Savio

Gianni Savio este unul dintre cei mai experimentați manageri din ciclismul mondial, italianul fiind conducătorul actualei echipe Androni-Sidermec încă din 1996, pe când formația se numea Selle Italia-Gaseosas Glacial și avea licență columbiană. Echipa și-a schimbat numele în nenumărate rânduri de-a lungul anilor, însă Savio a rămas în aceeași poziție și a avut sub comandă rutieri precum Freddy Gonzalez, Wladimir Belli, Gilberto Simoni, Jose Rujano, Michele Scarponi, Davide Rebellin sau Fabio Felline.

ciclism.ro: Cum vi se pare reforma pe care vrea să o implementeze UCI în sezoanele viitoare, în special ce credeți despre intenția de a introduce un sistem de promovare/retrogradare al echipelor precum cel din fotbal, un subiect ce a iscat discuții contradictorii între RCS și ASO?

Gianni Savio: Cred că un sistem de promovare-retrogradare similar cu cel din fotbal ar fi unul just pentru că acesta ar recompensa meritocrația, și nu doar forța financiară a unei echipe, iar un astfel de sistem este aplicat în majoritatea sporturilor, fotbalul fiind cel mai important dintre ele.

Sunteți unul dintre cei mai vechi manageri de echipă din ciclism, cum s-a schimbat acest sport din anii ’90 și până acum din perspectiva dumneavoastră? 

Ciclismul s-a schimbat total! În trecut erau câteva echipe solide, însă nu aveau puterea pe care o au marile echipe de astăzi. În anii ’90, diferențele dintre bugetul și puterea pe care le avea o echipă mare față de una medie nu erau atât de importante precum sunt în ziua de azi. Acum, acest decalaj a crescut incredibil de mult. De exemplu, echipa mea, Androni Giocattoli – Sidermec, are un buget anual de 2,5 milioane de euro, iar cei de la Sky au un buget de 25 de milioane de euro, adică de 10 ori mai mult. Este imposibil să te bați de la egal la egal cu o echipă de asemenea anvergură.

Ciclismul de astăzi este altfel și din alte puncte de vedere. Pot spune că lucrurile s-au îmbunătățit în ultimii ani, pentru că acum există structuri importante care oferă garanții solide cicliștilor. În trecut, se învârteau în lumea ciclismului bandiți care încropeau o echipă la începutul sezonului, iar la pe la mijlocul stagiunii dispăreau, lăsând rutierii cu buzunarele goale. În ziua de azi există reguli precise ce îi protejează pe cicliști.

Dintre cele 3 mari tururi, echipele pe care le-ați condus au participat întotdeauna doar în Giro. Nu v-ați dorit niciodată să mergeți cu echipa în Turul Franței sau Vuelta?

Este imposibil pentru o echipă pro-continentală să participe în mai mult de un mare tur pe parcursul unui sezon. Nu este doar o chestiune de a primi invitație, ci de faptul că trebuie să fim realiști. Dacă, prin absurd, echipa mea ar primi un wildcard pentru a participa în Le Tour sau Vuelta, nu am putea realiza acest lucru, este imposibil.

Dacă vrem un ciclism mai curat, iar noi suntem 100% împotriva dopingului, nu avem cum să le cerem rutierilor noștri să participe în două sau trei mari tururi pe an. Am spus același lucru jurnaliștilor și când m-au întrebat despre cazul Appollonio: pentru mine, un ciclist care se dopează în ziua de azi este un criminal idiot. În Italia, dopajul este o crimă.

Care a fost cel mai mare talent pe care l-ați avut la echipele dumneavoastră de-a lungul timpului?

Cu siguranță, cel mai mare talent pe care l-am adus la echipă a fost Jose Rujano. Din păcate, Rujano era un uriaș sportiv, însă un om foarte mic, fără cap. Dacă mi-ar fi ascultat sfaturile, astăzi ar fi fost milionar în euro. Este un ciclist înzestrat cu un talent colosal, ce evoluează  acum pentru o echipă națională mediocră a Venezuelei, și asta pentru că nu gândește, nu acceptă sfaturi, nu este un profesionist absolut deloc. Nu este doar opinia mea, sunt faptele care vorbesc de la sine, pentru că în viață nu contează vorbele, ci faptele, iar acestea sunt clare în ceea ce îl privește.

