Omloop Het Nieuwsblad 2015
Omloop Het Nieuwsblad 2015

Tactica de echipă este din ce în ce mai importantă în ciclismul de șosea de astăzi, mai ales că ne aflăm într-o epocă în care valorile sunt mult mai apropiate decât în trecut, iar rutierii s-au specializat pe diferite tipuri de curse. De aceea, cele mai puternice echipe plătesc cu bani grei directori sportivi și manageri ce analizează traseul curselor și pun la cale strategii în funcție de acesta.

Din fericirea, acest sport este practicat de oameni încă, deși cei de la Sky vor neapărat să ne demonstreze contrariul, iar greșelile sunt inerente, mai ales după zeci de kilometri de pedalat. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva erori tactice memorabile, ce au schimbat soarta unor curse ce păreau decise.

Omloop Het Nieuwsblad 2015 

Ediția 2015 din Omloop Het Nieuwsblad este cea mai recentă și cea mai clară lecție de ”cum să ratezi cu poarta goală” pe care o poate oferi ciclismul de șosea. Cu 40km înainte de final, trei cicliști de la Etixx, Niki Terpstra, Tom Boonen și Stijn Vandenbergh, s-au rupt din grupul principal împreună cu Ian Stannard de la Sky.

Prima greșeală tactică, și poate cea mai mare, a fost chiar primul atac dat de cei de la Etixx prin Boonen, care era cel mai bun sprinter dintre cei patru și putea aștepta liniștit finalul, trimițându-i pe Terpstra și Vandenbergh la atac, în timp ce el putea să rămână în roata lui Stannard, care ar fi fost nevoit să tragă după cel din față.

Boonen a fost prins de grupul condus de Stannard cu 3,5km înainte de final, moment în care Terpstra a accelerat, însă cu un Vandenbergh lipit de roata sa spate, acesta din urmă acoperind practic spațiul ce se formase între colegul său și intrusul Stannard, o altă greșeală fără de care Etixx ar fi obținut victoria. Sătul de hârjoneala celor trei cicliști ai echipei belgiene, Stannard a decis că cea mai bună apărare e atacul și a mărit ritmul, astfel încât doar Terpstra a rămas cu el, iar rutierul de la Sky avea să obțină o victorie uriașă la sprint.

Turul Franței 1974, etapa a 14-a

Pe vremea lui Eddy Merckx, tactica de echipă era decisă într-o proporție mai mare decât astăzi de rutieri și de instinctele acestora. ”Canibalul” lua startul în ediția 1971 a Marii Bucle din postura de câștigător al precedentelor două tururi, dar în pluton se zvonea că acesta are probleme digestive, lucru care s-a adeverit în etapele a 8-a și a 10-a. După 13 runde, Merckx avea de recuperat față de Luis Ocaña peste 7 minute în clasamentul general, însă etapa a 14-a avea să schimbe radical cursa.

Pe un traseu presărat cu cățărări, Ocaña plănuise să îi dea lovitura decisivă lui Merckx, dar, când părea că nimic nu îl mai poate opri pe spaniol, o ploaie puternică și o grindină deasă au început aproape de finalul ascensiunii pe Col de Mente. Merckx, un tip care mânuia magistral bicicleta pe coborâri, a riscat totul după ce a trecut de vârful cățărării, iar Ocaña a făcut greșeala de a încerca să rămână lângă acesta cu orice preț, deși avea un avantaj liniștitor în clasamentul general. Această decizie s-a dovedit a fi fatală pentru visul lui Ocaña de a câștiga Turul Franței, spaniolul fiind angrenat într-o căzătură de către Merckx, incident ce l-a scos din cursă pe purtătorul tricoului galben și i-a pus pe tavă ”Canibalului” a treia victorie în Le Tour.

Turul Spaniei 2012, etapa a 17-a

După 16 etape din Turul Spaniei 2012, Joaquim Rodriguez părea mai aproape ca niciodată de a câștiga primul său mare tur, spaniolul conducând clasamentul general în acel moment cu un avantaj de 28s față de un Alberto Contador abia revenit după suspendare și care nu mai avea forța de dinaintea acesteia.

Runda a 17-a, cu un final pe cățărarea de categoria a doua Fuente Dé, nu anunța schimbări majore la vârful ierarhiei tricoului roșu, însă Contador avea să schimbe scenariul unei etape ce părea previzibilă. Ibericul a atacat cu 51km înainte de final, pe o altă ascensiune de categoria a 2-a, Collado de La Hoz. Rodriguez și Valverde nu l-au luat în serios pe Contador și au decis să se bazeze pe trena echipelor pentru a-l ajunge pe acesta.

În cele din urmă, Valverde a trecut linia de sosire cu o întârziere de doar 6s, însă pentru Rodriguez a fost o zi de coșmar, ciclistul de la Katusha pierzând 2min38s la final, un ecart ce îl împingea de pe primul loc până pe 3, la general.

Prima greșeală a celor de la Movistar și Katusha a fost încă de la startul etapei, când le-au permis lui Bruno Pires, Jesus Hernandez și Sergio Paulinho, colegii lui Contador, să plece în evadare, o acțiune în care s-a aflat și Paolo Tiralongo, un bun prieten al ciclistului de la Saxo Bank. A doua eroare a fost lipsa de reacție a lui Rodriguez și Valverde la atacul lui Contador de pe Collado de La Hoz, aceștia uitând că rivalul lor mai avea 3-4 ajutoare pe traseu, ce aveau să se dovedească a fi decisive.

Turul Franței 1966, etapa a 17-a

Turul Franței din 1966 a fost o bătălie între Raymond Poulidor și Jacques Anquetil timp de 16 etape, până când a intrat în scenă Lucien Aimar.

Când jocurile păreau făcute, în sfârșit, în favoarea celui poreclit ”L’Éternel Second”, a sosit etapa a 17-a, între Briançon și Torino, în care Poulidor a făcut o greșeală ce avea să îl coste victoria finală. Marcându-l cu strictețe pe Anquetil, Poulidor a uita de coechipierul rivalului său, Lucien Aimar, sau pur și simplu nu a crezut că acesta ar putea face altceva decât jocurile lui Anquetil, și nu i-a răspuns la atac.

Aimar câștiga în acea etapă peste 2 minute în raport cu Poulidor și prelua tricoul galben. Anquetil s-a pus la dispoziția locotentului său din acel moment, numai pentru a fi sigur că victoria nu va ajunge la marele său rival. Așa a și fost, Lucien Aimar a câștigat Turul Franței 1966, iar Poulidor a încheiat pe 3.

Alte întâmplări ce merită menționate:

Liège-Bastogne-Liège 2011 – frații Schleck au fost învinși de Philippe Gilbert, deși au fost doi contra unul în ultimii 21km.

Campionatele Mondiale 2013 – Alejandro Valverde nu i-a luat roata lui Rui Costa, coechipier cu el la acea vreme la Movistar, iar portughezul a câștigat tricoul curcubeu.

Liège-Bastogne-Liège 1987 – Stephen Roche și Claude Criquielion păreau scăpați în câștigători, însă, în lipsa comunicațiilor radio, aceștia nu au realizat cât de aproape este grupul urmăritor și au început jocurile specifice unei probe de sprint pe velodrom. Moreno Argentin a venit în plină viteză din spate și le-a furat victoria pe ultimele sute de metri.


Warning: A non-numeric value encountered in /home/ciclism/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.