0515-LeMond_400_0

Triplul câștigător de Tur al Franței, Greg LeMond a povestit în premieră pentru publicația Cyclingnews, la acest început de săptămână, despre cum va arăta viitorul ciclismului de peste Ocean. În ultimii 12 ani peisajul ciclismului american s-a schimbat irevocabil. Până acum am avut parte de învinuiri, am auzit cu toții mărturisiri lacrimogene după ce anumiți cicliști au fost depistați pozitiv și foști mari campioni s-au făcut efectiv de rușine. Cu toate acestea, Greg LeMond pare să fie singura figură iconică a ciclismului american care a rămas în picioare, în ciuda faptului că anumiți iubitori ai sportului cu două roți continuă să-l displacă pe american.

În prezent, LeMond își ocupă marea majoritate a timpului cu vânzarea accesorilor pentru biciclete, încercând să-și facă cât mai cunoscut propiul său brand. Trebuie să mai amintim faptul că Greg a fost denumit în 2014 „Ambasador al Ciclismului” și analizează cele mai importante curse din sportul cu două pedale pe programul Eurosport în calitate de expert a acestei discipline. Unii fani îl acuză pe LeMond pentru comentariile sale seci din cea mai prestigioasă competiție ciclistică, „Le Tour de France”. Învingător a acestei întreceri în 1986, 1989, respectiv 1990 noi trebuie să-l respectăm pe american deoarece pe șosea ne-a demonstrat că e un atlet de mare valoare și a reușit să treacă prin toată această poveste cu dopajul de-a lungul vremii. Se știe faptul că LeMond nu a fost niciodată în relații bune cu Lance Armstrong, iar discuțiile în presă se aprindeau și mai mult după ce în august 2012, Lance pierdea supremația în acest sport.

Toate cele șapte victorii din „Marea Buclă” i-au fost șterse din palmares lui Armstrong. Atât LeMond cât și Lance au fost doi atleți formidabili pe șosea, dar trebuie să precizăm că ambii au făcut parte din epoci cu totul diferite și nu în ultimul rând modul de pregătire al celor doi era unul diferit. Din nefericire, doar unul dintre cei doi rutieri avea să rămână în picioare cu palmaresul, și acela este Greg LeMond. Dragi cititori, aici mai intervine un aspect colosal, poate chiar paradoxal ca să spunem așa. Chiar dacă Greg a fost dintotdeauna împotriva practicării dopajului în masă, noi cetățenii de rând nu avem de unde să știm dacă a folosit substanțe interzise sau nu în perioada cât a activat el ca ciclist. De ce? Răspunsul e foarte simplu. Pe vremea aceea, iar aici mă refer ca interval de timp la anii ’80-’90, nu exista un regulament atât de strict în ceea ce privește utilizarea substanțelor interzise pentru a crește capacitatea de efort a atletului în timpul „escaladării” unei cățărări de primă categorie. Cu toții știm că Armstrong a folosit Eritropoetina (EPO), un medicament interzis de UCI care ajută performerul să aibă un corp oxigenat pentru a putea duce până la capăt o ascensiune epică precum Mont-Ventoux sau Alpe d’Huez.

130423004950-lemond-armstrong-single-image-cut

Poate pentru o parte dintre iubitorii ciclismului e nedrept ca Armstrong să fie prins, iar Greg LeMond să scape „basma curată”. Vorba aceea: „Hoțul neprins e negustor cinstit”. Dar Armstrong a avut și un caracter mizer din multe puncte de vedere, iar aici ne referim la momentele în care americanul nu se afla în șaua bicicletei. Lance era tipul patronului originar din Texas (Austin) care dorea să facă bani mulți și să câștige „tricoul galben” la nesfârșit. Ei bine, perioada de glorie a plătit-o cu vârf și îndesat pentru că acum americanul nu mai are nimic, face parte dintr-un neant dureros, dintr-o lume claustrofobă nemărginită.

