Scandalul momentului din lumea ciclismului îi are în prim-plan pe Bernard Hinault și Chris Froome și prin extensie, Team Sky. Într-un interviu recent acordat presei internaționale, bătrânul Hinault și-a exprimat franc părerea privind participarea lui Froome în Turul Franței. Pe lângă că cel supranumit Le Patron consideră injustă și nedreaptă prezența lui Froomey în Giro, el mai consideră că o eventuală participare în Turul Franței ar fi o crimă la adresa ciclismului.

După epoca chimică a ciclismului și după ultimele probleme ivite cu cazul Froome, Hinault a îndemnat cicliștii la protest. Pe vremuri, la doar 21 de ani, la primul său mare tur din Hexagon, Le Patron avea să demonstreze tuturor că avea curajul necesar să devină un soi de imperator al ciclismului și a condus un protest uriaș. Asemeni lui Alexandru cel Mare în vremurile de mult apuse, marele patron a confirmat ideea că vârstă reprezintă doar o simplă cifră în buletin atunci când dorești dinadins să-ți atingi țelurile.

Cât despre nemulțumirile lui Hinault legate de participarea lui Froome în Turul Franței ce poate fi de comentat? Chiar dacă moralmente, dreptatea îi aparține celui mai bătrân dintre cei implicați în acest scandal mediatic, regulamentul frizează puțin bunul simț. Nefiind vorba de un caz de dopaj clasic ci de o doză mărită a unei substanțe permise (în cazul de față, Salbutamol), participarea lui Froome în Le Tour nu poate fi pusă sub îndoială dacă urmărim cu atenție litera regulamentului.

Sigur, după pățăniile cu Armstrong și compania, Hinault, neprins vreodată pentru dopaj, are întrucâtva dreptate. Cu toate că Team Sky a turat mașinăria de PR, sintagma „uneducated facts” aruncă disputa dintre cele două părți și mai mult în aer. Cunoscut pentru temperamentul profund coleric, Hinault nu are nevoie să fie conceput ca fiind „uneducated”, mai ales că el a pretins în cel mai onest mod cu putință că nu este vreun intelectual rasat, ci doar un simplu băiat de la țară care a avut determinarea să câștige cinci tururi ale Franței.

Dincolo de aspectul superficial, de suprafață, viziunile lui Hinault și Froome (sau Team Sky, după preferință) asupra lumii și ciclismului diferă radical. Dacă Hinault are toate elementele umane posibile (a se vedea tricoul galben dăruit în timpul carierei unui băiat bolnav de leucemie în stare terminală), Christopher Froome reliefează, din păcate pentru el, prea mult și prea bine, prototipul robotului fără emoții și fără expresivitate. Felul său faimos de a pedala fără a schimba mimica feței i-a adus toată gloria din ultimii ani, dar, totodată, i-a adus și comparațiile de tristă amintire cu Lance Armstrong.

Dacă eram în anii ’70, dar cu situația ciclismului de acum, am fi asistat cu siguranță la o grevă a cicliștilor. Condusă probabil de însuși Hinault sau de vreun „nebun” de tip Hinault. Poate că uneori și temperamentul coleric, lipsit de scrupule și cu cărțile date pe față cresc riscul de a fi neplăcut în ochii celorlalți. Până la urmă, având în vedere că și subsemnatul e un coleric de aripă dură, parcă e mai bine să arunci cu invective și vorbe grele (și uneori și cu pumni în gură), dar să rămâi onest în acțiuni și sentimente, decât să te ascunzi sub aura mașinăriei de PR propusă de unele team-uri din ciclismul actual.

LĂSAȚI UN MESAJ