24 de ore au trecut de la finalul Turului Franței. Ediția din acest an a Marii Bucle a fost una plină de imprevizibil, iar scenariul a la Hitchcock a ținut publicul consumator de ciclism cu ochii pe micile ecrane. Sigur, au existat și temerari care au fost suficient de curajoși să-i asiste pe gladiatorii plutonului de pe margine. E drept, ciclismul în vremea Coronavirusului arată straniu de tot, mai ales pe străzile goale și triste ale Parisului.

Pe 19 septembrie 2020, istoria s-a scris. La 31 de ani distanță de la istorica remontadă a lui Greg LeMond în fața lui Laurent Fignon, am avut o nouă întoarcere de rezultat demnă de povestit nepoților. De data aceasta, valența evenimentului a fost dublă, căci pe lângă răstunarea de situație, pentru prima oară în istorie urma să avem un învingător sloven în Marea Buclă.

Înaintea debutului în Turul Franței, specialiștii s-au hazardat să arunce pronosticuri peste pronosticuri. Aproape unanim, Primoz Roglic era văzut ca principal favorit, fapt justificat de altfel de evoluțiile magnifice de dinaintea cursei din Hexagon. Egan Bernal avea a treia șansă, iar un anume Tadej Pogacar era printre favoriții secundari la victorie.

Sâmbătă, Pogacar a scris istorie. Primul sloven câștigător în Turul Franței, o remontadă istorică, tricoul alb cu buline roșii destinat cățărătorilor și tricoul alb destinat celui mai bun tânăr. Instant, această evoluție magistrală ne-a adus aminte atât de performanțele extraterestre ale lui Eddy Merckx, dar și de infama minciună prin care ne-a purtat Lance Armstrong vreme de șapte ani la rând.

Performanța lui Pogacar este fără îndoială dincolo de lumea noastră. Dar întrebarea este următoarea. Este el un demn urmaș de-al lui Eddy Merckx sau doar un alt trișor din școala Lance Armstrong? Eddy Merckx a câștigat toate tricourile posibile în 1969, la prima victorie. Tricoul galben, tricoul verde, tricoul alb cu buline roșii și dacă ar fi existat, ar fi obținut și tricoul alb, căci avea doar 24 de ani. Cu toate acestea, triumful lui Merckx nu a fost singular, drept dovadă, alte zece victorii în marile tururi, printre alte patru în Turul Franței.

„S-ar putea să asistăm la nașterea celui mai valoros din toate timpurile!” a exclamat uluit Bradley Wiggins la finalul asediului final al lui Pogacar pe cățărarea La Planche des Belles Filles. Iar dacă nici Bradley Wiggins nu este avizat, din postura de învingător în trecut în Marea Buclă, nimeni nu este. Cu toate acestea, Wiggins nu este cel mai credibil personaj din lume în materie de onestitate, cu toate că, cel puțin pentru moment, el este cinstit ca o icoană.

De cealaltă parte a monedei, imediat după ascensiunea de pe Col de Peyresourde, Tadej Pogacar a ridicat câteva sprâncene și în sensul invers. Cel al unei potențiale minciuni. Slovenul a reușit să spulbere recordul anterior al cățărării, cu 45 de secunde. Senzațional? Într-adevăr, doar că există o singură dilemă. Recordul anterior îi aparținea lui Alexander Vinokourov și data din 2003. Ori, după cum bine știm, plutonul din acel tur nu avea nici un soi de credibilitate, dovadă și întâmplările ulterioare, suculente și prăfuite, atât la propriu, cât și la figurat.

Până una alta, Pogacar și Team UAE Emirates au fost magistrali din punct de vedere tactic. În inferioritate numerică vădită în raport cu coloșii de la Jumbo-Visma și Ineos Grenadiers, strategia propusă de Pogacar și compania a funcționat din plin. Din această perspectivă, putem vorbi despre victoria slovenului ca fiind cea a unui outsider, a omului lipsit de șansă și prerechizite, care, motivat de lipsuri, reușește să se ridice spre cele mai înalte culmi prin propriile puteri. O poveste demnă de un sequel pentru Rocky, dacă mă întrebați pe mine.

În cele din urmă, Parisul gol, dezbrăcat de fanii frenetici prezenți an de an, l-a primit pe Tadej Pogacar cu o tristețe tomnatică vădită. Să fie acesta un semn al unui viitor sumbru sau începutul celei mai de succes odisei din istoria ciclismului? La această întrebări și nu numai, timpul ne va oferi răspunsurile. Până atunci, Tadej Pogacar își poate celebra astăzi cea de-a 22-a zi de naștere cu hit-ul Time is on my side al lui Rolling Stones difuzat pe repeat.

 

Foto – A.S.O/Pauline Ballet

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.