Froome urmarit din Kenya

Chris Froome a intrat în atenția publicului odată cu locul 2 din Turul Spaniei 2011, când, venit de nicăieri, a fost aproape de victorie. Dar cariera rutierului kenyano-britanic a început la mii de kilometri depărtare, într-un mic sat de lângă Nairobi.

”Este unul dintre cele mai bune locuri pentru a-ți petrece copilăria. Ai atât de multă libertate, părinții nu încearcă să te țină în casă pentru a te proteja de oamenii răi. Aveam bicicleta mea și mergeam cu ea să îmi văd prietenii. Am avut o copilărie petrecută mai mult în aer liber. Trăiam la 30 de minute de oraș, într-un cartier rezidențial, iar în weekend-uri mama mă ducea la Great Rift Valley, o zonă foarte rurală”, spune Froome.

Rutierul de la Sky a început să pedaleze pe un mountain bike. Avea câțiva prieteni de la școală cu care ieșea în fiecare vineri la o tură pe șosea. Mai târziu, Froome l-a întâlnit pe David Kinjah, căpitanul echipei naționale de ciclism a Kenyei. ”Avea dreduri și era un tip carismatic. El este cel care a aprins scânteia și m-a făcut să mă gândesc la ciclism cu adevărat”, își aduce aminte Chris.

Deși au trecut 15 ani de atunci, Kinjah își amintește de parcă totul s-a întâmplat ieri: ”După o cursă, un copil blond cu un BMX m-a întrebat timid dacă vreau să îl învăț mountain biking. Acest băiețel era Chris Froome”.

La 12 ani, Froome, nepotul unor emigranți britanici, trăia alături de mama sa, Jane Froome, într-un apartament mic  în Nairobi. Nu aveau mașină, bani, iar Jane lucra în mai multe locuri pentru a supraviețui. ”Pentru că nu știa ce să facă cu fiul ei în vacanțele școlare, m-a rugat să îl țin la mine în acele perioade.”, spune Kinjah care are acum 41 de ani. Astfel, Chris a devenit membru al Safari Simbaz, echipa din care făceau parte băieții din cartier și pe care îi antrena Kinjah atât pe șosea, cât și pe trasee off-road.

”Chris învăța repede și după puțină vreme a ajuns la fel de pasionat ca mine”, spune Kinjah. Dar David nu a visat niciodată că elevul său va ajunge să se bată pentru victorie în marile tururi. ”La început, Chris abia ajungea la pedalele unei cursiere vechi pe care a primit-o de la un profesor din școala primară.

Lui Froome îi plăceau plimbările montane și era un fan al campingului. ”Mergeam deseori la ferma părinților mei ce se afla la 50km distanță și campam acolo”. În timpul acestor plimbări, Kinjah a descoperit luptătorul încăpățânat din Froome.

Din cauza vârstei sale , Chris nu era lăsat întotdeauna de mentorul său să parcurgă traseele complete. Într-o tură spre Kajiado, la 80km distanță, Froome trebuia să se oprească și să i se alăture mamei sale în mașină, însă a refuzat categoric și a continuat să pedaleze deși era epuizat. ”Timp de 4 ore am încercat să îl convingem, dar nu am reușit. Chris era foarte ambițios, poate uneori prea ambițios. În timpul curselor și după se întâmpla să leșine, lucru ce s-a întâmplat și când s-a mutat în Africa de Sud la vârsta de 14 ani. ”Nu își cunoștea prea  bine limitele, nu acorda suficientă atenție dietei și probabil era și sub o presiune din partea antrenorului și a echipei”, spune Kinjah.

Chiar dacă erau la distanță, cei doi au păstrat legătura. ”Eram ca frații, vorbeam la telefon cu orele despre fete și despre cicliștii sud-africani care nu știau să își repare bicicletele. Chris era deja un rutier inteligent ce îi învingea cu ușurință pe oponenții din Africa de Sud”.

Kinjah este foarte mândru de realizările fostului său elev. Încă de la început, kenyanul a observat potențialul de care dispunea Froome: ”Este subțire și puternic, dar prea înalt pentru a fi un cățărător pur. Sprinter nu are cum să ajungă, dar cu cât cursa este mai lungă, cu atât devine mai puternic Chris. De aceea e născut pentru a fi un ciclist de mari tururi”.

sursa: Velo magazine

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.