Traian Goga

Traian Goga se alătură Federației Române de Ciclism în funcția de Secretar General, fostul ciclist având șansa acum de a lua parte din interior la reforma sistemului ce l-a forțat să își încheie cariera prematur. În aceste vremuri, în care societatea civilă s-a trezit din amorțeală și cere schimbarea și întinerirea întregului sistem, nu doar pe cel politic, considerăm oportună numirea lui Traian Goga în această funcție și îi urăm succes.

ciclism.ro: De când ai început să colaborezi cu Federația Română de Ciclism și ce responsabilități implică funcția de secretar general?

Colaborarea mea cu FRC a debutat odată cu anul 2015, de când am început să lucrez împreună cu președintele Eduard Novak și cu echipa sa pe partea de comunicare. Treptat, aria de conlucrare s-a extins și din luna iunie m-am ocupat de administrarea secretariatului general. Oficial, sunt secretar general începând cu luna noiembrie a acestui an.

În privința celei de-a doua întrebări, funcția de secretar general ar fi echivalentul unui director executiv, dacă am trasa o paralelă între Federație și o societate comercială. Pentru a răspunde mai în clar, o să fac o scurtă punere în context. Federația de Ciclism reprezintă uniunea cluburilor de ciclism din România, drept care adunarea generală a cluburilor reprezintă organul său legislativ și decizional suprem. Consiliul de Administrație, condus de către președintele Federației, este cel care decide ce acțiuni/măsuri se iau pentru aplicarea deciziilor adunării, iar secretarul general este însărcinat cu executarea lor efectivă, cu toate că are și drept de vot în cadrul Consiliului. Așa îmi văd eu rolul în înțelesul prezentei organizări a Federației și, totodată, acesta este, cu mai mici sau mai mari diferențe, rolul oricărui executiv de federație sau for sportiv. Așadar, de la corespondență oficială și până la chestiuni care privesc modificări de regulamente, mă ocup cu tot ce are de-a face Federația.

Cum a fost trecerea din presă către o muncă ceva mai rigidă și ce te-a motivat să accepți această răspundere majoră cu care vine la pachet noul rol ?

Puntea dintre presa sportivă și funcția în cadrul Federației a reprezentat-o și o reprezintă ciclismul. Am practicat acest sport vreme de 11 ani, am fost de 16 ori campion național, deci se distinge destul de clar câtă influență a avut acest sport în viața mea. Personal, mă văd de aceeași parte a baricadei care implică neutralitate, doar că în altă postură.

Motivația, pe lângă dorința interioară de a rămâne în sport, a constituit-o contextul în care se regăsește ciclismul românesc. Uneori pare haotic, mai ales cu scandalul care a răvășit acest sport, dar, personal, găsesc contextul actual unic în sportul cu pedale din România și generator al unei șanse nesperate. O reformă a ciclismului a început deja de câțiva ani, iar Federația nu poate lipsi din scenariu, deci eu cred că s-au creat premisele unei schimbări de durată. Nu a existat vreodată un moment mai prielnic pentru asta, mai ales că avem parte și de un președinte în persoana lui Eduard Novak complet dornic să o susțină.

După doi ani și jumătate dificili pentru Federația Română de Ciclism, ce așteptări aveți pentru anul 2016? Poate fi acesta un sezon de restart pentru ciclismul românesc?

Personal nu cred în restarturi și luat de la zero. Orice ai face, tot pleci cu o moștenire, uneori mai bună, alteori mai puțin bună. Însă eu cred că cei doi ani de scandal, dincolo de piedica pe care i-au reprezentat pentru sportul de performanță, au avut darul de a-i uni pe cei din România care chiar doresc să pună umărul la un ciclism mai bun. Mai mult, nici sportul de performanță nu a stagnat total, deși putea beneficia de condiții mai bune, dar să nu uităm că nici când exista buget, activitatea nu era tocmai intensă și eficientă.

