Altitudini ridicate

Organismul o ia razna când este expus la altitudini ridicate, creierul începe să trimită semnale pentru a respira mai mult și mai adânc, frecvența cardiacă crește. Însă, într-un interval de 24-48 de ore, nivelul natural de eritropoietină (hormonul care reglează volumul și numărul eritrocitelor) începe să crească, iar în timp, acest lucru duce la producerea mai multor eritrocite și implicit la aclimatizare. Andrew Luks, specialist în pneumologie la Universitatea din Washington, ne explică pe larg.

La început, vei avea parte de o combinație de dureri de cap, somn prost, oboseală și amețeli. Aceasta este simptomaatologia clasică a răului de munte, cea mai comună afecțiune întâlnită la persoanele care trec repede de la nivelul mării la o altitudine ridicată, spune Luks. Vestea bună este că, cel mai probabil, afecțiunea nu poate evolua mai rău de atât. Unele persoane, ce sunt expuse foarte repede altitudinilor ridicate, pot suferi de edem pulmonar de mare altitudine, adică o acumulare de lichid în pulmoni, însă aceste cazuri sunt foarte rare.

Într-un studiu efectuat în 2007, cicliști profesioniști au fost aduși de la nivelul mării la 2400m altitudine și au fost supuși unor teste pe bicicletă. În prima zi, epuizarea a apărut într-un timp cu 27% mai scurt decât la nivelul mării. În cea de-a 7-a zi, a scăzut la 21%, iar în ziua 21 la 16%. Luks spune că adaptarea se poate face numai până la o anumită altitudine, care uneori poate fi de doar 1500m, peste acest nivel nu vei putea niciodată să atingi aceleași performanțe pe care le ai la câmpie, indiferent de perioada de aclimatizare.

Unii sportivi de anduranță cred că dacă nu poți ajunge cu o săptămână în avans, cel mai bine e să vii cu o zi înainte de competiția desfășurată la altitudine. Charles Fulco, de la Army Research Institute of Environmental Medicine, nu este de acord cu această teorie, iar motivația ține de fiziologia omului. Organismul compensează scăderea presiunii printr-o muncă suplimentară depusă pentru creșterea volumului de sânge. Însă, organismul poate compensa numai până la atingerea VO2 Max. Așadar, aceeași sarcină va fi efectuată la un procent mai mare al VO2 Max la altitudine, ceea ce înseamnă că în prima zi va fi cel mai greu, iar apoi, gradual, va deveni mai ușor.

Luks spune că principalul avantaj al sosirii cu o săptămână înainte de competiție este acela că te poți obișnui cu disconfortul.

sursa: bicycling.com

 

1 COMENTARIU

  1. cazurile de edem pulmonar si cerebral nu sunt asa de rare, sunt chiar foarte dese, dar nu apar decat dupa 4000 de m, fara aclimatizare sunt sanse aproape de zero sa reusesti o ascensiune pe un 7miar fara sa faci edem. tocmai de aceea o ascensiune pe un munte mare dureaza aproximativ 3 saptamani o luna, pentru ca tot urca si coboara intre tabere, ca organismu sa se aclimatizeze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.