Un ciclist profesionist petrece, în medie, 220 de zile pe an departe de familie, timp în care parcurge în jur de 10.000km în aproximativ 80 de zile de cursă, la care se adaugă distanțele rulate în antrenamente. Dar oare merită din punct de vedere financiar toate aceste eforturi și sacrificii?

Ei bine, cele mai mari echipe din plutonul profesionist (BMC, Movistar, Astana, Katusha, Sky, Tinkoff) cheltuiesc mai bine de trei sferturi din buget pe salariile cicliștilor. Câștigătorul Turului Franței din acest an, Chris Froome, este remunerat de către britanicii de la Sky cu aproximativ 4,2 milioane de euro pe sezon, salariu pe care îl are și Alberto Contador la Tinkoff-Saxo. Vincenzo Nibali, un alt pretendent la victorie în marile tururi în ultimii ani, are un contract cu cei de la Astana ce se învârte în jurul sumei de 3,3 milioane de euro.

Ca și în alte sporturi, salariile cicliștilor cresc odată cu performanțele. Un exemplu elocvent este chiar Froome, care la primul sezon cu Sky câștiga puțin peste 100.000€, iar când a ajuns omul de bază a lui Bradley Wiggins în Turul Franței, avea deja un salariu ce sărea de 1 milion de euro.

Însă nu doar rutierii de clasament general sunt recompensați atât de generos de echipele lor, ci și cei mai importanți sprinteri din pluton. Mark Cavendish avea la Etixx-QuickStep un salariu similar cu cel al lui Chris Froome, în timp ce Peter Sagan, noul campion mondial pe șosea, este plătit de Oleg Tinkov cu 4 milioane de euro pe sezon.

Andrew McQuaid, director al Trinity Sports Management, reprezintă drepturile mai multor rutieri vorbitori de limbă engleză și spune că, evident, victoriile obținute sunt cel mai important criteriu în creșterea valorii pe piață a unui ciclist, însă există și alți factori ce pot influența negocierile cu o echipă. ”Vârsta unui ciclist poate fi un element foarte important. Rohan Dennis este un exemplu de sportiv ce are deja rezultate foarte bune în cv-ul său, dar și un potențial imens în față, ceea ce îl va face din ce în ce mai valoros pe piața transferurilor”, spune McQuaid.

Și naționalitatea este un criteriu pentru care un ciclist poate primi un salariu mai consistent: ”Multe echipe sunt sponsorizate de către producători de biciclete, iar acele companii își doresc să aibă în lot cicliști de aceeași naționalitate și nu orice fel de cicliști, ci pe cei mai buni din acea țară”.

O victorie în cursa de șosea a Campionatelor Mondiale sau un succes în clasamentul UCI World Tour i-ar putea aduce unui ciclist o mărire de salariu cuprinsă între 50.000 și 100.000€, sau chiar mai mult dacă ești norocos. De exemplu, lui Daniel Martin i-a fost suplimentată retribuția cu 400.000€ în 2014, după victoria din Liège-Bastogne-Liège.

Într-o echipă, în general, există unul sau doi lideri, iar restul cicliștilor sunt așa-zișii ”locotenenți”, cei care se sacrifică pentru căpitanii echipei. Însă, diferența dintre salariul unui lider și cel al unui gregar este semnificativă, acesta din urmă având un salariu cuprins între 190.000 și 600.000€, în timp ce un rutier neo-profesionist câștigă, în medie, 50.000€ pe sezon.

Dacă un locotenent reușește să se facă remarcat în anumite curse sau chiar să câștige un tur de o săptămână, acesta poate avea pretenții mai mari și poate cere renegocierea contractului. Doi dintre cei mai buni gregari în Turul Franței din acest an, Richie Porte și Geraint Thomas, erau plătiți de către Sky cu salarii cuprinse între 800.000 și 1,2 mil €.

”În comparație cu alte sporturi, riscurile și sacrificiile sunt mult mai mari în ciclism. Acești sportivi își merită salariile și, poate, chiar mai mult”, adaugă Andrew McQuaid.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

via SkySports

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.