Zece mari tururi și numeroase competiții câștigate ascund un palmares impresionant de cel văzut de unii ca fiind cel mai valoros ciclist francez al tuturor timpurilor.

Născut la 14 noiembrie 1954, sub misteriosul semn zodiacal al scorpionului, Bernard Hinault a fost cel care a înălțat ciclismul la cote nebănuite de popularitate, mai ales după retragerea lui Eddy Merckx.

După finalul carierei lui Le Cannibale, sportul cu două pedale avea nevoie de un nou idol pentru marile mase. Cum Franța râvnea după un zeu de mai bine de două decenii, ascensiunea uluitoare a lui Hinault de la finele anilor ’70 și începutul anilor ’80 a venit ca o mănușă.

Văzut ca outsider în Vuelta din 1978, Hinault a spulberat mitul debutantului și la doar 23 de ani a cucerit pentru prima oară culmile unui Mare Tur. Câteva săptămâni mai târziu, cel ce avea să fie supranumit Le Patron s-a impus în Marea Buclă, fiind cel mai tânăr câștigător din epoca modernă a celebrului Le Tour.

Cariera sa fulminantă nu s-a oprit aici, iar în 1979 el își dubla succesul din Le Tour. Marii specialiști dar și fanii ciclismului se întrebau dacă francezul va încerca să facă tripla, asemeni lui Merckx.

Răspunsul a fost unul prompt, iar ediția din 1980 a Giro d’Italia l-a aruncat aruncat definitiv în cărțile de istorie pe Hinault. Din acel punct, cocoșul galic devenea cu adevărat ‘le patron de cyclisme’.

Următorii ani i-au potențat renumele de portdrapel al ciclismului, iar până în 1985 când robinetul cu Mari Tururi s-a oprit, el și-a mai trecut în conturile sale alte trei Tururi ale Franței (1981, 1982, 1985), două Giro (1982 și 1985) și încă o Vuelta (1983).

Înfrângerea în fața lui Greg LeMond, după un Tur al Franței foarte strâns în 1986, i-a pus capac lui Le Patron, iar cel mai determinat rutier al unei generații spunea stop și își încheia o carieră glorioasă.

De aici încolo începe blestemul francezilor. Cu toții știm deja că Franța nu a mai avut nici un învingător în Marea Buclă de la Hinault încoace.

Cu toate eforturile disperate ale unor rutieri de calibrul lui Fignon, Jalabert sau Virenque, Franța a rămas fără victorie în Le Tour din 1985. Aparent, speranțele francezilor se leagă acum de Romain Bardet. Clasarea sa pe poziția secundă în ediția din acest an a Turului nu a fost întâmplătoare, cu toate că la mijloc a existat și un dram de noroc.

Dacă Bardet va avea talentul necesar să-și adjudece un prim succes în Marea Buclă e greu de preconizat. Cu marii rechini precum Quintana, Froome, Contador, Valverde, Nibali sau ceata de tinere talente din Columbia, Italia și Spania, misiunea sa va fi una extrem de dificilă, dar nu imposibilă. Poate ar fi cazul ca blestemul francez să se spargă, mai ales că au trecut mai bine de trei decenii de la ultimul triumf al vreunui cocoș galic pe cochetul bulevard parizian Champs-Elysees.

credit foto: cyclingtr.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.