Cycling: 78th La Fleche Wallone 2014

Sezonul de clasice este din ce în ce mai aproape și în curând îi vom vedea pe cei mai importanți rutieri din lume chinuindu-se pe dealurile abrupte din Turul Flandrei sau Liege-Bastogne-Liege.

Când vine vorba de modul în care e cel mai eficient să abordezi o cățărare scurtă și abruptă precum cele din clasice, multe dezbateri au încercat să lămurească dacă e mai bine să pedalezi în șa sau ridicat din șa. Lance Armstrong era cunoscut pentru stilul său de pedalat, texanul preferând un pinion mai mare și o frecvență de pedalat impresionantă pe lungile cățărări din Turul Franței.

”Chiar dacă viteza cu care vei rula nu va fi atât de mare, pe cățărările cu pante mai mici de 10% este mai eficient să pedalezi în șa, cu o cadență ridicată. În acest mod, mușchii nu vor fi solicitați atât de mult ca atunci când pedalezi ridicat din șa”, spune Dan Bennett de la Progressive Cycle Coaching.

”Pe o cățărare foarte scurtă, un efort foarte energic și rapid, realizat ridicat din șa, te va ajuta să ajungi în vârf fără să pierzi din viteză. Cheia stă în cunoașterea momentului în care trebuie să apelezi la acest stil de pedalat și în alegerea combinației potrivite foaie-pinion”.

Pentru Tom Kirk de la Custom Cycle Coaching, adoptarea unuia dintre cele două stiluri depinde de fiziologia ciclistului și panta cățărării: ”Fiziologia anumitor rutieri le permite să rămână în șa pe astfel de urcări, însă majoritatea se bazează pe acest plus de forță obținut prin pedalatul ridicat din șa pe un pinion mai mic. Panta și lungimea acestor dealuri permit unui ruleur, de cele mai multe ori, să se descurce mai bine decât un cățărător pur în cursele ce conțin o înșiruire de astfel de cățărări”.

Diferențele fiziologice aduse în discuție de Kirk sunt cele mai evidente în clasicele din Ardeni – Amstel Gold Race, Fleche Wallonne, Liege-Bastogne-Liege – curse ce atrag la start atât puncheuri, cât și rutieri de clasament general în marile tururi.

”Cățărătorii din categoria Pantani sunt capabili să explodeze pe ascensiunile lungi datorită raportului uriaș putere-greutate, însă pedalatul în șa este mai eficient pe aceste cățărări”, spune Kirk.

Cicliști precum Gilbert sau Cancellara păstrează un echilibru între greutate și puterea absolută. Ei au o masă musculară mai dezvoltată decât un Nairo Quintana sau Alberto Contador și își folosesc această putere explozivă incredibil de bine pe ascensiunile scurte, abrupte, acolo unde greutatea corporală este mai puțin importantă decât în munți.

”În general, cu cât ai o greutate mai mică, cu atât ești un cățărător mai bun”, spune Bennett. ”Mai exact, un cățărător bun are o putere mai mare raportată la greutatea corporală. Așadar, dacă ai o `izolare` mai bună în jurul trunchiului, pierderea câtorva kilograme, alături de menținerea sau creșterea puterii, te va ajuta să urci mai repede pe ascensiunile lungi”.

Antrenamentul rămâne cel mai important element în ciclism pentru îmbunătățirea capacității de efort, însă acest sport a evoluat atât de mult, iar strategiile de pregătire au devenit din ce în ce mai sofisticate, sutele de kilometri de antrenament fiind din ce în ce mai des înlocuite cu antrenamente specifice.

Așadar, antrenamentele frecvente pe trasee valonate sunt esențiale pentru a deveni un cățărător mai bun sau poți dobândi aceste calități chiar dacă locuiești într-o zonă de câmpie? Marc Laithwaite de la Association of British Cycle Coaches este de părere că rutierii ce urmează programe stricte prin care pierd din greutate și câștigă la capitolul putere vor avea întotdeauna un avantaj asupra rivalilor lor.

”Cei care locuiesc în zone de câmpie se pot antrena pe trainer sau pe șosea împotriva vântului pentru a simula efortul depus pe o cățărare. Însă, dacă trăiești într-o regiune cu dealuri, ar fi bine să profiți de acest lucru”, spune Laithwaite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

via roadcyclinguk

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.