Patru Tururi ale Franței. O Vuelta a Spaniei. Două medalii de bronz la Jocurile Olimpice și multe alte victorii individuale. Un palmares impresionant pentru orice ciclist. În cazul de față, nu vorbim chiar de orice ciclist. Vorbim de nimeni altul decât Chris Froome.

Christopher Clive Froome, așa cum este numele său complet, s-a născut pe 20 mai 1985, într-o suburbie de lângă Nairobi, capitala Kenyei. Încă de mic, veleitățile sale de sportiv au fost profund înrădăcinate, iar dificultățile întâmpinate în primii ani de viață au fost din Froome rutierul cu psihicul de oțel de astăzi.

Cu o copilărie foarte haotică, marcată de sălbăticia Kenyei, dar și de neînțelegerile și divorțul părinților săi, micuțul Chris și-a găsit refugiul în bicicletă. De altfel, în minunata sa biografie scrisă cu ajutorul lui David Walsh, Froome povestește despre primii ani din viață în cele mai mici detalii.

Primul moment cu adevărat important în cariera sa ciclistică avea să fie reprezentat de întâlnirea aproape mesianică cu David Kinjah, cel care, avea să-i acorde primele sfaturi referitoare la cariera sa. Până și în ziua de astăzi, Froome are reverența discipolului care își respectă maestrul indiferent de palmaresul discipolului.

Primii ani în ciclismul serios se confundă cu perioada adolescenței petrecută în strictele școli sud-africane. Aflat acum sub grija tatălui său, Froome își dezvoltă și mai mult pasiunea pentru ciclism. În această perioadă avea să afle mai multe despre Turul Franței, o competiție total străină în primii ani ai vieții și chiar și în primii ani petrecuți în ciclism.

Totul avea să se schimbe în anul de grație 2006. La 21 de ani, viața lui Froome se îndrepta înspre o plafonare absolută. În acel moment risca să devină unul dintre foarte mulții alți economiști, dar, intuiția i-a spus să riște totul pentru o carieră profesionistă în ciclism. Astfel, tânărul Froome va lua una dintre primele decizii riscante din viața sa și optează să renunțe la facultatea de economie pe care o urma la Johannesburg.

Totodată, Froome face un șiretlic pe care avea să-l dezvăluie doar peste ani și ani, atunci când avea faima necesară pentru a scăpa nepedepsit. El a folosit adresa de mail a președintelui federației din Kenya de ciclism pentru a se înscrie la campionatele mondiale din Austria. Soarta avea să joace în favoarea sa, iar Froome a fost primit la startul probei de contratimp la U23.

Debutul cursei de contratimp a fost mai mult decât dezastruos. Froome a ratat intrarea în primul viraj al traseului și l-a izbit în plin pe unul dintre comisarii de traseu. Instant, Froomey și-a reluat cursa și și-a primit ulterior și porecla care îl hăituiește uneori și în zilele noastre. Crash Froome.

Cu toate că a căzut în cel mai amatoristic mod cu putință, Chris Froome și-a îndeplinit obiectivul. După alte zeci de mail-uri trimise către echipele profesioniste, Konica Minolta s-a decis să-i dea o șansă. E drept, echipa era una pro-continentală, dar pentru debut era mai mult decât perfect.

În 2007, Froome nu s-a remarcat cu prea multe. Cu toate acestea, el avea să facă trecerea înspre ciclismul World Tour, atunci când a semnat contractul cu Barloworld. De acum încolo, cariera și viața lui Chris Froome părea să ia o turnură favorabilă. Din păcate, prima parte a lui 2008 a fost probabil cea mai neagră perioadă din viața lui Froome.

În primăvara lui 2008, mama sa a suferit un atac de cord după ce cancerul de care suferea s-a extins în tot corpul. La nici 23 de ani și cu doar cinci săptămâni înainte de Turul Franței, cariera lui Froome primea un prim junghi. Din fericire, Robbie Nielsen nu a ținut cont de aceste necazuri și l-a chemat pe Chris Froome în echipa Barloworld pentru Turul Franței.

Nici prezența în Turul Franței nu avea să fie cu mult mai liniștită. După ce a fost depistat pozitiv, Moises Duenas, liderul echipei Barloworld din acel tur, a fost luat pe sus de poliția franceză. La Paris, doar patru cicliști ai echipei sud-africane au ajuns pe Champs-Elysees. Chris Froome era unul dintre ei.

Restul perioadei petrecute la Barloworld a fost mai curând una lipsite de evenimente notabile pentru Chris Froome. În primăvara lui 2009, el avea să primească care avea să-i întoarcă cariera la 180 de grade. Începând cu 2010, Chris Froome era unul dintre cicliștii echipei Sky. Din păcate pentru el, Froome nu era vedeta echipei, acest statut revenindu-i mult mai faimosului Bradley Wiggins.

