Toți pasionații de ciclism știu deja faptul că Peter Sagan a obținut victoria în cea de-a 116-a alergare din istoria Paris-Roubaix. În mod normal, nu prea am mai avea nimic de adăugat la acest triumf istoric al marelui campion slovac. Cu toate acestea, vom încerca să descoasem măiestria de dată relativ recentă a lui Sagan în cursele pe pavate.

Inițial „născut” într-ale ciclismului ca sprinter pur sânge de tip Cavendish, Peter Sagan și-a șlefuit pe parcursul carierei sale calitățile certe de om de clasice. Asemeni mai tânărului său rival, Fernando Gaviria, slovacul este deja un nume consacrat pe lista de start a oricărui monument.

Pe lângă cele cinci victorii din clasamentul sprinterilor în Turul Franței, Sagan a demonstrat tuturor criticilor că este mai mult decât un simplu ciclist care așteaptă ultimul kilometru pentru a-și ilustra valoarea. Inteligența tactică deja incontestabilă a marelui campion slovac nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Cu toate că a jucat strategic greșit în Turul Flandrei și a așteptat până la paroxism sprijinul celorlalți, Sagan s-a răzbunat cu sânge rece în Paris-Roubaix. Fără a mai aștepta ajutorul cuiva, triplul campion mondial en titre de pe șosea și-a adunat toată doza de curaj nebunesc avută la dispoziție pentru a lansa ofensivă fatală cu peste 50 de kilometri rămași din joc.

La victoria sa a contribuit cu siguranță și Silvan Dillier, cel care, a conlucrat frățește cu Sagan. Până la urmă, un loc secund în Paris-Roubaix înseamnă enorm în palmaresul oricărui ciclist. Cu toate acestea, dacă ar fi să-l parafrazăm pe Chris Froome, locul secund nu înseamnă nimic în ciclism. Adevărul? Undeva la mijloc.

Finalul sclipitor de pe velodromul din Roubaix a scos la iveală calitățile de killer al lui Sagan. Chiar dacă nu a avut vreo experiență prealabilă într-ale velodromului decât din participările anterioare din Infernul Nordului, Peter Sagan a rezistat presiunii și a adus un deznodământ oarecum previzibil.Victorie.

Fără îndoială, triumful slovacului a închis gurile multor critici, printre care, Tom Boonen era probabil cel mai vocal. Cu toate că adevărul nu este de partea niciunuia dintre ei, ciclismul actual suferă din plin de personalități percutante. Cum ar spune ilustrul Radu Naum. Sagan e un hippie zevzec. El nu are nevoie de adulația nimănui.

Din păcate, textul meu ar fi trebuit să se oprească la paragraful anterior. Injustețea vieții și tragica soartă a lui Michael Goolaerts mă determină să-i dedic un mic și pios omagiu. Destinul său, unul de tip Sisif, ar trebui să dea de gândit întregii lumi a sportului cu două pedale și nu numai. Tristețea trecerii în neființă a tânărului ciclist belgian e cu atât mai mare cu cât el nici măcar nu a apucat să-și ceară o ultimă dorință. Probabil aceea de a fi urcat din nou în șa.

2 COMENTARII

  1. „Cu toate că a jucat strategic greșit…”.

    Draga Paul, chiar daca astazi e pisica neagra, vineri 13, Sagan nu are nici o treaba cu pavatele. A castigat o data, pur intamplator. Noroc chior. Si asta pentru ca altii au fost tare puturosi, in special cei de la QS, desi au avut 3 ciclisti in primele 15 locuri.

    Iti raspund pe ani ce a facut Sagan in Paris Roubaix.
    2017 locul 38
    2016 locul 11
    2015 locul 23
    2014 locul 6

    Sagan mai are de mancat multa „ciocolata” ca sa ajunga in „maestro” al pavatelor si in general pe clasice! Cum zice o vorba veche, ce e a Cezarului e a Cezarului. Sa il lasam pe Sagan acolo unde ii locul si sa nu il ridicam in slavi mai mult decat e cazul.

  2. Totusi, trei titluri de campion mondial si un titlu de campion european la varsta lui, plus numeroase curse si etape castigate, il fac pe Sagan unul dintre cei mai mari ciclisti contemporani. Poate va veni si vremea cand va confirma pe pavate. Poate aceasta editie a Paris – Roubaix a fost doar inceputul la acest capitol.

LĂSAȚI UN MESAJ