Cincisprezece ani! Atât a durat epopeea fără aur a lui Alejandro Valverde. Dacă în 2003, Bala era doar un tânăr promițător care bătea la porțile afirmării, situația e total diferită în 2018. Victorii numeroase s-au adunat între timp, scandalul infam de dopaj din anii 2000, dar și numeroasele alte succese istorice, dar răzlețe, în etapele marilor tururi.

Ieri, 30 septembrie 2018, Alejandro Valverde și-a trecut pentru eternitate numele în Pantheonul marilor glorii ale ciclismului. Asemeni lui Merckx în anii ’70, Valverde a dovedit competiția numeroasă de unul singur pentru a atinge cele mai înalte culmi ale gloriei. În Infernul Iadului de la poalele Innsbruckului, Valverde a făcut  pact cu diavolul pentru a atinge gloria supremă. La a șaptea încercare, chinul și și suferința vremelnică s-au contopit către aurul gloriei și al eternității ciclistice.

Cursa de ieri a fost momentul în care Valverde și-a dovedit că vârsta e doar o cifră și că nu spune mai nimic despre valoarea unui om. Nici comparațiile cu vinul vechi nu sunt fezabile. De ce? Valverde pare pur și simplu mai vivace că oricând și mai viu decât în primele sale tinereți (dacă nu cumva sunt chiar vremurile de acum).

Singurul moment în care Valverde a tremurat cu adevărat pe final pentru victoria sa a fost atunci când Tom Dumoulin a făcut regruparea cu grupul favoriților pe ultimii metri ai cursei. Totuși, natura modestă a sprintului lui Tom Dumoulin l-a făcut pe Valverde să controleze perfect cursa pe ultimii metri. Elocvent în acest sens este felul în care a tratat finalul cursei și maniera în care a abordat așa-zisul sprint.

Cincisprezece ani! De atât timp a avut nevoie Alejandro Valverde pentru a schimba bronzul și argintul în aur. Nicicând, neînvinsul nu a celebrat vreun triumf într-o manieră atât de emoțională.

Victoria de ieri a arătat din nou umană a lui Valverde. Poate și natura umanitara a gestului făcut la moartea lui Scarponi a atras după sine și triumful său de ieri. Până la urmă, poate că pentru a atinge culmile paradisului trebuie să treci prin Infernul Iadului.

Triumful lui Alejandro Valverde este expresia clară că orice vis poate deveni realitate dacă nu renunți niciodată. Indiferent că vei reuși acum sau peste 15 ani, lecția data de Valverde ilustrează foarte bine o veche zicală americană. It’s never to late to be what you might have been.

LĂSAȚI UN MESAJ