Apariția întrucâtva surprinzătoare a lui Peter Sagan la festivitatea de pe Champs-Elysees de la finalul Turului Franței din 2012 a fost primul moment de glorie majoră din ceea ce avea să devină un obicei.

Cinci tricouri verzi consecutive în Turul, trei titluri mondiale la rând, un Tur al Flandrei și numeroase alte victorii. Cam acesta este palmaresul lui Peter Sagan, unul dintre marii aniversați ai acestei săptămâni din lumea ciclismului.

La cei doar 28 de ani, slovacul se poate mândri cu un palmares cât șapte cariere ale unora puse la cap la cap. Fără îndoială, popularitatea sa incontestabilă de pe social media și din viața de zi cu zi nu are legătură doar cu ciclismul.

Cu un caracter profund extrovert și mereu pus pe poante, Peter Sagan și-a adunat un contingent nemaiîntâlnit în rândul sprinterilor de la Mario Cipollini încoace. Ce-i drept, Sagan nu are același număr impresionant de victorii de etapă precum Cipollini, dar, este un sprinter cu alte calități mult mai bine dezvoltate.

De altfel, chiar în Turul Franței din 2012 aceste calități au fost scoase la iveală. Cu toate că în materie de sprint pur, Mark Cavendish l-a demolat, același lucru a fost valabil și viceversa în cazul constanței. Dacă bine ne amintim, Sagan a fost sârguincios în a aduna puncte și în dificilele etape de munte. Astfel, victoria în clasamentul sprinterilor a venit ca o consecință firească.

Rețeta folosită în 2012 a fost folosită ulterior și în triumfurile din 2013, 2014, 2015 și 2016. Sagan a demonstrat tuturor experților, dar și pasionaților de rând că sprinterul modern nu este doar un alergător de cursă scurtă și foarte scurtă, ci și un excelent atlet al constanței.

Stilul imperturbabil al lui Peter Sagan a ieșit în iveală mai ales la campionatele mondiale. Fără a forța neapărat, el s-a impus în 2015, 2016 și 2017, în niște curse cu un final fără istoric. Dacă în 2016, au mai existat câteva emoții dată fiind prezența marelui rival, Mark Cavendish, în 2017, el și-a adjudecat victoria fără a mai profita de o greșeală tactică a rivalilor săi.

Versatilitatea este cuvântul cheie când pomenim de Peter Sagan. Capacitatea sa extraordinară de a improviza niște sprinturi fabuloase din situații aproape imposibile i-au adus multe laude, dar l-au și băgat în bucluc, a se vedea intempestiva și nemeritata descalificare din ultima ediție a Turului Franței.

Fără îndoială, Peter Sagan va transcende istoria ciclismului chiar dacă de acum înainte nu ar mai câștiga nimic. Cu toate acestea, dincolo de spiritul șugubăț și mereu pus pe poante și idei trăznite, se ascunde probabil cel mai feroce sprinter al ultimelor două decenii.

Dacă ar fi să-l reprezint pe Peter Sagan în lumea cinema-ului, primul nume care îmi sare în minte este James Dean. Asemeni personajului interpretat de James Dean în Rebelul fără cauză și Peter Sagan este reprezentarea ideală a omului care mereu a făcut lucrurile după cum a poftit.

Singura diferență e că James Dean purta omniprezenta jachetă roșie, în timp ce, Peter Sagan, poate purta mai multe tricouri distinctive în același timp cu același fler ștrengăresc și cu aceeași nepăsare față de dogmele plictisitoarei lume digitale în care trăim.

Nu-mi rămâne decât să închei prin a sublinia faptul că uneori (dacă nu chiar tot timpul!) și copiii veniți din țări fără o tradiție imensă în ciclism pot triumfa. Uneori ai nevoie doar de o determinare nebunească, de un mountain bike stricat și puțină rebeliune pozitivă pentru a rămâne în cărțile de istorie ale ciclismului. Orice vis, oricât de nerealist ar părea, poate deveni realitate dacă crezi suficient de tare în el, iar Peter Sagan ne-a demonstrat cu vârf și îndesat, nu-i așa?

LĂSAȚI UN MESAJ