MoonTimeBike 2019, fotografie - Attila Szabo

Cu un sezon 2019 notabil în care a obținut primul loc în Transilvania Bike Trails, MoonTimeBike, Campionatul Național de Marathon, RedBull Vampire Trails (la Mixt, alături de Cristi Stan) și a venit pe podiumuri și în competiții semnificative – de exemplu: locul 2 la Campionatul Național de CX și locul 3 în Prima Evadare – Salome Bondor ne demonstrează că și ciclismul feminin este la fel de intens și greu ca cel masculin, iar munca depusă va fi mereu răsplătită. Abia venită din cantonament, ciclista este pregătită să pășească într-un nou sezon și a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări.

Bună, Salome! Iată că a început un nou an și, în același timp, noi provocări. Care ar fi etapele pe care le parcurgi ca să revii în formă pentru curse?

Bună! În primul rând mă asigur că îmi iau o pauză bună după sezonul ce tocmai s-a terminat și mă odihnesc să fiu fresh atât mental cât și fizic. Apoi încep să clădesc totul ușor și calm, încerc să diversific și să fac ceva sporturi complementare în perioada iernii, puțină sală, alergare, ski, înot, dar și foarte puțină bicicletă dacă vremea e mai blândă și se poate ieși afară. Apoi încep să mă axez din ce în ce mai mult pe antrenamentele de bicicletă, în timpul săptămânii când ziua este încă scurtă și timpul limitat după job, fac 1-2 antrenamente mai scurte și cu tematică, iar în weekend fac ture de volum la intensitate mică și din ce în ce mai lungi, însă nu renunț la antrenamentele de forță în sală. Undeva la începutul primăverii mergem cu echipa într-un cantonament în Turcia unde mai apucăm să socializăm, să schimbăm peisajul și să dăm un mic boost formei fizice.

Cu ce competiție vei debuta?

Primele curse din sezon le abordez ca fiind curse de pregătire unde îmi doresc sa fiu în formă bună, dar nu maximă. De obicei primele mele curse nu sunt cele mai bune, însă încerc să rămân calmă și să nu mă demoralizez indiferent de rezultat fiindcă sezonul va fi lung și vor fi curse mai importante unde îmi doresc să am rezultate.

Primul concurs de anul acesta ar fi Avrig, dar din păcate coronavirusul s-ar putea să ne strice planurile și nu vom ști exact când o să fim la linia de start 🙁

Vara trecută ți-ai trecut în palmares Campionatul Național de XCM. Ce schimbări a adus pentru tine acest titlu?

În primul rând a adus o schimbare pe parte de încredere în mine, mi-am demonstrat că dacă îmi doresc ceva și muncesc pentru acel lucru, îl pot avea, mai devreme sau mai târziu 🙂 apoi tricoul de campionă pe care îl pot purta mândră la maratoane, haha. A fost un titlu pe care mi l-am dorit mult. Schimbările au fost mai mult pentru sufletul meu și nicidecum de natură financiară sau de imagine, n-au sărit sponsorii pe mine 😀

Campionatul Național de XCM – Fotografie: Facebook Mtb Maraton Miercurea Ciuc

Cu toții știm că MoonTimeBike, ediția din 2019, a reprezentat o victorie semnificativă pentru tine. Ce îți mai aduci aminte din acea seară? Care au fost sentimentele pe care le-ai trăit?

Uuu a fost o seară foarte intensă, un roller-coaster de trăiri, de la suferință la extaz. Îmi amintesc că am ajuns la concurs cu o răceala destul de nasoală și mă gândeam serios să nu iau startul.

În 2015 datorită acestui concurs m-am apucat de MTB și ceva în suflet mă împingea către linia de start. Mi-am zis în gand: Salome o să fie all out, dă-i blană până la capăt, nu contează locul, dar măcar termină cursa și bucură-te de super atmosfera asta. Îmi amintesc că în ultimul tur am rămas fără lumini și am avut ceva emoții, nu văd prea bine nici ziua în pădure.

