Monte Zoncolan este o cățărare descoperită relativ recent de organizatorii Turului Italiei, prima sa apariție pe traseul cursei fiind în 2003, când Gilberto Simoni trecea primul linia de sosire.

Ascensiunea aflată în Alpii Carnici și-a câștigat rapid reputația de a fi una dintre cele mai grele din Europa. În 2003, la debutul într-o cursă masculină, plutonul a urcat pe versantul estic într-o etapă ce a consemnat ultima reprezentație a lui Marco Pantani în munți, cel supranumit Il Pirata încheind în cele din urmă pe locul 5. Cu punct de plecare din localitatea Sutrio, cățărarea are o lungime de 13,5km și o pantă medie de 9%, dar pe unele porțiuni cicliștii au în față un adevărat zid, panta atingând și 23%. Cei mai grei kilometri pe versantul estic sunt chiar ultimii 3, cu o pantă medie de 13%.

Monte_Zoncolan_Sutrio

Din Ovaro, pe versantul vestic, cățărarea este și mai solicitantă, fiind deseori comparată cu Alto de Angliru. Cu o lungime de 10km, nu distanța face ca această ascensiune să fie una urâtă de majoritatea cicliștilor, ci panta medie de 11,9% și porțiunile de 22%. Primul kilometru și jumătate este doar de încălzire, însă următorii 6 au o pantă medie de 15%.

Zoncolan Ovaro

Tot Gilberto Simoni câștiga pe Zoncolan și în 2007, la prima urcare a plutonului din Giro pe versantul vestic. Aceeași versiune a cățărării a fost introdusă pe traseul Turului Italiei în 2010, 2011 și 2014, iar Ivan Basso, Igor Anton și Michael Rogers au fost cicliștii ce au cucerit-o.

Cei de la The Col Collective au realizat o analiză a ascensiunii chiar la fața locului, iar rezultatul îl puteți urmări în clipul următor:

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.