Federația, ca instituție, trebuia reformată, fiind căpușată de abuz și având o inclinație spre opoziție față de membrii săi, dar în același timp aș ține cont de faptul că, așa cum am zis mai devreme, Federația este uniunea cluburilor. Dacă acestea, în diferite momente din trecut, nu permiteau decăderea și nu tolerau abuzul, probabil că acum ne aflam într-o situație mai fericită. Dar acestea sunt speculații și nu aș risipi prea mult timp cu ele. Trebuie să trăim în prezent și să privim spre viitor, nu să ne împiedicăm în trecut.

Mulți iubitori ai ciclismului așteaptă vești despre Turul României. Va reveni acesta în mod indubitabil, anul viitor, în calendarul competițional? Ce detalii ne poți da în acest moment?

Despre Turul României pot spune în acest moment că se află înscris în calendarul UCI. Nu sunt omul speculațiilor, așa că voi lăsa faptele să vorbească la momentul oportun. E o competiție pe care mi-aș dori să o văd materializată.

Totuși, mergând mai departe de disputa „a fi sau a nu fi Turul României” și cu riscul de a stârni controverse, eu consider că banii cheltuiți în trecut pe această competiție puteau fi mai bine investiți. Ce amintiri există din Turul României 1998 sau 2006? Farmecul unui tur național constă în povestea pe care o creează, în moștenirea pe care o lasă în urma sa. Ne place sau nu să recunoaștem, multă vreme am avut un tur național doar de dragul de a avea un tur național. Din păcate nu a existat voință pentru a-l eleva, cu toate că mulți oameni implicați efectiv în organizarea sa și-au dat silința și au pus suflet ca să facă o treabă cât mai bună.

Chiar mai mult, îți propun un exercițiu de imaginație – să zicem că vreme de 10 ani, toți banii aferenți acestei curse ar fi fost investiți în echipe de juniori și tineret. Oare nu am fi avut în acest moment mai mulți sportivi ca Eduard Grosu, Serghei Țvetcov, Tudor Oprea și Ana Covrig?

Ce planuri aveți pentru naționala de șosea, vor exista curse noi în programul competițional al acesteia?

Totul depinde de finanțare, la fel ca în anii trecuți. Desigur că ne-am dori ca echipele naționale să participe la cât mai multe competiții, mai ales cele de juniori și cele cu sportivi U23, dar încă nu suntem complet siguri cât de bogat va fi calendarul competițional în acest sens. În orice caz, în ceea ce privește competițiile UCI din România, prezența va fi certă.

Ce viziune aveți asupra curselor de mountain biking organizate de privați, competiții din ce în ce mai numeroase de la an la an?

Fără dubii, munca depusă de aceștia este extraordinară. Organizarea tot mai bună, numărul tot mai mare de participanți și per total standardul tot mai crescut sunt toate semne care ne permit să privim încrezători spre viitor. Deși marea majoritate a celor care concurează au trecut de perioada în care puteau să aleagă o carieră de sportiv de performanță, să fim conștienți că foarte probabil ei vor fi cei care vor furniza viitorul acestui sport, prin copiii lor. Probabil în câțiva ani vom fi martorii acestui fenomen, așa că trebuie să pregătim terenul cât mai bine pentru viitoarele generații.

Cât privește atitudinea noastră în mod direct față de organizatorii privați, dar și cei publici, căci o astfel de discriminare nu își are sensul, suntem deschiși spre colaborare. Cred că transferul de expertiză este mutual benefic și să nu uităm de ce există Federația de Ciclism – pentru a ajuta la o cât mai bună organizare pe plan național a acestui sport. Acest lucru implică respectarea unor regulamente și cerințe, toate deja consacrate la nivel internațional, dar nu văd probleme de adaptare în acest sens. E important să se înțeleagă că atitudinea și mentalitatea în cadrul Federației s-a schimbat radical. În bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.