L-am descoperit pe Rujano într-un sat uitat de lume din Venezuela, l-am adus în Italia, l-am ajutat să progreseze gradual. În primii ani a urmat indicațiile mele, iar asta s-a văzut în Turul Italiei 2005, când a câștigat etapa regină pe Sestriere, a terminat pe locul 3 la general și s-a impus în clasamentul cățărătorilor. După acele performanțe, a început să se creadă Dumnezeul ciclismului, nu mai asculta de noi. Mai avea contract cu echipa mea și pentru sezonul următor, dar nu a dorit să îl respecte, avea cu totul și cu totul alte probleme decât aceea de a fi un ciclist profesionist.

În cele din urmă, l-am oferit altor echipe. L-am dat celor de la QuickStep, l-am oferit apoi echipei Unibet, iar în 2008 prietenului meu Eusebio Unzue (manager la Caisse d’Epargne la acea vreme), ce este un manager deosebit, un excepțional conducător, și chiar și el a scăpat de Rujano după un singur sezon.

Apoi, m-a sunat, mi-a spus că s-a schimbat, că este un alt om și i-am dat a doua șansă. În Turul Italiei 2011 a devenit din nou competitiv la cel mai înalt nivel și imediat a revenit la vechile obiceiuri: iarăși arogant, negativ ca profil uman.

Cum a ajuns Serghei Tvetcov la Androni – Sidermec?

Managerul său, Baden Cooke, mi-a spus că are un rutier bun, ce a fost pe podium în Turul Colorado, în spatele lui Van Garderen și Danielson,  pe care crede că îl poate plasa la o echipă din World Tour, însă ar prefera să mi-l dea mie pentru a-l ajuta să progreseze treptat, așa cum am făcut și cu alți rutieri. Am fost de acord și am semnat un contract pe doi ani.

Este un băiat foarte bun, iar acum a început să aibă rezultate pentru că este mult mai slab față de momentul în care s-a prezentat la echipă. Când l-am văzut prima oară, i-am spus: ”Serghei, ești prea gras!”. Față de acel moment, acum are cu 5kg mai puțin.

Cred că încă mai are o marjă importantă de progres, iar alături de antrenorii și doctorii noștri îi vom pregăti un program ce îl va ajuta să fie și mai puternic sezonul viitor.

Au început deja discuțiile despre transferurile pentru sezonul următor, există rutieri pe care ați pus ochii și pe care vreți să îi aduceți la echipă pentru 2016?

Filozofia mea și politica pe care o urmez este aceasta: în primul rând discut cu sponsorii și definitivez contractele cu aceștia pentru sezonul viitor, iar când bugetul este complet, inițiez campania de achiziții. În iulie și august vom semna toate contractele, iar în luna septembrie vom demara tratativele cu cicliștii pe care dorim să îi aducem.

Ce se întâmplă cu Emanuele Sella, nu a mai concurat din februarie, în ce stadiu se află cu recuperarea?

Emanuele a avut acea fractură de femur în Trofeo Laigueglia, acum a revenit pe bicicletă și cred că va participa, după 5 luni de absență, în cursa Trofeo Matteotti, ce va avea loc pe 19 iulie.

Cum vi s-a părut Turul Sibiului și cu ce impresii rămâneți după această cursă?

Este pentru prima dată când vin la Sibiu și pot spune că este o competiție organizată foarte bine și care îmi place mult. Felicitări celor implicați în organizarea acestui tur pentru că este dificil să pui la punct o competiție de asemenea nivel într-o țară în care ciclismul nu este atât de popular. Am câștigat la Bâlea Lac prin Alessio Taliani, un rutier pe care l-am descoperit la amatori acum 2 ani, iar cățărarea a fost minunată din punct de vedere al peisajelor.

Care sunt obiectivele echipei în cea de-a doua parte a sezonului?

Vom participa în toate clasicile din Italia, dar și în curse din Belgia, Franța, Marea Britanie. Avem un calendar foarte bun pentru a doua parte a sezonului.

 

 

 

 

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.