Născut la 17 iunie 1945, pe numele Édouard Louis Joseph Merckx, Eddy Merckx așa cum este cunoscut în rândul pasionaților de ciclism a rescris istoria ciclismului prin numărul aproape infinit de victorii, statistica fiind de partea sa și acum la aproape patruzeci de ani de la retragerea sa din activitate.

Măreția și statistica spun doar o parte a poveștii. Realitatea din teren și felul categoric în care și-a demolat competiția, i-au atras fel de fel de mituri și povești, dar și celebrul său supranume. Canibalul. Setea de victorii și felul în care le obținea a atras publicul de partea sa, iar recordurile sale sunt aproape imposibil de doborât în ciclismul contemporan.

Cinci Mari Bucle, cinci Giro și o Vuelta. Numeroase alte victorii în clasicele monument și nu numai. Patru titluri mondiale. La momentul în care depănăm pe scurt cariera lui Merckx, belgianul deține în continuare recordul de victorii în marile tururi, cele mai impresionante realizări fiind probabil cele 34 de succese din Le Tour. Pe lângă toate acestea, Merckx a fost primul ciclist care a obținut toate tricourile distinctive în 1969, la doar 24 de ani. De altfel, între 1969 și 1974, el a ajuns în galben la Paris de cinci ori și ar fi făcut-o și a șasea oară, în 1975, dacă un localnic furios nu i-ar fi aplicat o corecție fizică care i-a aruncat în aer toate șansele la triumf.

Cariera lui Merckx e irepetabilă. Într-un deceniu în care un Cruijff, Stewart, Năstase sau Agostini făceau legea în alte sporturi, ciclismul l-a avut pe Merckx. Belgianul a fost cel care, la începutul anilor ’70 era portdrapelul unui sport care avea nevoie de un nou erou, după epocile unor Bartali, Coppi sau Anquetil. Cele 11 victorii din cele trei mari tururi sunt și astăzi cele mai multe, singurul care i-a amenințat sceptrul fiind Bernard Hinault, cu zece succese.

Dacă vorbim de ciclism, trebuie să discutăm și de un subiect care în ultimii ani merge mână în mână cu sportul în sine. Dopajul. Eddy Merckx nu a fost niciodată străin de acest fenomen, iar cele trei suspendări primite de-a lungul timpului stau ca dovadă. Ce-i drept, având în vedere că vorbim de anii ’70, o epocă mult mai relaxată ca atitudine față de dopaj, Merckx a servit doar trei luni de suspendare (câte o lună pentru fiecare sancțiune). Până la urmă, însuși Fausto Coppi admitea cu mult înainte ca Merckx să debuteze în cariera sa prodigioasă, că toți cicliștii iau la bomba.

Dacă în alte sporturi putem vorbi de pre și post cineva, la fel o putem face și în ciclism. Sportul cu două pedale a fost profund atins de Eddy Merckx. 525 de victorii, cele mai multe victorii în Turul Franței, cele mai multe zile în tricoul galben în Marea Buclă. Doar câteva mici detalii statistice care însă ne oferă o imagine de ansamblu asupra a ceea ce a însemnat acest om nu doar pentru ciclism, cât și pentru istoria sportului ca fenomen social și cultural.

Renumele Canibalului a trecut testul timpului și probabil că numele său va dăinui precum cei ai muzicienilor clasici. E drept, mulți oameni și-au dorit să-i fure sceptrul și titlul neoficial de the greatest of all time. Puțini s-au putut apropia la nivelul său, ultimul demn de o asemenea comparație fiind probabil Alejandro Valverde, cel supranumit Canibalul zilelor noastre.

Indiferent de preferințele subiective și personale ale fiecăruia dintre noi, Eddy Merckx este o figură legendară a ciclismului și fără îndoială este un candidat cu pretenții serioase la titlul de cel mai valoros ciclist al tuturor timpurilor.

LĂSAȚI UN MESAJ