și Petrache care a reușit să-i ajungă. Pe coborâre l-am vazut pe Cleppe pe margine lângă mașina de asistența. Nu apuc să realizez prea bine ce a pățit, viteza era destul de mare, Ciocan a mărit ritmul și am rămas în urmă. Era o coborare foarte periculoasă, cu denivelări, peitriș, curbe destul de ciudate. M-a ajuns Cleppe, a trecut de mine, dar nu mai era mult de coborât și am încercat să-l prind din urmă, se afla la circa 300 de metri în fața mea. În urmărirea lui Cleppe au apărut în zare și ceilalți rutieri, Cleppe i-a ajuns, apoi au lăsat-o mai moale și imediat i-am ajuns și eu.

De la acest punct, s-a format un nou grup urmăritor: Cleppe, Frunzeanu, Basso, Nitu, Ciocan, Losonczi, Oprea, Petrache și eu. Mai aveam doar 30 de km, iar în fața noastră la mai puțin de un minut era Țintea (nu sunt sigur dacă era singur sau cu încă cineva).

Petrache a încercat să ducă o trenă puternică, dar nu prea mai avea chef nimeni să-l ajute, preferau cu toții condiția de a se tatona. Nu după mult timp am fost nevoiți să dăm piept cu dâmbul comparat de Oreste aka Goitta cu Mur de Huy, punctul în care eu am dat primele semne de slăbiciune. Când am forțat, la un moment dat am simțit că urmează să mi se pună o crampă în spatele genunchiului, eram practic pe mijlocul zidului, în dificultate. Am lăsat puțin forța mai moale în lanț și am reușit cu greu să ajung pe zona de plat (fără crampe), dar ceilalți s-au distanțat cam la 100 de metri. Am luat o sticlă de apă pentru că și deshidratarea devenise o problemă serioasă, apoi am încercat să recuperez întârzierea mea cu grijă să nu mi se blocheze vreun mușchi de la picioare. După atata efort nu era nimic neobișnuit în a mi se pune un cârcel, spulberându-mi toată munca de până atunci. Eram în ușoară coborare și îi vedeam pe toți cei din față, între timp se făcuse și joncțiunea cu evadații.

Am ajuns la virajul dreapta spre ultima cățărare a zilei, cea spre Casa Seciu. L-am remarcat pe Țintea oprit pe margine, l-am depășit, mă apropii de grupul fruntaș, încă compact, dar după o serpentină l-am văzut cum se răsfiră, în tot acest timp eu treceam de la extaz la agonie, începusem să privesc înapoi cu teama să nu cumva să apară altcineva. Știam că am pierdut lupta pentru clasamentul general, dar nu și locul 1 la categoria mea. Misiunea mea de acum era să țin un ritm bun pentru picioarele mele, depășeam între timp întârziații de la tura scurtă și îmi continuam drumul spre finish.

Am ajuns într-un final! Eram obosit, dar nu extrem, m-am uitat pe ceasul meu și am vazut 2 ore și 50 de minute. Ceva nemaipomenit pentru mine. Am stat cu capul pe ghidon ca să-mi revin și totodată încercându-mă un sentiment de împlinire, parcă după munca a venit și răsplata.

În concurs am folosit o bicicletă de carbon de 7,5 kg, angrenaj 53/39 cu pinioane 11/28, un bidon de apă plus o sticlă de energizant în buzunar, 2 sticle de apă de la punctele de alimentare și 2 geluri.

A fost o cursă pasionantă, mult spectacol pe care l-am trăit cu sufletul la gură, tot timpul am stat cu emoții să nu pățesc ceva, să nu cad pe coborăre, să nu fac pană, să nu mi se rupă lanțul. Dar pot spune că am avut noroc și șansă și le mulțumesc celorlalți cicliști cu care am colaborat simțind din partea lor suficient fairplay. Sper că data viitoare să ma prezint și mai bine pregătit.

Felicitari lui Adrian Nițu pentru succes și lui Cleppe care la final mi-a întins el mâna primul. Un gest care pentru mine a contat.

Trebuia să particip și duminică la tura de 35 de km, dar nu m-am prezentat pentru că era noroi mare și nu cred că făceam față cu ciclocrosul (nu am mtb).

 

Text: Ștefan Constantin aka 445

Foto: Daniel Bucur

 

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.