În momentul când începi să practici un sport, încerci să-ți asiguri necesarul de cunoștințe și materiale pentru a te apuca de treabă. Citești, te documentezi, îți cumperi echipamente și alte instrumente de care ai nevoie și începi un drum care va prinde contur doar dacă îl tratezi cu seriozitate și multă muncă. Pasiunea creată treptat și dorința îți vor spune „poți mai mult!”, iar pentru a crește nivelul, ai nevoie de multe lucruri noi. Oricât de mult ai încerca să te disciplinezi singur, tot ai nevoie de ghidarea cuiva experimentat, pentru sfaturi și metode de a te dezvolta. 

Pornim, așadar, o serie de articole și interviuri despre importanța unui antrenor în cariera de ciclist și despre cum ar trebui să arate un plan bine pus la punct, începând din lumea copiilor și mergând treptat până în zona profesioniștilor. Vom colabora de-a lungul acestora cu antrenori, foști și actuali cicliști, și vom încerca să vă clarificăm întrebările la care, probabil, nu ați găsit un răspuns concret. 

Astăzi vom discuta cu Cristi Stan, membru al echipei NoMad Merida CST, dar în același timp și ghidul unor cicliști din plutonul actual. L-am intervievat pentru a vedea punctul de vedere al unui antrenor MTB și cum privește el importanța unui specialist în dezvoltarea unui ciclist. 

Dar mai întâi, ce este un antrenor?

Dacă am căuta în dicționare sau pe paginile de pe internet, am da de numeroase definiții ale acestui termen. Cel mai simplu ar suna așa – o persoană menită să-ți monitorizeze evoluția în sportul pe care îl practici, să te ghideze, să clarifice lucrurile de care, probabil, te împiedicai, să modifice greșelile pe care le făceai până în acel moment și să te dezvolte într-un mod cât mai eficient. Aici avem două tipuri de antrenori: cel care se află lângă tine la aproape fiecare pas sau antrenorul care îți monitorizează activitatea online (coaching online). Dar pentru a afla și alte detalii, îl lăsăm pe Cristi să ne spună mai multe.

Câteva motive pentru care am alege să lucrăm cu un antrenor.

Cristi Stan: Cele mai des întâlnite motive pe care le-am observat de-a lungul anilor la sportivii cu care lucrez ar fi:

  • Crearea și structurarea unui plan de antrenament. Pentru cei mai mulți dintre ei acesta este cel mai greu pas și chiar dacă mulți au mai citit câte ceva despre teoria și metodologia antrenamentelor, le este foarte greu să le pună cap la cap și să întocmească un plan bazat pe nevoile și obiectivele personale.
  • Gestionarea eficientă a timpului petrecut la antrenament ar fi un alt motiv foarte des întâlnit. Aici își face simțită prezența cel mai mult un antrenor. Majoritatea sportivilor au timpul limitat și vor să se asigure că acea mică fereastră pe care o au la dispoziție nu este risipită pentru ieșiri de “plimbat bicicleta” și vor pe cineva cu experiență să le creeze antrenamente mulate pe programul de lucru, viața personală, background-ul sportiv, minusurile sau plusurile lor.

Alții au nevoie de puțină motivare și responsabilitate. Faptul că au de urmărit un plan de antrenament dat de cineva îi va face să devină mai responsabili și mai motivați în respectarea și realizarea lui. Până și simplul fapt că plătesc un serviciu poate fi un factor motivant. Ca atunci când plătești un abonament la sală și te duci de două-trei ori chiar dacă ți-e cam lene… doar pentru că ai plătit. Îmi doresc să nu fie așa în cazul cicliștilor 🙂

Antrenorul este o scurtătură pe care ți-o dorești atunci când nu vrei să experimentezi ani de zile ce e bine și ce nu e bine să faci, te scutește de la citit și căutat informații în literatura de specialitate, mai ales dacă nu ești puțin pasionat sau interesat, dar cel mai important te sfătuiește să nu faci aceleași greșeli prin care el sau alți atleți au trecut.

