Jens Voigt

”O cursă este câștigată de ciclistul care suferă cel mai mult”, spunea cândva Eddy Merckx, iar când vine vorba de a te chinui pe bicicletă, Jens Voigt este exemplul cel mai elocvent din epoca modernă a ciclismului, expresia ”Shut Up Legs!”, patentată de german în urmă cu câțiva ani, fiind deja o sintagmă foarte populară în lumea ciclismului.

Nu toți rutierii au capacitatea de a sprinta precum Cavendish, de a merge la contratimp ca Tony Martin sau de a urca un munte în viteza lui Froome, iar această masă de cicliști ce nu poate face aceste lucruri trebuie să sufere mai mult decât ceilalți pentru a obține o victorie.

Pentru Voigt, agresivitatea și capacitatea de a îndura au fost principalele calități ce i-au adus succese în acest sport. ”Trebuia să fac ceva diferit pentru a câștiga curse, trebuia să îi trec pe ceilalți prin mașina de tocat”, explică fostul rutier de la Credit Agricole, CSC, Radioshack și Trek.

Un factor foarte important în ciclism este cel mental: ”Reușeam întotdeauna să mă încarc cu mai multă energie atunci când eram mânios și, implicit, mai agresiv. Nu știu dacă acest lucru ar funcționa la orice persoană, însă pe mine m-a ajutat de-a lungul carierei”, spune Voigt. ”Pentru a intra în acea stare de nervozitate trebuie să începi să îl urăști pe cel din fața ta sau pe cei din spate care încearcă să te prindă. Trebuie să îți concentrezi toate gândurile asupra momentelor în care ai fost învins și să încerci să nu mai lași ca acest lucru să se repete”.

shut-up-legs

Însă mânia nu este singurul element pe care germanul s-a bazat de-a lungul anilor în cursele de ciclism, încrederea în sine fiind la fel de importantă. ”Dacă te afli într-o evadare, gândurile pozitive te vor ajuta să reziști. Trebuie să îți repeți că vei izbuti să stai în față și că îi vei învinge pe ceilalți”.

Eddy Merckx a fost un model pe care Voigt a încercat să îl urmeze, cel puțin ca mentalitate: ”Dacă tu te simți confortabil, atunci toți cei din spatele tău se simt la fel. Numai dacă suferi poți face diferența”, este una dintre regulile Canibalului preluată cu succes de Jens Voigt încă de la primele sezoane ca profesionist.

”Cursele dificile, incomode, în care lipseaua timpii morți erau preferatele mele. Nu mă înțelegeți greșit, aș fi preferat să fiu un sprinter – să pedalez toată ziua în pluton, apoi să ies câteva minute prin vânt și să ridic mâinile la final, să am de partea mea fetele, faima și banii”.

Bineînțeles, să fii foarte puternic mental nu va fi de ajuns pentru a câștiga o cursă, însă acest lucru ar putea contribui decisiv. ”Din păcate, ciclismul se bazează aproape în exclusivitate pe condiția fizică. Ca fotbalist, pe lângă condiția fizică, mai ai nevoie și de talent, pe când un ciclist nu are nevoie de nici un dram de talent. Tot ce trebuie să faci este să împingi în pedale cât mai puternic și să suferi. Dacă te-ai oprit din pedalat, ești terminat. În schimb, un fotbalist poate rămâne pe teren chiar dacă fizicul nu îi mai permite, pentru că are atâția coechipieri ce pot munci în locul său. În ciclism nu te poți ascunde”.

”Când te apuci de ciclism, este suficient să pedalezi într-un anumit ritm și pentru o perioadă de timp care să îți convină. Acest tip de rulaj te va ajuta să ajungi la un anumit nivel al condiției fizice, însă pentru a trece la următorul nivel va trebui să începi să suferi în antrenamente. Trebuie să pedalezi în intervale dureroase. Cu cât vei simți mai multă durere, cu atât mai bine”, conchide Voigt.

via roadcyclinguk

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.