Esteban Chaves

Astăzi, caravana Turul Italiei ne-a adus în meniu „etapa regină” în lungime de 210 km (Alpago-Corvara), desfășurată în permanență în Munții Dolomiți. Pe traseu au fost presărate șase cățărări monstruoase. Printre acestea, menționăm cele patru trecători, Passo Pordoi, Passo Sella, Passo Gardena, respectiv Passo Campolongo. Și totuși nu era suficient, deoarece la final organizatorii s-au gândit să mai pună o ascensiune nerepertoriată, numită Zidul Pisicii, în limba italiană „Muro del Gatto”. La Corvara (Alta Badia), Il Giro a ajuns de cinci ori. Spre exemplu, în 1993, ultima dată s-a impus Moreno Argentin. Un alt învingător aici în fața publicului de casă a fost Claudio Chiappucci.

Evadarea zilei a fost una monstruoasă compusă din nu mai puțin 37 de cicliști, care și-au construit un avans de aproximativ 6’22”. Grupul mamut a avut oameni importanți în componența sa, și anume pe Darwin Atapuma (BMC), Matteo Trentin (Etixx-QuickStep), Serghei Firsanov (Gazprom-Rusvelo), Ruben Plaza Molina ( Orica-GreenEdge), Rein Taaramäe (Katiușa), Nicholas Roche (Team Sky), Matteo Tosatto (Tinkoff), Diego Ulissi (Lampre) – câștigător a două etape aici, Damiano Cunego – omul lui Nippo care luptă pentru tricoul azur de cel mai bun cățărător, de asemenea îl mai menționăm și pe sprinterul Sacha Modolo, la rândul său aflat în această evadare numeroasă.

Încet, încet, plutonul se apropia de prima urcare adevărată a zilei. Primul sprint intermediar al zilei a avut loc la Arabba, de unde începea ascensiunea spre Passo Pordoi. Primul alpinist care și-a lăsat amprenta asupra ei a fost italianul Gino Bartali în anul 1940. Giro a trecut de 37 de ori peste această ascensiune, care se află la o altitudine de peste 2.700 metri. Cicliștii s-au aventurat în zona denumită Tirolul de Sud, o fostă regiune austriacă care acum aparține Italiei. În Primul Război Mondial s-au dat bătălii covârșitoare prin acești munți, care acum ne încântă prin zăpada lor strălucitoare, așezată pe piscuri.

Trebuie să mai precizăm faptul că cel mai înalt vârf montan din Dolomiți este Marmolata, situat în Provincia Autonomă Trento. Altitudinea sa maximă poate ajunge cu ușurință și până la 3.343 de metri, sigur cu o proeminență de 2.131 metri, pante pe unde se poate trece cu bicicleta. Fostul câștigător al Turului Italiei din 2004, Damiano Cunego a escaladat primul trecătoarea Passo Pordoi, acumulând cele 35 de puncte uriașe. Și din acel moment, peninsularul era marele favorit la câștigarea tricoului albastru. Rutierii nu au avut nici un pic de timp de odihnă. Toată etapa s-a urcat non-stop. Următoarea cățărare era Passo Sella, de categoria a 2-a, și cu un punct maxim de 2.244 metri. Ibericul Jose Maria Lopez de la Sky s-a gândit să plece din evadarea mamut și să încerce ceva pe cont propriu.

Într-o astfel de etapă, regizorul a avut suficient timp pentru imagini artistice. Stațiunea montană din zonă, Val di Fassa, este recunoscută pentru turismul foarte dezvoltat. Tot aici se desfășoară o competiție dedicată sportivilor amatori, Maratona dles Dolomites – cea mai mare cursă de maraton din Italia dedicată cu preponderență amatorilor. Pentru cățărătorii pur-sânge, și aici mă gândesc la columbieni, etapa de azi a fost una rulabilă în prima parte, apoi lucrurile începeau să se intensifice. Matthias Brandle (IAM), respectiv Bert de Backer (Giant-Alpecin) au confirmat primele două abandonuri ale zilei, în timp ce pe trecătoarea Passo Gardena cu un gradient maxim de 9% și unul minim de 4%, veteranul Lopez era prins. Avansul grupului fruntaș începea să capete anvergură – 8’42”.

Passo Gardena face legătura între Val Gardena și Val Badia. Munții Dolomiți reprezintă de fapt și de drept o porțiune din Alpi. Etimologic, cuvântul „dolomit” înseamnă „mineral”. Latinii i-au denumit „M-ții Palizi”, tocmai datorită culorii deschise a acestei roci. De-a lungul vremii s-au produs filme celebre în Dolomiți, și aici ne gândim la filmul „Doar pentru ochii tăi” din seria 007 cu actorul englez Roger Moore. Înainte de a ne apropia de Campolongo, alți doi inși au plecat din evadare, Ruben Plaza și David de la Cruz. Canadianul Ryder Hesjedal renunța la bătălia din Giro pe fondul unor probleme de sănătate, confirmând un alt abandon în această zi. Passo Campolongo măsura o pantă medie de 5,8% și o pantă maximă de 15%. Grupul evadaților devenea din ce în ce mai răsfirat. Un lucru pozitiv era ecartul de 9’06”.