Apoi am trecut linia de finish prin fum, cu bicicleta ridicată ca la cupele mondiale, muzică, gălăgie, spectatori, o atmosferă și o senzație pe care orice sportiv și-ar dori să o trăiască măcar o dată. O poți găsi doar la cursele organizate de Nomad.

MoonTimeBike 2019 – Fotografie: Attila Szabo

Te vedem participând în concursuri de XCO, XCM, dar și de Ciclocross. Cât de greu este pentru tine să schimbi disciplinele?

Nu este neapărat greu, ba din contra, îmi place să diversific și să mă bucur de specificul fiecărei discipline, poți dobândi calități fizice diferite și astfel ajungi să fii o ciclistă completă. Intensitatea curselor de XCO sau CX mă ajută și la proba de Maraton, ba chiar și pe partea tehnică încep ușor-ușor să capăt încredere și skill-uri.

Din momentul când ai început să practici acest sport și până acum, consideri că au avut loc modificări, în special, în ciclismul feminin? Cum vezi că s-a dezvoltat ciclismul pe această direcție în ultimii ani?

Nu sunt în lumea ciclismului de mult timp, dar am observat modificări în special la fete, din păcate nu neapărat pozitive. De la an la an suntem mai puține și din acest motiv avem mai puțin sprijin din partea echipelor sau a Federației și nu se investește în fete. Vedem și cazul lui Eszti Bereczki, o tânără foarte talentată, cu mare potențial, a rămas fără echipă anul trecut și cu ajutorul părinților încearcă să se antreneze și să concureze în străinătate.

Nici la băieți nu văd mari schimbări, sunt și ei din ce în ce mai puțini. Mă bucur că văd o schimbare în rândul copiilor, au apărut mai multe curse dedicate lor, Federația a început să caute și să susțină viitorii mici campioni, să îi ducă în cantonamente și să facă teste pentru o selecție a lotului național. Sperăm să avem cel puțin un alt Vlad Dascălu în următorii ani.

November Cross – 2019 – Fotografie: Andrei Balasan

Cum se desfășoară o zi din viața ta? (Antrenamente, alimentație, odihnă etc.) Care ar fi programul tău? 

Pentru mine ziua e prea scurtă 🙂 ideal ar fi să dureze 30 ore să am timp și de odihna adecvată și de viața socială. Nu îmi permit să fiu ciclistă profesionistă full time, am un job unde petrec 9 ore pe zi ca mulți alții de la noi din țară (daaa e mult dacă mai vrei să faci și sport de performanță), dar e un job mișto și am noroc cu un program flexibil care îmi permite să mă antrenez ori dimineața până în ora 10, trezindu-mă undeva la ora 6:30-7 dimineața și prind 1h30-2h de antrenament sau vara când ziua e mai lungă, merg mai devreme la job și am timp de antrenament seara. E foarte important când ajung acasă să mă schimb instant și să plec, altfel mă apucă lenea și nu mai am chef să ies, mai sunt și zile din astea. Dar am un mare noroc și sprijin din partea prietenului meu care îmi este și antrenor și mecanic și mentor și are grijă să am programul pregătit, să nu mă gândesc mult ce ar trebui să fac, cum și unde să ies, dar și bicicleta curățată și pus la punct. Practic nu am nicio scuză.

În ambele variante termin jobul și antrenamentul târziu și mai rămâne foarte puțin timp pe care îl petrec cu treburi casnice (gătit, curățenie, spălat, terorizat pisoiul) și cu pregătirile pentru următoarea zi și în final poate un serial sau direct somn 🙂

Pe partea de alimentație pot spune că e simplu dar și complicat sunt un fel de ovo-vegană, adică mănânc ouă, dar nu mănânc carne și lactate, și asta doar pentru că sunt intolerantă la lactoza, altfel ar fi fost mai simplu. Încerc să mănânc cât mai curat și mă asigur că îmi iau necesarul de energie din calorii de calitate. Fără fast food, fără prăjeli, dar cu un mare viciu grav… dulcele… se și vede nu putem fi perfecți.

Cum ai descoperit ciclismul și ce reprezintă pentru tine acest sport acum?

