ParisRoubaix2

Paris-Roubaix și-a câștigat reputația de cea mai grea cursă de o zi pe bună dreptate. În calea rutierilor, pe o distanță de 260km între Compiegne și Roubaix, stau cele mai dificile drumuri pe care ar putea ajunge o bicicletă.

O etapă obligatorie pentru un ciclist ce vrea să aibă o performanță bună în ”regina clasicelor” este recunoașterea traseului înainte de cursă. Recunoașterea secțiunilor de pavate cu 2-3 zile înainte de cursă îi ajută pe cicliști să abordeze cât mai eficient drumurile cu piatră cubică.

Cunoașterea acestor drumuri rurale, aflate într-o regiune agricolă liniștită din nord-estul Franței, poate face diferența în ziua cursei. Majoritatea cicliștilor care participă în Paris-Roubaix pedalează pe traseu și cu câteva zile înainte.

Tranșeul Arenberg

arenberg

Acest sectornu este tocmai un drum. Este un tumult clocotind de pietre sălbatice ce pătrund adânc în pădurea situată la vest de orașul Valenciennes, pe o distanță agonizantă de 2,4km. 

Prima parte a drumului este ușor în coborâre, ceea ce face ca roțile bicicletelor să lovească pietrele deformate la viteze mari, înainte ca panta să se modifice și lumina de la capătul secțiunii să îi atragă pe rutieri spre asfalt. Nu există nici porțiune mai ușoară pe Arenberg, cicliștii fiind forțați să ia pietrele cubice în piept.

La 96km de final, tranșeul Arenberg este prea departe pentru a decide câștigătorul, dar poate fi porțiunea în care unii cicliști pierd cursa, așa cum s-a întâmplat cu Tom Boonen în 2011.

Lupta pentru poziționare

wanty-recce

Întreabă orice ciclist care a participat în Paris-Roubaix și îți va spune că lupta pentru o poziție cât mai bună în pluton înaintea unui sector cu piatră cubică poate fi uneori mai dură decât pavatele în sine.

Deoarece multe dintre sectoare sunt niște căi de acces pentru agricultori, o parte din acestea sunt abordate de pluton, la intrare și ieșire, într-un unghi drept de pe sau spre o șosea asfaltată care este și mult mai lată. Dacă intri in viraj perfect, vei avea avantajul de a fi în față, însă dacă greșești, vei rămâne în spate și o căzătură te-ar putea bloca iremediabil.

Obstacole pe șosea

bridge-furniture

Pericolele ce apar pe șosele nu se rezumă doar la pavate, ci și la alte obstacole precum mașini parcate pe margine, insule pentru trafic sau spectatori inconștienți. Săptămâna trecută, în Turul Flandrei, Johan Van Summeren a intrat într-o insulă de trafic și a lovit o spectatoare.  

Podul din imagine, îngust cât lățimea unei mașini, se află în Warlaing, înaintea sectorului 15.

Carrefour de l’Arbre

carrefour arbre

Acest sector a fost cel care a decis cursa de anul trecut. Doi rutieri de la Omega Pharma – QuickStep au căzut aici și i-au lăsat pe Fabian Cancellara și Sep Vanmarcke singuri în lupta pentru victorie. 

Carrefour de l’Arbre este unul dintre cele trei sectoare de 5 stele din Paris-Roubaix (celelalte două sunt Arenberg și Mons-en-Pévèle) . Cu o lungime de 2,1km, această secțiune este a 4-a de la final și este așezată foarte aproape de alte două sectoare de pavate, formând aproape un singur drum de 5km de piatră cubică.

În plus, pe acest sector se află cele mai dificile pietre din întreaga cursă. Ciclocomputerul Garmin din imagine indică o distanță de 51mm între pietre. 

 

 

 

 

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.