Acum că s-a încheiat Turul Sibiului cu succes vreau să descriu pe larg câteva aspecte importante dintr-o cursă UCI despre care nu
prea s-a vorbit și nici nu cred că se va vorbi curând în mass-media românească. Ceea ce voi relata, reprezintă de fapt momente trăite de mine ca alergător pentru echipa locala ProCycling Geiger Team din care mai făceau parte Tudor Oprea, Robert Kovacs, Lucian Logigan și Fabian Gândilă.

Cu o lună înaintea începerii competiției, mi s-a făcut propunerea de a participa alături de echipă. Am acceptat și priveam acest tur ca pe o experiență unică ce mi se oferă. Nu era la îndemâna oricărui ciclist amator să poată beneficia de acest suport, așa că am acceptat bucuros.

Din acea clipă gândurile mele s-au schimbat radical, priveam deja altfel bicicleta. Eram conștient că trebuie să mă prezint într-o formă bună, că va fi greu, că nu e o glumă…
Mi-am luat concediu pentru zilele în care urma să se desfășoare cursa și aproape zilnic am încercat să fac 80-90 de km (după serviciu), iar în weekend ture de peste 100 de km într-un ritm mult mai susținut decât eram obișnuit.

3 iulie a fost ziua în care am sosit la Sibiu și am văzut pe viu echipele care urmau să alcătuiască plutonul. Priveam cicliști de profesie și acest lucru îmi dădea un oarecare fior deloc bun pentru moralul meu.

4 iulie a fost ziua prologului. Un contratimp de 2,4 km pe niște străduțe întortocheate, pe o suprafața cu piatră cubică, în Centrul Istoric al Sibiului. Totul era gândit pentru a asigura deliciul publicului, însă această zi eu am început-o cu stângul. De dimineață m-am urcat pe bicicletă pentru a pleca la un mic antrenament cu ceilalți colegi și în timp ce mergeam pe șosea pe pista de biciclete, foarte bine delimitată pe carosabil, din spate o șoferiță m-a acroșat cu oglinda, azvârlindu-mă dincolo de trotuar. De abia m-am ridicat de jos și mă uitam la ce necaz mi s-a putut întâmpla exact în momentul cel mai nepotrivit. M-am ales cu foarte multe julituri și vânătăi și o durere destul de serioasă la umărul drept. Fapta fiind consumată mi-am păstrat calmul și am ajuns la o înțelegere pe cale amiabilă cu șoferița. Am continuat antrenamentul pe traseul unde urma să se desfășoare etapa contratimpului pe echipe și Ulisse, fiind șoferul mașinii noastre, mi-a explicat cum trebuie să mă alimentez cu apa în cursă pentru ca acest lucru presupunea o procedură care trebuie respectată de către toate echipele.

A sosit ora startului iar eu eram primul din echipă. După o încălzire pe rulou am pornit. Aveam de străbătut o alee ce trecea pe sub o arcada, apoi un culoar prin Piața Mare ce se termina cu un viraj la stânga pe sub o a doua arcada, viraj la dreapta de 90 de grade, după 50 de metri viraj la stânga, iar viraj dreapta, încă unul, o linie dreapta printre niște cafenele dinspre care primeam aplauze din partea spectatorilor, alt viraj stânga, iar stânga, dreapta, o coborâre scurtă pe o suprafață cu piatra de râu,viraj dreapta în coborâre, viraj dreapta în urcare, stânga, viraj 180 de grade iar în urcare, stânga pe sub o altă arcadă și final. Totul se petrecea în jurul a 4 minute la finalul cărora rutierii ajungeau cu gâtul uscat și o tuse puternică în cazul meu.

În urma acestui contratimp individual s-a stabilit clasamentul pentru startul din prima etapă. Toate bune și frumoase până acum, începuserăm să ne gândim la ziua următoare. Etapa de foc.

Seara, după masă, am avut o ședință de masaj. Ce bine, ma gândeam eu, relaxare… Dar masajul specific cicliștilor, pe mine nu m-a relaxat, ci mai degrabă am fost nevoit să îndur puțină durere. Nemaiavând de-a face cu un astfel de masaj, mă speriasem puțin, credeam că îmi va face mai mult rău decât bine, dar după o ora și 10 minute m-am ridicat și în 5 minute mă simțeam complet revigorat.

A urmat un somn liniștit până dimineața, mic dejun consistent, momente de stat lungit în pat cu aerul condiționat pornit (afară se topea asfaltul), prânz la fel de consistent și pregătirea pentru startul în prima etapă.

ProCycling Geiger s-a alinit la start cu 4 rutieri, Lucian Logigan fiind nevoit să se retragă din cursă din cauza unei bronșite puternice.

Când am timp, revin cu etapa 1. Merită citit!

Text: Ștefan Constantin
Foto: ciclism.ro, Sebastian Marcovici

 

6 COMMENTS

  1. Felicitari Stefan !

    Este un sport frumos, si cred ca ar trebui sa tintesti un pic mai sus, prin participarea la competii externe, chiar si ca experienta, si sunt convins ca vei gasi sponsori pentru a te sustine, promiti mult !

    Tine-o tot asa !

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.