Mereu am avut o pasiune pentru ciclism, în copilărie am și participat la ceva concursuri micuțe cu obstacole în școala generală, dar cu timpul m-am distanțat de bicicletă, probabil și din cauza anturajului. Nu aveam prieteni din lumea ciclismului, nici nu știam că există așa ceva la noi deși am crescut în Mureș unde această disciplină avea o comunitate faină iar câteva legende în MTB se trag de aici.

Îmi plăcea foarte mult fotbalul și undeva în 2013 într-un accident nefericit la un meci mi-am rupt meniscul și am fost operată. Ca metodă de recuperare doctorul mi-a recomandat bicicleta. Tatăl meu fiind pasionat de ciclism abia aștepta să mă pună pe bicicletă și să ieșim la o tura în pădure. Și asa am redescoperit mersul pe bicicletă. 🙂 Am început să ies la ture și cu alți prieteni până când unii s-au gândit să mă înscrie la un concurs de MTB de 10 km, pe traseul unde se ține acum UMF Bike Trails. A fost primul meu concurs de MTB, care ghici, l-am și câștigat la categorie. 🙂 După concurs am fost abordată de antrenorul echipei de triatlon din Mureș, Klosz Peter, fostul președinte al FRTRI, să mă alătur echipei. Și așa a început cariera de triatlonistă, destul de scurtă. Mi-am dat seama că ciclismul mi se potrivește cel mai bine, tot ce pierdeam la înot și alergare recuperam la bicicletă, deci am decis să mă concentrez pe o singură disciplină. În 2015 am fost prezentă la MoonTimeBike ca spectator și văzând atmosfera de acolo și ce înseamna un concurs adevărat, mi s-a aprins pasiunea și motivația pe care încă o am.

Fotografie – Marcel Seliceanu

Cu ce îți ocupi timpul când nu ești pe bicicletă? Ce alte pasiuni mai ai?

Majoritatea pasiunilor mele sunt legate de natură. Iubesc să fiu afară în pădure sau pe munți, deci când nu sunt pe bicicletă mă încalț cu papucii de alergare și bag o alergare sau merg la hiking cu prietenii ori mă bag la un concurs de karaoke, având o pasiune aproape la fel de mare ca ciclismul, muzica, am și terminat 4 ani de Școală Populară de Muzică.

Ne poți dezvălui care sunt obiectivele tale din acest an?

Pentru anul acesta mi-am propus obiectiv Campionatul Național de Maraton și un sezon bun de ciclocross. Aș vrea să mă concentrez mai mult pe aceste două discipline de acum încolo. Va fi un sezon greu în care te antrenezi fără să știi pentru ce și pentru când, având în vedere situația actuală cu pandemia.

Cum ai motiva să continue ciclismul o fată care abia a început să practice acest sport?

Dacă ne referim la ciclismul de performanță, deși eu nu am ajuns la nivelul acela, aș zice, din ce am învățat din greșelile mele, să aibă răbdare că tot procesul în a deveni un atlet complet necesită timp, disciplină, nervi și multe sacrificii, trust the process and success will follow, să nu sară pași sau să grăbească lucrurile și cel mai important este să nu uite nicio clipă să pedaleze din pasiune și plăcere chiar și atunci când vrea să facă din ciclism un “job”.

Pentru noi, ceilalți, care am descoperit putin mai târziu acest sport și îl facem la nivel de hobby, aș zice să îl păstrăm așa pur și liber, să ne refugiem și să căutăm liniștea în natură și pe poteci de munte ori de câte ori simțim nevoia.

UMFST Bike Days – Fotografie: Ovidiu Sebezan

Un mesaj pentru iubitorii ciclismului din țară?

Cicliștii călătoresc și văd mai mult din această lume frumoasă decât orice altă persoană. Bicicleta iți oferă libertate și este o metodă rapidă, sănătoasă și frumoasă de a explora noi locuri, iar studiile au arătat că mersul cu bicicleta în fiecare zi te face mai fericit 🙂

Ride as much or as little, as long or as short as you feel. But ride – Eddy Merckx

Echipa ciclism.ro îi urează mult succes lui Salome și un sezon plin de victorii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.