Imagini din aventura lui Thomas Allen Jr. si William Sachtleben Poză: www.asiasociety.org

Remarcabila călătorie a englezului Thomas Stevens, primul om care a făcut înconjurul lumii pe bicicletă, a încurajat și alți pasionați de bicicletă să încerce noi aventuri. În anul 1892, tânărul în vârstă de 24 de ani Frank Lenz a plecat din Pittsburgh pe o Victory Safety Bicycle pentru a pedala prin lume. După ce a traversat cu succes America, China și India, călătoria lui Lenz s-a terminat tragic. În mai 1894 acesta a dispărut pe un drum spre Erzurum în Estul Turciei, posibil înecat în timpul traversării unui râu sau cel mai probabil omorât de brigăzi curde. Dispariția lui Lenz a atras din nou atenția asupra pericolului călătoriei către Est la sfârșitul secolului 19.

Însă alți doi americani au avut mai mult succes, ambii absolvenți ai Universității din Washington. William Sachtleben a fost fiul unui om de afaceri din Illinois, cunoscut în orașul său pentru pasiunea sa pentru sport. Thomas Allen Jr. era fiul unui judecător din Saint Louis, cu un fizic mai puțin impozant și cu 2 ani mai tânăr decât Sachtleben, dar ambițios în a-l urmări pe prietenul său oriunde îi va conduce drumul. La baza planului lor a fost avântul tinereții, dar și încrederea crescută a poporului american la sfârșitul secolului 19. Înainte ca Statele Unite ale Americii să iasă din Primul Război Mondial ca o mare putere a lumii, călătoria lui Allen și Sachtleben a evidențiat încrederea americană.

Imediat după terminarea facultății, cei doi au început turul lor cu bicicleta parcurgând Anglia în anul 1890, dar apoi cei doi s-au întrebat de ce să nu parcurgă toată Europa și apoi poate Asia. Și-au îmbunătățit echipamentul, luându-și biciclete americane Iroquois cu cauciucuri pneumatice. Ei l-au vizitat pe Ambasadorul Statelor Unite în Anglia, care era fiul lui Abraham Lincoln care i-a întrebat dacă părinții lor știu ce fac. În mod clar, cei doi aventurieri erau văzuți ca niște nebuni, dar Sachtleben a apărat planul acestora: „Călătoria la clasa I este ca statul în propria ta țară. Ne-am săturat de trenuri sau hoteluri artificale și moderne. Ne place să pedalăm neconstrânși, văzând latura nesofisticată a vieții și întâlnind oameni obișnuiți”.

Americanii au plecat cu genți încorporate pe bicicletă, dar fără lumini și frâne la biciclete. Au oferit respectul lor exploratorilor din trecut, vizitând casa lui Cristofor Columb din Genova sau Coloseumul din Roma.

Trecând spre Asia, au început să exploreze zonele parcurse de Thomas Stevens în călătoria sa epică dintre anii 1884-1886. Nu au vrut să apeleze la serviciile unor ghizi sau interpreți, au decis să se descurce singuri. În orașul Sivas din partea centrală a Turciei, amândoi au avut febră tifoidă și s-au bazat pe misionari pentru a-i vindeca. Despre mâncare, aceștia au spus că: „localnicii au gătit preparate pentru noi, inclusiv delicioase mâncăruri de lipitori”. Americanii au urcat pe muntele Ararat unde se presupune că a eșuat Arca lui Noe, la intersecția dintre Imperiul Turc, Rus și Persan. Această parte a călătoriei a fost o aventură în sine, ei făcând o noapte albă la 11000 metri altitudine și neputând mânca nimic din cauza lipsei de salivă.Ei au ajuns pe vârful dorit, trăgând la final cu pistoalele lor în sus ca și semn de celebrare, totuși negăsind arca lui Noe. Au continuat călătoria spre Persia (Iran), mergând și la Consulul Rusiei și la Guvernatorul din Mashhad (Iran). De asemenea au vizitat mormântul lui Tamburlaine din Samarkand, Uzbekistan.

Sechestrați pe timp de iarnă în Taskent, cei doi au decis să se întoarcă în Anglia, călătorind prin Constantinopol, aventura care a durat doar în 16 zile. Cei doi au plecat din nou prin lume în luna mai, mergând în medie cu 11 kilometri pe oră pe pante rusești, până au ajuns la traversarea râului Khorgos în China.

Întârziați la vamă de așteptarea documentelor necesare, aventurierii au început învățarea limbii chineze, și-au modificat ghidonul și șaua pentru a diminua greutatea totală. China, o țară izolată de Occident, a prezentat un nou set de provocări. Banii lor erau inutili și chinezii îi priveau ciudat, înfricoșați de vederea acestor oameni sălbatici cu barbă lungă și „cai de fier”.

Poză: www.asiasociety.org

Au traversat marele deșert Gobi, mâncând pâine de casă îndulcită cu zahăr și reparând cadrul rupt al unei biciclete cu sârmă. În cele din urmă, au ajuns la Poarta de Vest al Marelui Zid Chinezesc, un pas mai aproape de ceea ce au numit ei „civilizație” la începutul lunii noiembrie 1892, și au petrecut următoarea lună, plimbându-se prin Japonia, după care au pornit spre Statele Unite ale Americii. În San Francisco în 1892, Allen și Sachtleben au fost întâmpinați de un jurnalist american, care i-a numit „cei mai mari călători de la Marco Polo”. Au ajuns în New York în iunie 1893.

Pe parcursul aventurii lor extraordinare, Allen și Sachtleben au pedalat 28968 km, dar aproape la fel de important au făcut mii de poze cu camera lor Eastman și au scris experiențelor lor în zeci de caiete. De asemenea, cei doi americani au scris o carte fascinantă (Across Asia on a Bicycle) despre călătoria lor asiatică pe care au publicat-o în 1894. Publicarea aventurii lor a contribuit în următorii ani la promovarea mersului cu bicicleta. Se spune că au făcut 1.200 de imagini, dar doar aproximativ o treime din negative a supraviețuit, aceste poze fiind acum deținute de Universitatea California din Los Angeles, care le-a scanat în 2013.

William Sachtleben s-a stabilit la Houston și, printr-o ciudată coincidență, la fel ca Thomas Stevens a devenit director de teatru. Thomas Allen, probabil parțial datorat experienței de a petrece doi ani pe bicicletă, a devenit inginer.

Poză: www.asiasociety.org

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.