Vremea superbă a ținut de partea rutierilor, dar în munți la astfel de altitudini soarele are dințișori ascuțiți. Arabba este locul unde a ajuns un fost dublu câștigător de Le Tour – Laurent Fignion. Ruben Plaza era atletul care conducea liniștit în frunte. Veteranul Oricăi mergea ceas pe Pieve di Livinallongo. Zeits, Atapuma, Moser, Siutsou. Maxime Monfort și Preidler își uneau forțele pentru a-l captura pe iberic. Tripla compusă din De la Cruz, Silin și Kochetkov rămânea în cărți, alăturându-se grupului urmăritor, iar aceștia se pregăteau pentru prodigiosul și neiertătorul Passo Giau. Cifrele erau colosale. 9,8% panta medie, în timp ce panta maximă atingea un gradient de 16%. Într-adevăr, această etapă a turnat plumb serios în gambele cicliștilor! Aerul devenea irespirabil la altitudinea de 2.236 metri.

Darwin Atapuma și Kanstantin Siutsou și-au conservat excelent energia, înhățându-l pe Ruben Plaza, spaniolul formației australiene care se scufunda tot mai mult. Ibericul era pur și simplu desprins cu 44,9 km înainte de linia de finiș. Tancurile sovietice ale Astanei au făcut prăpăd pe Passo Giau. Tricoul roz, portoricanul Andrey Amador (Movistar) dădea distanță în grupul favoriților, când borna arăta 42,7 km înainte de final. Georg Preidler a venit de nicăieri lângă perechea Atapuma-Siutsou. Pe coborâre Amador revenea ca un „yoyo” și realiza joncțiunea cu 30 de km înainte de final. Cicliștii se aflau la poalele lui Falzarego. Iconicul Bartali avea să obțină prima victorie în fața omologului său Fausto Coppi. Se întâmpla în 1946.

Maxime Monfort și Cunego erau urmăritorii cu 28 km înainte de linia de finiș. Când borna a arătat kilometrul 27,2, Nibali a atacat frumos, în grupul favoriților. Rămășițele evadării rezistau în frunte cu un avans străveziu de 2-3 minute. În spate, batavul Steven Kruijswijk (Lotto-NL Jumbo) a rezistat implacabil mușcăturii „rechinului”. Alejandro Valverde (Movistar), liderul celor de la Movistar arăta semne clare de slăbiciune, în trena frivolă a lui Michele Scarponi (Astana). Se configura un trio promițător,  Chavez-Nibali-Kruijswijk, care a luat dintr-un foc un avans de 15 secunde. Darwin Atapuma (BMC) a plecat și el în față, chinuindu-se cu cele 2’39”. Rigoberto Uran, Rafal Majka și Esteban Chavez revenau miraculos printre favoriți, se infiltrau și ei acolo.

Cu 23,7 km, olandezul necruțător, Kruijswijk a plecat din grupul de favoriți. Cursa s-a transformat într-o nebunie curată. Micuțul columbian de buzunar, Chavez l-a lăsat în urmă pe Nibali, savurâmd din plin carnea de rechin. Atapuma ar fi fost al 24-lea ciclist sud-american, de origine columbiană care ar fi câștigat o etapă în Giro. Nibali avea 30 de secunde de recuperat pe coborârea de pe Valparola. Kruijswijk și Chavez mergeau excelent, în timp ce „rechinul” plătea tribut acelui atac nemăsurat corespunzător prin care și-a arătat din nou vulnerabilitatea. La orizont se observa marea de suporteri, adunați pe ascensiunea nerepertoriată de care vă spuneam în incipitul acestui articol, Muro del Gatto – „Zidul Pisicii”, care prezenta pe grafică o pantă medie de 6,6% și un gradient cu maxime care ajungeau până la 19%.

După o zi absolut monstruoasă, cicliștii soseau la Alta Badia, o zonă recunoscută pentru faptul că poate găzdui o etapă de Cupă Mondială la Ski. Nibali a fost extrem de aproape să-l prindă pe Siutsou, carnea de tun din avanposturi. Poreclit, „El Puma”, Darwin Atapuma își încheia numărul său eroic cu 2 km înainte de final, când Chavez și Kruijswijk îl mâncau de viu cu o poftă nemaivăzută. Rutierul celor de la Loto-Soudal devenea noul lider în ediția cu numărul 99 din Turul Italiei la Alta Badia. Chavez trecea primul, liniștit linia de sosire, turând pentru ultima dată picioarele sale explozive în această etapă. „Rechinul” cu dinții tociți pe jumătate venea gâfâind la 42s, în timp ce Valverde e scos vizibil din joc, aflându-se la o distanță de peste 3 minute la general în raport cu liderul batav.

Clasamentul etapei a 14-a:

  1. Esteban Chaves (Orica-GreenEDGE) 6h 06’ 16”
  2. Steven Kruijswijk (LottoNl-Jumbo) ,,
  3. Georg Preidler (Giant-Alpecin) ,,
  4. Darwin Atapuma (BMC) +06”
  5. Vincenzo Nibali (Astana) +37”
  6. Kanstantsin Siutsou (Dimension Data) ,,
  7. Ilnur Zakarin (Katusha) +2’29”
  8. Rafal Majka (Tinkoff) ,,
  9. Rigoberto Uran (Cannondale) +2’50”
  10. Domenico Pozzovivo (AG2R) +3’00”

Clasamentul general:

  1. Steven Kruijswijk (LottoNl-Jumbo) 60h12’43”
  2. Vincenzo Nibali (Astana) +41”
  3. Esteban Chaves (Orica-GreenEDGE) +1’32”
  4. Alejandro Valverde (Movistar) +3’06”
  5. Andrey Amador (Movistar) +3′ 15”
  6. Rafal Majka (Tinkoff) +3’29”
  7. Ilnur Zakarin (Katusha) +3’53”
  8. Rigoberto Uran (Cannondale) +5’01”
  9. Kanstantsin Siutsou (Dimension Data) +5’38”
  10. Jakob Fuglsang (Astana) ,,

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.