Primul an și jumătate petrecut la Team Sky nu a avut nimic notabil pentru Chris Froome. Din păcate, totul se părea că se va îndrepta către o plecare inevitabilă de la echipa condusă de Dave Brailsford. Ultima șansă de a rămâne la Team Sky a fost Vuelta din 2011.

Întregul decurs al carierei sale s-a schimbat peste noapte după ediția din 2011 a Turului Spaniei. Cu prilejul acelui mare tur, Chris Froome, devenit între timp britanic, a devenit primul om din istoria ciclismului din Insulă care purta tricoul roșu destinat liderului în clasamentul general. Din nefericire pentru el, faptul că echipa a preferat în primă fază să-l ajute pe Bradley Wiggins, l-a costat victoria în clasamentul general. Juan Jose Cobo Acebo l-a învins pe Froome pentru doar 13 secunde. O înfrângere dureroasă, nu-i așa?

2012 avea să aducă în prim-plan rivalitatea dintre Wiggins și Froome. Două caractere pe cât se poate de diferite. Perciunea Sa Regală era liderul echipei în Turul Franței, în timp ce, umilul Froomey a fost desemnat superdomestic pentru Wiggins. Practic, dacă ceva s-ar fi întâmplat cu Wiggins, Froome era soluția de rezervă. Acest fapt nu a căzut prea bine pentru Froome, iar pe parcursul Turului Franței din acel an avea să o arăte pe față.

Încă din primele zile, soarta a jucat în defavoarea lui Chris Froome. Încet, dar sigur, Froomey se îndrepta din ce în ce mai mult înspre rolul definit de echipă înainte de startul competiției. Timpul pierdut în urma lui Wiggins îl punea în mod cert în rolul de outsider. Chiar și așa, pe ultima cățărare a etapei a opta, Chris Froome a vrut să-i demonstreze cine este liderul în echipă și l-a atacat pe Wiggins. În scurt timp, ordinele de echipă și-au spus cuvântul, iar Bradley Wiggins a rămas cu tricoul galben până la Paris.

2012 s-a încheiat în aceeași notă pentru Froome. În umbra marelui urs. În cazul de față, Bradley Wiggins. La Jocurile Olimpice de la Londra, Froome a obținut prima medalie de bronz din carieră la proba de contratimp individual. Un rezultat excelent în condiții normale, dar cu Wiggins câștigând aurul, numele lui Froome a fost trecut cu vederea.

În 2013, situația s-a schimbat radical. Peste iarnă, Froome a ținut cu dinții de cuvântul dat de echipa sa în anul anterior. În cele din urmă, după o victorie clară pe Mont Ventoux și o tenacitate care a devenit trademark între timp, Chris Froome și-a îndeplinit visul. Victoria în Turul Franței și tricoul galben pe Champs-Elysees.

În anii care au urmat acelui succes din 2013, el și-a mai adjudecat încă trei tururi ale Franței. Singura excepție a venit în 2014, când, după multe căzături în primele zile ale Marii Bucle, Froome a abandonat în etapa a cincea. Cea mai spectaculoasă victorie din Hexagon a venit în 2016, atunci când, a pocnit un fan columbian, a câștigat o etapă după o coborâre aproape suprarealistă și după ce a început să alerge pe Mont Ventoux după ce a rămas fără iubita bicicletă.

În 2017, Chris Froome a devenit primul ciclist de la Bernard Hinault în 1978 care face dubla Le Tour-Vuelta în același an. Din păcate pentru el, un nivelul ridicat de Salbutamol i-a mascat victoria și l-a aruncat din nou în gura cârcotașilor. Victoria din Turul Spaniei este și acum pusă sub îndoială și cel mai probabil, Froome va rămâne fără acea victorie dacă va fi suspendat.

Anunțul de a participa în Giro în acest an a venit la aniversarea a fix douăzeci de ani de când Marco Pantani a făcut dubla istorică. Italianul a fost ultimul ciclist care a făcut dubla istorică Giro-Le Tour în același an, în 1998. Debutul acestui sezon a fost foarte dificil pentru Froome. Cu toate că nici în Giro nu s-a regăsit pe deplin, Froome a reînviat pe Zoncolan în ajunul aniversării sale și rămâne în cărțile pentru a scrie noi file de istorie.

Cam aceasta este povestea sintetică a unei vieți pline de suișuri și coborâșuri. De fiecare dată când părea căzut și învins, Froome și-a redescoperit puterea interioară de a reveni pe cele mai înalte piscuri. Până la urmă, să te naști în Kenya și să ai speranțe că vei ajunge vreodată vreun mare ciclist implică și o doză de nebunie. Uneori, parcă și destinul ține cu cei care își riscă viața pentru a rămâne în cărțile de istorie, nu-i așa?

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.