În rândurile următoare îi vom acorda atenția expertului Eurosport – Greg LeMond. Cum arată viitorul ciclismului de peste Ocean? Vor mai fi șanse să mai apară un ciclist talentat precum LeMond? „Haideți să-i acordăm Cezarului ce-i a Cezarului” : 

„Sunt convins de faptul că pe viitor am putea găsi un rutier care să semene cu mine. Nu e nicio îndoială, sunt o grămadă de cicliști tineri, talentați, cu mare potențial pe șosea dar trebuie să-i descoperim și mai apoi să avem grijă de ei, să crească treptat din punct de vedere valoric. Îmi aduc aminte de momentul în care am pus bicicleta în cui. Toată lumea mă întreba: << cine va fi următorul după tine? >> Acum sunt mulți rutieri care pot să-și facă treaba profesionist. Ai un Andrew Talansky care îți aduce rezultate bune sau îi ai pe Joe Dombrowski sau Nathan Brown! Chiar îmi plac acești băieți cum arată! Brown a început să-și construiască un background frumos. Nu ne putem pronunța în privința potențialului său. Dar ce este cu adevărat interesant, e faptul că noi am văzut adevăratul potențial la o mulțime de rutieri tineri până acum, care n-au reușit să confirme.”  

Cuvântul „potențial” îl descrie perfect pe LeMond. El a traversat Atlanticul cu puțin timp înainte de anul 1980 când a câștigat Circuit de la Sarthe. Această victorie avea să reprezinte intrarea sa în ciclismul de primă mână. Restul, așa cum se spune, e istorie și potrivit cărții recordurilor el va rămâne drept singurul american care a câștigat Turul Franței. LeMond a încercat de-a lungul carierei să transforme acest sport, adică să-i aducă îmbunătățiri considerabile și să le ofere cicliștilor un viitor mai sigur.

„Am decis să vin în Europa, deoarece nu existau posibilități pentru mine acasă, și trebuia să fac pasul automat spre ciclismul profesionist. În Statele Unite erau o grămadă de rutieri talentați. Am concurat o perioadă cu ei, îi cunoșteam foarte bine. Dar când vine vorba de a face pasul cel mare pe bătrânul continent apare acea barieră psihologică. Am sosit în Europa, am câștigat Circuit de la Sarthe și am primit un contract de ciclist profesionist. Dar la mijlocul anilor ’80 era mult mai ușor, când într-adevăr dispuneai și de mai multe opțiuni. 7-Eleven era o formație sigură cu obiective clar trasate”, a explicat americanul în vârstă de 54 ani.

Greg-LeMond-Returns

În zilele noastre internetul, comunicarea fac mult mai accesibilă înțelegerea dintre rutieri. Nu mai există atâtea probleme pe care generația lui Greg LeMond era nevoită să știe cum să le întâmpine, și nu în ultimul rând să le ducă până la capăt. În majoritatea echipelor de World Tour se regăsesc cicliști americani, de asemenea sunt trei formații înregistrate cu licență americană din totalul celor 18 de World Tour.

„Din punct de vedere cultural sportul a fost foarte diferit, dacă privim cu ceva timp în urmă. Cicliștii se integrau mult mai greu în Europa pe vremea mea, deoarece erau nevoiți să învețe rapid o limbă străină. Nu se puteau acomoda atât de ușor cu sistemul din acea țară. În schimb acum majoritatea rutierilor vorbesc limba engleză în pluton. Lucrurile s-au schimbat. Dacă vei înregistra un rezultat bun la sfârșitul unei zile complicate, vei avea parte de un loc în echipă pe mai departe. Totul ține de evoluție. Iar acest aspect nu s-a schimbat.”

Unde or fi starurile de mâine? Unde s-au ascuns?

