Pentru tifosi ciclismului mondial, 13 ianuarie reprezintă o zi de sărbătoare. În 1970, la această dată, Marco Pantani s-a născut în nu foarte îndepărtata Italie.

După cum bine se știe deja, Pantani a fost ultimul mare clasic al Italiei în materie de ciclism in secolul XX. Totodată, provocarea de a face dubla Giro-Tour rămâne și astăzi aproape imposibilă, la 21 de ani distanță după reușita Piratului. Și câte nume grele au mai încercat asta, domnilor…

Eroul nostru, Pantani, transcende dincolo de palmares, care, după standarde statistice nu înseamnă prea mare lucru. Dacă aruncăm un ochi, Roberto Heras are mai multe Vuelte decât Pantani are mari tururi, dar, nu reprezintă nici măcar 1% din ce a semnificat cel aniversat astăzi.

Din nefericire, controversele nu au lipsit din micul său mapamond chelios. Deseori, numele său a apărut în nenumărate scandaluri de dopaj, iar, dacă judecăm obiectiv, e puțin probabil ca Pantani sa fi fost curat pe deplin.

Tragica lui trecere în neființă din februarie 2004 a fost îndelung dezbătută. Mulți susțin că a fost asasinat de temuta mafie italiană pentru a nu deconspira felurite personaje găunoase. Adevărul nu îl vom cunoaște pe deplin niciodată. Și poate că e mai bine așa, ca unele mituri să rămână sub eternitate sub zodia misterului.

Până una alta, trecem scurt in revistă și lucrurile pozitive ale ultimului luceafăr al ciclismului old school. Atacurile solo de pe munți, înfățișarea sa unică, dar și aparenta sa timiditate, au creat un melanj aproape mistic și au inspirat generația următoare, iar cel mai elocvent exemplu este nimeni altul decât Alberto Contador, cel care l-a idolatrizat pe Pantani.

Nici pentru subsemnatul nu e prea ușor să rămână obiectiv când vă vorbește despre primul său preferat dintr-ale sportului cu două pedale. Pentru mine, Marco Pantani a fost, este și va rămâne ultimul mare campion al inimilor și ultimul ciclist și totodată ultimul rutier care asculta cu adevărat de instinctele interioare.

Oricine își amintește de etapa de după Mont Ventoux din Turul Franței al anului 2000, știe ce spun. Uneori, timpul nu e marea problemă, ci inima. Iar inima lui Pantani a trăit și a murit prin și pentru ciclism. Fără alte ocolișuri și fără alte reguli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.