Un sportiv pe care îl antrenez mi-a zis: Eu vreau să-mi dai mură în gură, nu-mi place să mă informez și nu am nici timpul sau cheful ca după job să mă gândesc ce să fac și dacă e bine sau nu, vreau să știu clar că cineva a gândit pentru mine, iar eu pot să plec motivat și focusat la antrenament, altfel sfârșesc prin a nu face nimic în ziua respectivă.

Tot antrenorul este acela care îți ține în frâu comportamentul obsesiv-compulsiv, adică acele impulsuri necontrolate care te împing să te antrenezi mai mult și mai tare crezând că o recuperezi toți acei ani în care ai stat tolănit pe canapea și acum a sosit momentul să le arăți tu lor, e momentul să rupi. Asta te va duce doar către un risc crescut de supraantrenare sau burnout cum i se mai spune, adică acea epuizare emoțională, fizică și mentală cauzată de un stres excesiv și prelungit. Antrenorul se asigură că evoluția ta va fi sănătoasă și constantă.

Ce calități ar trebui să aibă antrenorul?

Compatibilitatea dintre sportiv și antrenor trebuie să se vadă și să se simtă încă de la început, să fie un perfect match, nu trebuie ca un antrenor să fie perfect și să aibă toate calitățile posibile, dar trebuie să le aibă pe cele care contează cel mai mult pentru acel sportiv.

Relația antrenor-sportiv este una foarte complexă. Un antrenor bun nu este doar cineva care prescrie antrenamente. El trebuie să fie un bun mentor, să motiveze, să  creadă în sportivi și să fie un bun sprijin emoțional atunci când au nevoie. Cu toate acestea, trebuie să cunoască bine meseria pe care o practică și să fie tot timpul la curent cu noile metode sau tehnici de antrenament și să prezinte studii sau cursuri care-l certifică pentru această meserie. Totodată să știe să spună “nu știu” atunci când o întrebare îl depășește sau nu este sigur de cunoștințele sale.

Să știe să asculte, să comunice cât mai simplu, clar și pe înțelesul tuturor informația pe care o deține. Majoritatea cicliștilor petrec cel mai mult timp antrenându-se singuri. Cu cât înțeleg mai bine cum să o facă și de ce o fac într-un anume fel, cu atât mai eficiente vor fi antrenamentele lor.

Trebuie să își cunoască sportivii și să înțeleagă că fiecare e diferit și au nevoie de abordări diferite. Nu e nevoie să fie cei mai buni prieteni, puțină distanță în relație aduce mai mult respect de ambele părți.

Să fie flexibil și să se folosească de feedback-ul primit de la sportivi pentru a face modificări în programul de antrenament dacă va fi nevoie. Asta presupune un proces continuu de testare-planificare-ajustare-retestare.

Să fie un exemplu, să fie disciplinat,  să aibă un caracter puternic, integru și plăcut. Dacă vrea să fie respectat trebuie să respecte, dacă vrea ca sportivul să aibă o atitudine pozitivă trebuie să ofere pozitivitate și optimism.

Pe scurt un antrenor trebuie să fie pozitiv, entuziast, de încredere, mereu cu gândul la îndeplinirea obiectivelor, să aibă cunoștințe vaste, să sprijine sportivul în orice moment, să fie atent la detalii, să fie respectuos și foarte răbdător.

Ce întrebări ar trebui să pună la început un sportiv antrenorului său?

În primul rând ar trebui să vorbească puțin cu antrenorul să vadă dacă filosofia lui despre antrenamente și modul cum gândește se potrivește măcar puțin cu a sportivului.

Sa facă o mică cercetare să vadă ce sportivi mai antrenează, ce rezultate au avut, ce metoda folosește și eventual dacă îl recomandă.

Bineînțeles, prețul serviciului și ce include pachetul de coaching sunt întrebări importante. Pachetele pot varia și e bine să te asiguri că îl alegi pe cel corect. De exemplu dacă ești un rider mai experimentat și știi cam cum decurge un plan de antrenament poate nu e nevoie să alegi un pachet full, cu asistență zilnică și feedback după fiecare antrenament, probabil va fi suficient să urmărești în linii mari îndrumările și să schimbi câteva păreri la final de săptămână cu antrenorul tău.