Când vine vorba despre marile talente ale ciclismului american, acestea se află deocamdată pe un teritoriu incert. Spre surprinderea noastră, Statele Unite ale Americii nu are nici un rutier în interiorul top-ului 20 – în clasamentul UCI. Cu toate acestea, națiunea americană posedă, dispune de un eșalon de sportivi care ar fi oricând capabili să explodeze în ciclismul mare. Tejay van Garderen se poate considera „omul de podium al lui BMC” în Turul Franței. Andrew Talansky (Cannondale) are de asemenea un potențial fantastic, chiar dacă sezonul 2015 nu a fost unul atât de reușit pentru el. La 27 de ani trebuie să înțeleagă că e în floarea vârstei și că poate obține victorii frumoase. Ciclismul s-a schimbat mult acum, dragi cititori. La capitolul longevitate rutierii o duc mult mai bine comparabil cu alte vremuri, când la 28 de ani erai considerat deja bătrân. Să nu-l uităm pe Taylor Phinney! Ciclistul formației BMC va conta cu siguranță în proba contra-cronometru de la Jocurile Olimpice din Brazilia, care vor avea loc în Rio de Janeiro în această vară. Americanul în vârstă de 25 ani se concentrează din plin asupra acestui eveniment grandios.

Probabil e greu să descoperi mari talente după ce am văzut cazul lui Armstrong din 2012, investigat îndelung de agenția americană anti-doping, USADA. Sunt diferite voci care spun că Lance a tras în jos o întreagă generație de cicliști talentați, atât pe ei ca sportivi cât mai apoi realizările lor. Când USADA și-a întins tentaculele asupra lui Lance Armstrong, reușind să-l stoarcă efectiv de toate rezultatele obținute în acest sport, lumea a început să perceapă altfel ciclismul, odată cu acest caz care a șocat întreg globul pământesc.

„În epoca Armstrong toate lucrurile se învârteau în jurul falsității. Îmi aduc aminte când am zis cu ani în urmă de faptul că Lance e ireal ca atlet, la cum arăta pe șosea, dar înclin să cred că era și talentat. Haideți să ne uităm puțin la italieni, când au câștigat pentru ultima oară Turul Franței? La francezi e cam același lucru. Au câștigat ultima dată Le Tour prin Bernard Hinault în 1985. Dacă ar fi să comparăm rezultatele cicliștilor americani în acest sens, vom putea observa că au fost foarte bune. Imaginea ciclismului trebuie să se schimbe în Statele Unite, să aibă o altă față. Sportul devine din ce în ce mai transparent iar oamenii trebuie să-și recapete încrederea deplină. Un rutier trebuie să apară din spate, altfel e imposibil! Se va întâmpla astăzi sau mâine? Nu știu. Când Van Garderen va câștiga Turul Franței, va fi într-adevăr interesant. Această euforie a dăinut în sufletul multor oameni în perioada de vârf al lui Armstrong, în cei șapte ani de glorie continuă. Apoi a urmat o depresie inexplicabilă. Știu mulți oameni care au fost afectați de acest lucru.”

BsLUHbLIgAESwhU

„Realitatea este că ciclismul a traversat cele mai murdare momente. În altă ordine de idei, toate sporturile se învârteau într-un cerc vicios, dacă nu poate într-unul și mai periculos. Eu nu voi spune că acesta e un aspect nefericit deoarece era normal să se întâmple așa ceva, cu toată înșelăciunea, corupția, pariurile care sunt frecvente și în alt sport. Oamenii își doresc să vadă performanța reală a cicliștilor pe șosea, nu niște victime controlate de doctori și de substanțe farmaceutice.”

Pentru Greg LeMond nu doar bicicleta reprezintă ceva în viață. Americanul se bucură de toate momentele ivite în cale și continuă să spere că va putea descoperi un viitor talent care să se impună în Turul Franței. Pe Greg îl așteaptă o vară intensă deoarece va trebui să fie prezent în mijlocul acțiunii din „Marea Buclă” și să aducă noi comentarii și analize la cald pentru fanii de pretutindeni ai celui mai frumos sport, ciclismul!

„Vom găsi un om care să câștige Le Tour? Nu știu. Dar ceea ce contează e faptul că văd oameni în SUA care fac mișcare, își scot bicicletele pe șosea și încearcă cu toții să-și mențină fizicul. E un punct bun de plecare, deoarece în rândul amatorilor, a adolescenților vom descoperi talente care să evolueze mai departe în Italia sau Spania. Pentru ei e imporatnt factorul psihologic. Dacă sunt pregătiți sau nu să treacă la următorul nivel…” A conchis triplul învingător al Marii Bucle. 

 

 

 

 

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.