Wout Poels
Wout Poels

Națiunea care deține într-un mod detașat numărul de victorii în „La Doyenne” este Belgia, absolut deloc surprinzător având în vedere începuturile acesteia. Competiția se afla în fazele incipiente iar belgienii se impuneau pe bandă rulantă în fața publicului de casă. Recordmanul cu cele mai multe succese ramâne “canibalul” Eddy Merckx, cu nu mai puțin de 5 la număr dintre cele 19 victorii în marile clasice ale primăverii. Spaniolii au început să prindă contur prin unicul Alejandro Valverde de la Movistar, încoronat cu trei succese în “Batrâna Doamnă”. Ibericul mai are puțin să-l egaleze pe omologul său istoric Eddy, dar pare imposibil, poate din pricina vârstei, asta în primul rând și în al doilea rând veți vedea pe parcursul acestui articol ce surprize ne-a oferit Liege-Bastogne-Liege. De altfel, carismaticul Alejandro vine după un triumf așteptat în Fleche Wallone.

Așa cum ne sugerează și titlul materialului nostru, “Neige-Bastogne-Neige”, cursa a fost animată de lapoviță și ninsoare. Rutierii au avut noroc datorită faptului că zăpada nu s-a depus pe traseu. Dar “Crăiasa Zăpezii” și-a făcut suficient timp simțită prezența într-o singură zi. Cea mai dificilă ediție din istoria “Batrânei Doamne” a fost cea din 1980 care l-a avut învingator pe Bernard Hinault. Fulgii de nea cădeau necontenit încă de la începutul zilei, iar temperatura era atât de scazută încât cicliștii erau efectiv înghețați pe bicicletă. Comentatorii au numit acea cursa, “Neige-Bastogne-Neige”. Revista de specialitate “Procycling” a descris această ediție în câteva rânduri :

„Un vânt rece care a suflat peste această țară a adus fulgi de zăpadă și mai apoi o scădere de temperatură colosală, la limita înghețului. Cicliștii încercau să-și șteargă ochii obosiți și acoperiți încontinuu de fulgii de nea, pentru a avea o imagine clară asupra drumului (…)”

histoire

Ediția din 2016 „La Doyenne” a început timpuriu cu o evadare compusă din opt oameni : Pavel Brütt (Tinkoff), Paolo Tiralongo (Astana), Nicolas Edet (Cofidis), Cesare Benedetti (Bora – Argon 18), Thomas De Gendt (Lotto – Soudal), Alessandro De Marchi (BMC), Jeremy Roy (FDJ) și Vegard Stake Laengen de la IAM Cycling. Veteranul si “neobositul” Thomas Voeckler (Direct Energie) a plecat pe cont propriu din pluton și a încercat să-i ajungă pe oamenii din față, care aveau să fie divizați în două grupulețe mai mici. Vremea capricioasă își continua subit numărul de grație cu picăturile de ploaie care se transformau încet în lapoviță și uneori chiar în fulgi de zăpadă. Alternanța aceasta de porțiuni uscate (unde soarele ieșea viclean din nori) și porțiuni umede a șoselei îi amenința încontinuu pe cicliști, mai ales pe marii lideri care stăteau la caldurică în pluton, adoptând un stil conservator.

După ce plutonul intrase într-un ritm solo de câțiva kilometri, columbianul Carlos Betancur (Movistar) a dat drumul la artificii pentru a-i sâcâi puțin pe cicliștii echipelor rivale. La un moment dat, șeful de comandament, Valverde i-a ordonat sud-americanului să se oprească din această tentativă și să mai ducă trena puțin pentru a-i pregăti o pârtie favorabilă. Cu un Betancur dat la o parte de „tancurile sovietice” ale Astanei, Andriy Grivko avea să apese și el pedala de accelerație dar tentativa a fost anulată cât ai zice „Michal Kwiatkowski” deoarece „cyborgul polonez” al formației britanice a părut hotarât acolo în avanposturi, dar totul avea sa fie o flacară puternică care a fost stinsă imediat de condițiile meteo nefavorabile.

Într-un final, batavul Wouter Poels de la Sky a câștigat această cursă monumentală, agonizantă dintr-o evadare formată relativ târziu. Pe Cote de Saint-Nicolas se facuseră unele selecții. Șansele lui Vincenzo Nibali (Astana) s-au încheiat ! După ce „rechinul” a făcut un Giro del Trentino mizerabil, iată că nici în Liege lucrurile nu s-au prezentat mai roz. Pentru Orica este un rezultat excelent această sosire al lui Albasini pe treapta a doua a podiumului. Michael a muncit enorm pe Rue Naiot, o stradă în urcare pe pavate, unde panta maximă ajungea până la 10%. Cu adevărat infernal ! Ar fi fost o victorie senzațională, de șapte karate pentru rutierul celor de la Orica, ținând cont de triumful splendid, de nicăieri al lui Matthew Hayman în Paris-Roubaix, „Infernul Nordului”.

Remarcăm și performanța surprinzătoare a lui Samuel Sanchez, în vârstă de 38 de ani, “bunicul” acestei curse care a sosit pe locul patru, în bătaia podiumului. I-a răsuflat în ceafă cum se spune, lusitanului Rui Costa de la Lampre, campionul țării sale în proba de șosea, vizibil cu acel tricou distinctiv.

Official Standings Liège-Bastogne-Liège 2016, 253 km

1. Wout Poels (Ned) Team Sky in 6h-24min-29sec
2. Michael Albasini (Swi) Orica-GreenEdge
3. Rui Costa (Por) Lampre-Merida at same time
4. Samuel Sanchez (Spa) BMC Racing Team at 4 secs
5. Ilnur Zakarin (Rus) Katusha at 9 secs
6. Romain Bardet (Fra) Ag2r La Mondiale at 11 secs
7. Roman Kreuziger (Cze) Tinkoff at 12 secs
8. Joaquim Rodriguez (Spa) Katusha
9. Bauke Mollema (Ned) Trek Segafredo
10. Diego Rosa (Ita) Astana at same time

WATSON_00004124-037-630x419

Sursă fotografii : L’Equipe.fr 

 

 

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.