De asemenea, trebuie întrebat cum se va desfășura procesul și care sunt metodele de comunicare (email, telefon, video call, platforme speciale etc.).

Apoi câteva întrebări despre cum vede antrenorul că se va desfășura planul în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Se întâmplă ca sportivul să-și piardă din motivație și din formă în momentul când intră în contact cu un antrenor?

De obicei este invers, se întâmplă să se motiveze și să fie mai dornic în momentul în care intra în contact cu un antrenor. În schimb se poate întâmplă ca după o perioadă mai lungă să se ajungă la o plafonare în progresul ciclistului și atunci va fi nevoie de o pereche de ochi proaspeți care vor vedea lucrurile diferit.

Ce le spuneți atleților ca să-i țineți motivați sau care credeți că sunt factorii ce ar trebui să îi motiveze?

Ca sportiv am văzut că motivația și motivare sunt lucruri puțin diferit. Motivația este cea care vine din interior, cea intrinsecă, cea care te face să acționezi din proprie inițiativă, din suflet, cea care te face mulțumit și mândru de un anumit obiectiv sau rezultat fie el cât de mic, te face să pleci la antrenament determinat și plin de energie știind că ai un singur scop, să-ți atingi acel mic obiectiv.

Motivare, pe de altă parte, este de natură extrinsecă, vine din exterior, din dorința de a primi ceva în schimb: bani, echipament, medalii, premii, aprecierea celorlalți etc.  Bineînțeles, mai există și momente când ești total nemotivat. Dacă se întâmplă asta pentru o perioadă prea mare de timp, e momentul să iei o pauză 🙂

Inevitabil de-a lungul carierei, un sportiv oscilează și trece prin toate stările de mai sus, dar încerc să îmi fac sportivii să gândească și să facă sport împinși doar de motivația interioară, de plăcerea de a face ciclism, este cea mai puternică și nu este superficială, asta să fie la baza piramidei. Că mai sunt momente când te bucuri la o bicicleta nouă, un premiu în bani sau ai nevoie de recunoștința și aprecierea celorlalți, foarte bine, important este să te propulseze și să îți țină aprinsă dorința, dar să nu fie asta baza piramidei.

Și antrenorii au nevoie, la rândul lor, de un antrenor uneori?

Nu este o întrebare deloc rea, în ce mă privește, din perspectiva antrenorului în formare, am vrut ca tot ce experimentez și vreau să aflu de la acest sport, să fie făcut pe pielea mea, să pot trage singur concluzii, să pot gândi singur un plan și să știu ce a mers sau nu. Ca antrenor-sportiv, când vine vorba de propriile antrenamente, de multe ori știu ce trebuie să fac și cum să îmi planific, dar sfârșesc prin a găsi scuze și a nu îndeplini în totalitate cele propuse pe hârtie. Asta pentru că nu sunt suficient de responsabil și de multe ori prea emoțional, “mi-e milă de mine”, am un spirit de conservare mult prea dezvoltat, îmi prescriu antrenamente care-mi plac și sunt în zona de confort, iar asta nu e mereu un lucru bun. Nu știu, poate sunt prea gingaș 🙂  Aș vrea de multe ori să mă verifice cineva și să-mi “impună” să fac anumite antrenamente. În plus ar putea privi lucrurile dintr-o altă perspectivă și m-ar ajuta să trec peste plafonare.

La final, am contactat și câțiva elevi de-ai lui pentru a ne spune cum s-a schimbat modul de antrenament și performanța după ce au apelat la un antrenor.

De ce ai ales să lucrezi cu un antrenor?

Roberto Burța: Până prin 2018 nu am simțit cu adevărat nevoia de a lucra cu un antrenor, însă în acel an am făcut trecerea la U23. A fost un salt destul de mare de la juniori, suficient de mare încât să nu obțin rezultatele pe care mi le doream și de care știam că sunt capabil, așa că am luat legătura cu actualul meu antrenor, Cristi, care a fost bucuros să mă ajute. Dacă ar fi să o spun pe scurt, motivul principal a fost dorința de a deveni mai bun și să-mi ating potențialul maxim.

