Acasă EDITORIAL Aventura lui Alberto

Aventura lui Alberto

1589
0

Pe 29 iulie 2007, Alberto Contador devenea cel mai tânăr câștigător spaniol din istoria Turului Franței. Pe atunci, tânărul pistolar promitea multe. La zece ani distanță, de acum bătrânul Alberto venea cu un scop precis în Marea Buclă. A zecea victorie (a opta oficială) într-un mare tur.

De dată aceasta, forma de moment din primăvară nu-l prea recomanda pe Alberto pentru o nouă victorie în Marea Buclă. De altfel, în mai toate cursele premergătoare Turului Franței, el a fost învins fără drept de apel de Alejandro Valverde, celălalt mare colos contemporan al ciclismului spaniol. Glonțul a străpuns pistolarul profund. Mai mult, înfrângerea cea mai dureroasă a lui Alberto a venit în Paris-Nice, atunci când, Henao l-a învins pentru doar două secunde.

Date fiind toate aceste statistici preliminare, misiunea lui Alberto părea a fi una aproape imposibilă. Totuși, trebuie să ne reamintim că acest colos a distrus toate pronosticurile în trecut. Putea să o facă și acum, când absolut totul era împotriva sa?

Din păcate, această ediție a Marii Bucle a fost una modestă pentru Contador. Încă după prima zi, el avea de recuperat aproape un minut în fața trenulețului Sky, condus de Geraint Thomas și controlat cu atenție de supremul lider, Chris Froome.

Dezastrul a lovit în etapa regină, cea de-a noua a Marii Bucle. Până cu aproximativ treizeci de kilometri înainte de final, Alberto a ținut ritmul cu Froome și compania. Din păcate, un cumul de factori, a făcut ca pistolarul să piardă timp prețios. Aproape patru minute pe ultima cățărare a zilei.

Un ecart enorm de recuperat. Cu Alberto scos din cărți, puteam fi siguri de doar un singur lucru. Va exista măcar un spectacol marca Alberto Contador în măcar o etapă. Zis și făcut. Alberto a animat un tur anost în două rânduri, acestea fiind surprinzător sau nu și cele mai antrenante etape din Marea Buclă. Calitatea de entertainer a pistolarului a fost resimțită din plin în ziua a 13-a, cea care coincidea cu Ziua Națională a Franței.

Alături de Mikel Landa, Warren Barguil și Nairo Quintana s-a creat un show cu adevărat latin. Doi spanioli, un columbian și un om al locului, au creat climatul necesar pentru a ține orice pasionat de ciclism cu gura căscată. Nimeni nu știa ce se va întâmpla în această etapă magnifică. Chiar dacă rezultatul nu a fost cel scontat de Alberto, el a primit premiul de cel mai combativ rutier.

În etapa a 17-a, scenariul s-a repetat. După alte minute pierdute din varii motive, Alberto a făcut de această un show ce ne-a reamintit de evadările granzilor din trecut. În spiritul unui Coppi sau Merckx, pistolarul a ieșit la atac cu 130 de kilometri înainte de final, într-o încercare disperată de a reveni în lupta pentru victoria de la general. La un moment dat, reușise să-și recupereze jumătate din acel ecart, dar, datorită trenei intense duse de Kwiatkowski, Froome și compania, efortul solitar al lui Alberto a fost aruncat pe apa sâmbetei. Din nou, magistralul spaniol a ratat victoria, dar, în inimile fanilor celui mai nobil sport, el a fost cel mai combativ dintre cei prezenți în pluton.

Aceste două etape au fost de departe cele mai palpitante. Prin intermediul stilului ofensiv de înaltă ținută, cu toate că aveam de-a face cu un om rănit, Alberto Contador și-a pus inima și sufletul pe tavă și a încercat din răsputeri să-i fericească pe fanii pătimași ai ciclismului, dar și pe cei mai înflăcărați dintre fanii săi.

Oare era total neașteptat ca Alberto să fie cel care ne va oferi cel mai desăvârșit spectacol? Prea puțin probabil. Oricum am lua-o și indiferent de partizanatul ciclistic, după ce Alberto va fi plecat din ciclism, sportul va fi mult mai sărac. Așadar, vă îndemn să ne bucurăm împreună atât timp cât mai avem de prezența lui Alberto Contador. Fără el și Alejandro Valverde, ciclismul va fi un sport la fel de popular și de urmărit, dar nu va mai avea acea picătură de patimă aruncată la limita extremă.

LĂSAȚI UN MESAJ