Adrian Prisecaru: Am început în 2011 să ies cu bicicleta, în 2016 a devenit mai serios și în 2017 deja aveam rezultate satisfăcătoare. Știam că secretele adevărate se află la un antrenor bun și atunci am început să caut și am fost îndrumat către Cristi Stan.

Cum decurgeau antrenamentele înainte să lucrezi cu unul? 

Roberto Burța: Destul de haotic, nu aveam nici un plan de antrenament bine stabilit pe care să-l urmez, mă antrenam bazat pe feeling, foarte rar făceam intervale, iar uneori din lipsa unui program de antrenament, săream peste antrenamente din diverse motive. Uneori mă antrenam prea mult și uitam de zilele de pauză, alteori făceam prea multă pauză. 

Adrian Prisecaru: E destul de amuzant, aveam impresia că la fiecare antrenament trebuie să merg tot mai tare, nu știam ce e aia refacere și inevitabil urma să ajung la accidentare. Cu Cristi am reușit să fac un program foarte bun de antrenament și tot de la el am învățat să nu uit să mă bucur de viață. Cumva când intrăm în febra asta a antrenamentelor cam uităm despre ce e vorba în ciclism și uităm să ne bucurăm de bicicletă.

Roberto Burța – Fotografie: Tibi Hila

Ce îmbunătățiri ale performanței și în cât timp au apărut de când ai început să urmezi planurile unui antrenor?

Roberto Burța: Îmbunătățirile au început să apară încă din primele săptămâni, în primul rând datorită programului de antrenament care m-a făcut să mă antrenez constant și calculat. Am simțit primele schimbări majore încă din primul cantonament din ianuarie unde scoteam cifre mult mai mari decât în anul precedent, mă simțeam mult mai puternic și mai motivat ca niciodată, văzând progresul cu ochiul liber.

Adrian Prisecaru: Am început să lucrez cu Cristi în 2018, am avut o creștere formidabilă, rezultatele au apărut imediat dar tot el m-a adus cu picioarele pe pământ și am învățat că nu putem menține acest ritm pe o perioadă foarte lungă. În acest moment lucrăm în continuare împreuna, mie îmi place foarte mult să lucrez structurat și să am un program bine stabilit și recomand celor care vor să aloce un număr de 6 – 10 ore pe săptămână să lucreze cu un antrenor.

Ar trebui să îl vedem pe antrenor drept un prieten sau doar o persoană care să ne spună ce să facem?

Roberto Burța: Cred că asta depinde de la om la om, însă eu sunt prieten cu antrenorul meu și simt că asta ajută foarte mult la colaborarea dintre noi. Părerea mea e că trebuie să existe prietenie, pentru că așa faci antrenamentele cu o plăcere mai mare decât dacă ar exista o colaborare pur profesională. Cristi mi-e antrenor, adversar și prieten în același timp, acesta fiind factorul cheie de a nu se supăra dacă îl întrec, ba chiar să se bucure și viceversa.

Adrian Prisecaru: Aveam impresia, înainte să lucrez cu un antrenor, că acesta te biciuie, te chinuie, te pune la pământ și te ridică din nou, dar m-am înșelat. Cristi îmi este și prieten, dar în special, îmi este antrenor și mă bucur mult să lucrez cu el.

Recomanzi lucrul cu un antrenor? 

Roberto Burța: Da, fără ezitare, dacă vrei să evoluezi e primul lucru pe care ar trebui să-l faci, un antrenor bun e capabil să-și dea seama dacă ești obosit și ai nevoie de o pauză sau dacă ești prea odihnit. Majoritatea amatorilor, dar nu numai, fac greșeala de a neglija odihna și de a face antrenamente prea intense. Antrenorul îți ia din bătăile de cap legate de antrenament și e capabil să îți creeze o periodizare, astfel încât să fii în formă maximă atunci când îți dorești.

Adrian Prisecaru: Categoric, dacă ești pasionat de bicicletă, participi la concursuri, trebuie să încerci acest lucru!

Săptămâna viitoare ne vom revedea cu un nou articol, legat de același subiect, doar că atunci vom vorbi din perspectiva unui antrenor din ciclismul de șosea. 🙂

LEAVE A REPLY

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.